RSS Feed

Tag Archives: drama

Surâsul renăscut dintre lacrimile Verei

Posted on

Vera Minescu și băieții săi frumoși

Priviți fotografia de mai sus întâi cu puțină atenție. După opinia mea, spune totul. Se citește mândria, tristețea, bucuria, dragostea, familia, fericirea. Dacă doriți să citiți și ce scrie mai jos despre cele trei ființe superbe, nu e nicio problemă. Ia să vedem… Read the rest of this entry

Anunțuri

4 noiembrie, ziua de cumpănă a vieţii mele

dscf1805

4 noiembrie 2012- 4 noiembrie 2014. Doi ani. O zi din viaţa mea de neuitat prin dramatismul ei. Cu numai o seară înainte, la Hotel Elisabeta din Lendava, Slovenia, începuseră să se umezească colţurile ochilor pentru prima oară cu o altă stare… fata de la recepţie, frumoasă şi sufletistă, înţelesese. Aş fi vrut să-i spun chiar în limba ei ” ti zălo lepa ” ( eşti minunată ) dar cred că şi acest mesaj al meu tacit l-a înţeles.

Mă aflam în expediţia „Speranţa Unui Vis”, venind pe jos tocmai de la Târgovişte, conform planului. Guzi, fusese un munte de toleranţă şi înţelegere. Şofer pe maşina de monitorizare, prieten, cameraman, de la Vama din Cetate şi până în acest loc, din Slovenia, mersese înaintea mea câte 3, 4, 5 kilometri aşteptându-mă. Matizul de monitorizare şi astăzi cred că mai poate fi văzut cu inscripţia pe el. Maşina nu era pentru mine ci pentru provizii şi Guzi sau ascunderea mea de intemperii ori pauze. Bobina nu-i mai mergea şi îmi împiedica înaintarea.

Am luat o decizie drastică, atunci, în acel noiembrie al anului 2012: să îmi continui drumul pe jos până la Roma fără protecţie, provizii. Guzi urma să se întoarcă în România, iar eu să înaintez fără provizii, fără bani, fără protecţie. Odată oprită, maşina de monitorizare nu mai putea porni deci prietenul meu trebuia să se ducă glonţ, oprindu-se doar puţin. El urma să o ia înapoi şi eu înainte. Pentru cine nu ştie, venisem pe jos de la Târgovişte făcând fotografii aproape la fiecare sută de metri din traseu.

De astă dată, urma să fiu mai singur ca niciodată, cu doar 90 de euro în buzunar. În cartea mea despre toate astea, am şi scris un capitol chiar acolo, la faţa locului şi l-am intitulat ” Atunci când lacrimile nu mai ştiu să plângă”. Cel din poză eram eu, cu steagul rupt de vânt şi ploi, desfăşurat atunci, fotografiat fiind de Guzi. Expresia feţei mele, cred că e relevantă. Eram îndârjit, eram obosit, eram speriat şi totodată descumpănit. Aveam toate stările din lume. Dar un lucru era sigur: Expediţia ” Speranţa Unui Vis ” pe traseul Târgovişte- Roma, continua. Aşa a fost ziua de 4 noiembrie 2012.

Seara, primarul Gabriel Boriga mi-a trimis un mesaj spunându-mi că mă consideră un erou. Miruna Căjvăneanu, pe atunci la Gazeta Românească în Roma, scria despre drama mea. Românii erau în timp record solidari. Încurajaţi şi mobilizaţi de Mihaela Grădinaru de la Iaşi, oameni fenomenali mi-au venit alături în zilele care au urmat. Iancu Samson, de la Paris, Corina Dumitrescu Cerasela de la Bologna şi mulţi alţii au scris ISTORIE  aproape o dată cu mine.

Pe 4 noiembrie 2012, am trecut examenul curajului, nebuniei dar paradoxal şi al maturităţii. Steagul românesc trebuia să ajungă la Roma. Cine verifică mult în urmă postările mele de pe Facebook, vede pas cu pas relatările mele de atunci, de  acolo..

4 noiembrie 2012 a fost cu adevărat ziua când lacrimile nu au mai ştiut să plângă. Dar ele au fost curajul dat de tot ce era în fiinţa mea. Singur printre străini, am continuat expediţia şi am fost primit mai apoi de consuli, ambasadori sau asociaţii ca un şef de stat, deşi eram un simplu om. Pe acest blog, puteţi verifica mai în urmă puţin alte postări ale mele relevante.

La final, aş vrea să mai adaug faptul că acea zi, era prefaţa unei bucurii de suflet, poate că pentru prima oară tristeţea era premergătoarea unei mulţumiri. Slovenia şi oamenii de acolom, sunt absolut fenomenali. O ţară frumoasă, primitoare, o ţară care poate cândva, va şti mai multe despre mine şi Speranţa Unui Vis, ori ziua de 4 noiembrie când un om, a strâns din dinţi şi a vrut să reuşească să arate steagul ţării lui sau să-i cunoască pe cei din Diaspora mai bine.

Pentru cei mai mulţi, această zi e neinteresantă. Pentru mine însă, sâmbăta spre duminica de 4 noiembrie 2012 va rămâne toată viaţa mea răscrucea când am luat cea mai nebunească şi fericită decizie. Pe 12 decembrie 2012, ajungeam la Roma, izbutind ceea ce puţini mai credeau.

Asta a fost. Filmul de mai jos e relevant cred, este seara când Guzi mă filma şi eu abia abţinându-mă să nu plâng speriat şi curajos totodată, vorbeam din holul hotelului de la Lendava, Slovenia. Cu numai câteva ore înainte intrasem în micuţa şi superba ţară pe jos, în punctul Pince.

Iată şi un fragment din ce am scris în acea seară DE 4 NOIEMBRIE 2012 şi mai apoi a devenit parte a romanului meu PRIBEAG PE DRUMUL VISELOR: am primit un cadou de Moş Crăciun când am primit un sms de la partenerul care a condus maşina de monitorizare până un pic în Slovenia…scria în sms aşa: „ am trecut frontiera şi deja mi-e dor de tine” era ora 23.05…ajunsese cu bine…am plâns de fericire…de acum eram liber să merg înainte…şi spun tuturor, care se află în clipe de cumpănă: nu plângeţi copii ai timpului şi pământului căci lacrimile curg mereu şiroaie înaintea următorului zâmbet.  Ridicaţi ochii spre cer  şi lăsaţi sufletul să se scurgă spre împlinirea voastră…orice suferinţă este urmată de o reuşită…orice mare are un ţărm şi orice ploaie prevesteşte soarele aşa cum noaptea este urmată de alte dimineţi…
Am zâmbit şi am înţeles că de acum pot orice. Nu prea mi-e foame…am slăbit foarte mult…ca niciodată…dar e minunat să zbori spre STEAUA CARE NU SE STINGE…e minunat să crezi în frumuseţea lacrimilor tale şi în fericirea propriului tău zâmbet… acum ştiu prin ce au trecut românii care au plecat departe de ţară…încep măcar să înţeleg… munca şi sacrificiul lor sunt fantastice…ei muncesc în ţări străine…nu-i ajută nimeni de cele mai multe ori…trebuiesc admiraţi, respectaţi…şi Europa trebuie să privească altfel românii…cu respect…poate că fiecare viaţă a unui român pierdut prin străinătăţi e câte un hohot de plâns de odinioară şi un zâmbet de acum…La un hotel de aici, o fată mi-a dat o hartă cu Slovenia, edificatoare…”

Adi.

The Night of Hopes ( NOAPTEA SPERANTELOR)- noul meu roman publicat

Undeva in romania(somewhere in Romania)
exista un loc binecuvantat targoviste(there is a blessed place targoviste)
in urma cu milioane de ani, dzeu a trimis aici pasii celor dintai(million years ago, God sent here the steps of first people)
Iar undeva in viitor, s-a auzit un glas de copil, in adancurile pamantului de sub Cetatea Chindiei( and sometime in future was heard a child voice in the deepness of earth under Chindia stronghold)
Astfel, a inceput cea mai frumoasa noapte:
NOAPTEA SPERANTELOR( therefore has begun the most beautiful night: the night of hopes)

Katharsis Film Studio prezinta:( K.F.S. presents)
un roman scris de Adrian Melicovici( a novel written by A.M)
regia artistica si montaj: Marian Guzi Irimia( art director and editing: …)
lectura filmului de prezentare: Adrian Melicovici( movie presentation reading:…)
subtitrare engleza: Simona Bacila(english subtitle:…)

Un roman neobisnuit, aparut la Editura Bibliotheca din Targoviste( an uncommon novel, published to Targoviste „Bibliotheca” Editing House)

O poveste incredibila a povestilor de neuitat( An incredible story about unforgettable stories)
Noaptea Sperantelor…( The night of hopes)
O carte a cartilor…( A book of the books)
Povesti impresionante de viata…(impressive stories of life)
Personaje reale…(real characters)
Fiecare dintre ele isi traieste propriile drame( each of them is living their personal drama)
Propriile suferinte…( the personal sufferings)
Propriile bucurii…(the personal joys)

Povestea povestilor se regaseste undeva in viitor( the story of the stories is to be found sometime in the future)

In adancurile pamantului care le-a dat viata( in the deepness of the Earth who brought them to life)
Cutremure…(quakes)
Mister…(mistery)
Legende…(legends)
Adevar…(truth)
Iubire…(love)
Istorie…(history)Toti se regasesc intr-un tunel al timpului…(all of them are in a tunnel of time)
Undeva sub Targovistea binecuvantata…( underneath the blessed Targoviste)
Descopera o lume demult uitata…(discover a long time forgotton world)
Trecutul se uneste cu prezentul si viitorul…( the past is united with the present and the future)
Cetatea Chindiei…( the Chindia Stronghold)
Locul unde o lume intreaga se aduna si isi descopera noi sperante…( the place where a whole world is gathering and discovering new hopes)
In aceeasi noapte binecuvantata( in the same blessed night)

NOAPTEA SPERANTELOR(the night of hopes)

un roman care nu trebuie sa lipseasca din bibliotecile nimanui( a novel which must be in anyone’s personal bookstore)

%d blogeri au apreciat asta: