RSS Feed

Tag Archives: boli

Dragoste de doruri

speranta1

Sună ciudat titlul, aşa-i? Încerc să mă refer la timpuri care nu se vor mai întoarce. În urmă cu câţiva ani, începeam să scriu pe bloguri. Unele lucruri cotidiene le-am scris că aşa trebuia altele le-am şters pentru că m-am schimbat enorm şi acum ştiu câte prostioare am înşirat pe aici şi câte nu o să mai înşir. Măcar încerc.

Dar de ce am spus neapărat dragoste de doruri? Pentru că uite, nostalgia schimburilor de impresii cu alţi bloggeri m-a cuprins. Poate că aşa a fost să fie. Mi-am pierdut mulţi dintre cititori nemapostând aici mare lucru, mai ales de la încheierea expediţiei mele sau mai bine zis, am trăit din amintiri scrise şi rescrise.

Dragostea de doruri să ştiţi că e o boală, din fericire frumoasă, care se ia. Este o stare de regăsire a unor clipe când ai simţit că se rup cerurile pentru tine. Da, ne gândim la dragoste ori la acele seri când abia aşteptai să fii cu cei care îţi mai scriau sau comentau, la momentele de rătăcire când simţeai că doar aici, pe blogul tău, omule, prietene, eşti tu însuţi.

Dragostea de doruri este deci molipsitoare. Ca şi dorinţa de fericire. Ce fain ar fi să fie molipsitoare şi dragostea de a face bine semenilor. Şi multe.

Mă aflu într-o ţară străină, unde nu mă simt acasă. Sunt doar nevoit să mă simt aşa. Dar nici în ţara mea de origine nu mă simt acasă. Pentru mine, ” acasă ” este acum retrăirea dragostei de doruri. Promit că voi mai scrie versuri, promit că voi mai scrie cărţi, promit să fiu aşa cum mă ştiau unii…nu mi-a pierit sensibilitatea…nici nu avea cum. Datorită ei am ajuns mai puternic. Am un mesaj pentru o persoană dragă multora. E o scriitoare din Braşov. În vara anului 2011, Irina a fost printre singurele persoane necunoscute mie care mi-au luat apărarea înţelegând că am ceva de spus din mine însumi. Viaţa îţi oferă surprize nebănuite şi astăzi, surprizele vin şi din alte direcţii, după toate câte am îndurat în aceşti ani. Paralizii, glicemii, pietre în rinichi…nu mai contează ce. Important este că Dumnezeu e treaz mereu iar eu m-am făcut bine 80 la sută poate şi mai mult. Să ştiţi că îngerii există, staţi că de expresia asta nu mă las 😛 . Iar aceşti îngeri, putem fi chiar noi, oamenii. Eu am o listă întreagă cu zeci de necunoscuţi care mi-au fost alături şi astăzi sunt cei mai buni prieteni ai mei. Poate că şi datorită lor retrăiesc şi mă simt bine pentru asta, această frumoasă dragoste de doruri.

Reclame

Nu ai viata daca nu ai sanatate si e razboi

Posted on

Asta e parerea mea dupa ultimele luni in care s-au intamplat destul de multe si in viata mea si in lume. In viata mea referitor la sanatate si in lume referitor la ce se intampla in tara vecina, Ucraina. Poti sa ai milioane de euro, munti de aur si argint, camioane de bancnote si conturi bancare cu nemiluita… nu valorezi nici cat o ceapa degerata nici ca om nici ca civilizatie cand sanatatea iti este pusa la incercare si cu atat mai putin cand oricum, te trezesti ca vine un criminal moscovit sau de prin alte tari mai razboinice de fel catre tine cu un pistol mitraliera. Sau cu un tanc. Sau cu un aruncator de flacari. Civilizatia umana a fost degeaba pedepsita in cateva randuri de catre Divinitate sau cine stie, poate de catre o alta forta, anume aceea a consecintelor proprilor fapte umane.

Un procent mic din lume traieste in huzur, lux si bogatie. Peste trei sferturi din planeta se zbate intre boala si saracie. Iar noi, umanitatea, civilizatia secolului 21, ne arde de razboaie si de incordat muschii. Nu stiu daca acest nume, Putin, vine de la ” a pute”. Nici macar nu stiu daca numai el este vinovat de ce se intampla acum in Ucraina. Fiecare colt de lume are cate o vina, inconstienta de a intelege ca resursele energetice, financiare, naturale, trebuiesc folosite pentru a vindeca bolnavii, pentru a ajuta saracii, pentru a ne educa prin cultura si bun simt, nu prin a ne arata unii altora ca suntem mai haraziti de soarta. Tuturor ne vine scadenta la un moment dat. Chiar si lui Putin. Chiar si fanaticilor religiosi care insangereaza planeta. Chiar si americanilor care alearga dupa petrol. Nicio fiinta pamanteana nu e nemuritoare. Daca ditamai magnatul maine afla ca e bolnav irecuperabil, poate sa traga apa dupa propria-i fala. E zero barat, e o leguma in devenire si in pamant pleaca doar cu cosciugul, nimic in plus.

Dumnezeu a decis sa plecam ” dincolo” in acelasi costum, fara averi, fara bani, fara vile… Sanatatea e mai importanta decat orice card bancar…iar razboiul, e doar consecinta lipsei de educatie si credinta…a celor ce-l provoaca.

In razboi, nu exista decat un invingator: Moartea. In sanatate, daca nu ai depistat la timp ce ai, acelasi invingator. Totusi, a ramas ceva.. a MAI  ramas ceva…SPERANTA.  Poate ca vom trai pana la un alt sfarsit de lume ziua cand aceasta speranta, pentru prima oara, nu va mai muri ultima…ci altceva…nu stiu…
download

Un suflet fara nume… poezie DEDICATA COPIIILOR CU PROBLEME

Doar Dumnezeu i-a osandit,
sa nu poata rosti
vreun cuvintel,macar stalcit
prin dreptul de-a trai.

Aud si-o voce de copil,
strigand din carucior,
incearca dar e inutil
sa mearga,mult i-e dor…

Curg lacrimi si dureri de-acum,
parinti nefericiti,
e dureros si drept va spun,
va rog,nu-i ocoliti.

Au suflet, inimi ca si noi,
au ochi si au si vise,
si au sperantele suvoi
nespuse si nescrise.

Odata,un chip mi-a zambit
si m-a strans in priviri
si cu manuta mi-a raspuns,
dandu-mi fiori,trairi..

N-am vrut sa plec,nu m-a lasat,
mi se strangea in suflet
nu pot sa uit,ce mi-a fost dat
sa lupt,in al meu cuget.

Si cand surasul i-am vazut
parca un dar divin
primeam pentru ce n-am facut:
nu pot sa imi revin.

Si alti copii sunt necajiti,
n-au brate in piept sa-i stranga
si anii le sunt ofiliti
si viata doar osanda.

Ce vina au ca s-au nascut
bolnavi sau singurei?
ce mai ramane de facut,
caci anii le sunt grei?

Si colo-n colt un baietel
se-ntinde catre mine
si nu ma reculeg defel
si nu imi este bine.

Sa vad atat de mult amar,
bolnavi,ai nimanui
orfani,cu boli ca un calvar,
ce poti sa le mai spui?

Vor si ei mangaierea lor,
vor si ei un parinte,
vor amintiri care nu dor
si sa le tina minte.

Si un sarut daca le dai
pe cruzii obrajori,
moment sublim chiar poti sa ai,
surad,si-ti dau fiori…

Si ma gandesc,seara tarziu,
cine povesti le spune,
acela eu as vrea sa fiu
un suflet fara nume.

Si dimineata cum va fi,
cand mama lor nu este,
sa-i poata-mbratisa,iubi,
cu-o soapta si-o poveste.

Numai parinte sa nu fii,
sa plangi necontenit
langa frumosii tai copii
bolnavi, intr-un sfarsit.

Nu trebuie sa neglijam
fiinte-n suferinta,
doar sa-i iubim,sa-i ajutam,
cu mult suflet,credinta.

Sunt suflete la fel ca noi,
au vise,au dorinti
si au sperantele suvoi,
si lacrimi prea fierbinti.

Stiu ca e trist ce spun acum
si vreau sa ma iertati
dar altfel chiar nu stiam cum
sa va rog: NU-I UITATI!!!

Autor poezie, Adrian Melicovici
DREPTURI REZERVATE.
Poezia a fost publicata prima data pe site agonia.ro

%d blogeri au apreciat asta: