Flux RSS

Tag Archives: eseu

Iuliana, poeta iubirii și nemuririi sufletești

49267131_220158278933186_5887255828909522944_n

Iuliana Dinte, poet și prozator

Notificare: Materialul despre Iuliana este acolo unde scrisul e italic, prima parte este un fragment din cartea la care lucrez și unde ea va fi personaj în cel puțin un capitol.
„Trecea mereu pe lângă vitrina aceea unde în loc de pantaloni, fuste, rochii, costume și alte accesorii cotidiene, tronau strălucind coperți multicolore. Mai ales, seara, când își făcea veacul prin zonă, se oprea îngândurat privind dincolo de sticla întotdeauna luminată. Read the rest of this entry

Reclame

Cu tine… by Adrian M

p_17814_766x350-10-85

Cu tine lumea nu se schimbă dar putem avea lumea NOASTRĂ. Cu tine nu scad nici prețurile și nici facturile dar crește căldura din sufletele noastre care se caută fără să știe și când două inimi bat dintr-o zi într-una singură, cu tine nimic nu mai pare imposibil. Cu tine sunt eu și cu mine ești tu. Cu tine soarele răsare chiar și când se scurg din înaltul colțului de cer picăturile de ploaie din această toamnă târzie și din toate anotimpurile simțirilor noastre. Read the rest of this entry

Mai treci odata mai vantule…


Te-as intreba cu inima si tu mi-ai suiera cuvintele cele mai ascunse. Treci repede pe langa mine si nu ma privesti, doar ma faci sa ma aplec in fata Destinului, ca un muritor neinsemnat ce sunt.
Raspunde-mi tu Vantule, cat sa mai astept privirea care sa ma fericeasca? Cat sa mai sper in neantul asteptarilor? Stii tu, Vantule, cata gheata a fost in sufletul meu?

As strange din pumni cu putere si m-as risipi in praful pe care il lasi in urma ta, Vantule…ca sa fiu cules din mii de sperante risipite tocmai de tine, mai Vantule, mai…Indupleca-te si opreste daca ai puterea macar o farama de timp in loc, ca sa ma pot juca Vantule, cum o faceam intaia data, cand nu eram decat un chip si un suras, mai apoi tot mai pierdut pana astazi…dar nu…mi-ai adus-o pe ea si inima mi-e plina…o pastrezi acolo, ratacita intre gandurile ei si ai grija de ea pentru mine, Vantule? Faci asta pentru mine? Iubesc tot ce nu stiu despre ea si te rog, Vantule, adu-mi-o aproape, cat mai aproape…si sufla cu putere dragostea mea spre inima ei, off, mai Vantule…

Mai treci o data, Vantule, prin viata mea si adu-mi inapoi sperantele…
Iti multumesc ca deja ai inceput sa bati, si tu, la randul tau si mi-ai readus surasul…mai Vantule…

Valsul sufletului calator


Din rai nestiut si nevazut s-a infiripat chipul neaflat din refrenul inimii ca un balsam dadator de infinita bucurie in noua sa lume. S-au imbratisat valurile marii intre ele si picaturi de roua ale ploii de ganduri s-au scurs si ele in clepsidra sperantelor. A mai ramas el, sufletul, sa caute muzica vietii si cand s-a intamplat, scena fericirii a fost asezata aievea de noi destine, cautandu-se si ele la randul lor, in alte imbratisari, ca-ntr-un timp nesfarsit precum marea albastra din ochii stralucind ca doua sclipiri de chemare launtrica…dintotdeauna…pentru ca el, sufletul, a inceput sa danseze cu neasemuirea clipei. Vocea lui a pictat-o pe Ea, intr-un desen al dorintelor si urmatoarele nopti de arzanda traire s-au imbratisat pana si ele…iar timpul poate nu a stat pe loc dar macar a ramas mut in fata necuvintelor si a rostirilor din mii si mii de suflete…Si asa a inceput universul sa existe cu adevarat. Cosmosul nici macar nu a mai fost cunoastere ci doar vibratie. Totul a devenit un SUFLET CALATOR. Frumos, graitor prin el insasi, acest suflet exista in fiecare dintre noi, trebuie doar sa il vedem. In fiecare El sau Ea, exista frumusetea simplitatii, a intelegerii ca pana la urma, noi, oamenii, cu atat ne alegem daca stim sa masuram averile in simtaminte. La granita dintre VIATA si NEMURIRE, se afla Dumnezeul nostru, al tuturor, care ne cheama sa-i intelegem Iubirea, deloc cosmica si ea, mai degraba singura moneda de schimb pentru existenta sufletului calator. Ascultati muzica dintre ratacirile voastre cautatoare de dragoste si de frumos si veti cauta fara sa stiti chiar valsul vietii. Veti dansa lacrimand a fericire de implinire si poate ca cine stie, intr-o zi, macar o parte din noi vom intelege ca nimic nu poate fi mai frumos pe acest pamant decat noi insine, si SUFLETUL NOSTRU CALATOR…

Autor, Adrian Melicovici. Este un capitol dintr-un roman publicat şi scris de mine. Drepturi rezervate, de autor şi editura Bibliotheca

M-am trezit implinire

EA: Aseară a bătut în fereastra sufletului meu o altă speranţă pierdută. Aseară am plâns pentru ultima oară. Aseară am înţeles că lumea şi Dumnezeu văd diferit nedreptăţile. Aseară mi-am aşezat perna peste chip şi l-am şters de umezeala ultimelor dezamăgiri. Aseară am fost femeia nimănui. Tu ai fost bărbatul de nicăieri. Aseară, crede-mă, nu mi-a păsat…

Dar cum s-a făcut dimineaţă, m-am ridicat din tot ce sunt şi am zâmbit fericită. Nu mă cunoşti, nu te cunosc. Nu te-am văzut, nu m-ai văzut. Amândoi suntem de nicăieri. Şi vom surâde pretutindeni cu îmbrăţişarea umbrelor noastre. Azi dimineaţă am lăsat supărările şi tristeţile în grija uitării. Azi dimineaţă m-am privit în oglinda inimii mele şi uite că bate. Bate pentru tot ce e frumos. Pentru tot ce mi-e drag. Pentru tot ce ştiu că încă mă aşteaptă, la întâlnirea cu fericirea. Sunt puternică. Sunt o luptătoare. Sunt femeia succesului vieţii şi nemurirea tinereţii. Sunt în sfârşit liberă. Sunt EU.

Şi trăiesc. Zâmbesc. Nu-mi pasă de nimeni şi de nimic câtă vreme ştiu că oricum, voi fi din nou fericită. AZI DIMINEAŢĂ M-AM TREZIT ÎMPLINIRE!!!

autor eseu Adrian Melicovici

%d blogeri au apreciat asta: