Flux RSS

Tag Archives: eveniment

O seară superbă la San Donà unde mi-am prezentat cărțile

14446098_1153758184717387_3591950482398285911_n

Dacă scriu pe blogul meu despre ce a fost acolo e clar că va fi un articol mai ieșit din tipare, mai popular, se știe că nu îmi plac formalitățile. Oamenii deștepți știu și înțeleg oricum seriozitatea a tot ce fac eu sau alți români frumoși prin lumea asta mare. Read the rest of this entry

Despre Dublin: Impresii de călătorie și evenimentul de la Cassidys. Foto

Posted on
Despre Dublin: Impresii de călătorie și evenimentul de la Cassidys. Foto

13705156_1090529797706893_2006802820_n

Introducere în ce va urma
Bine v-am regăsit. Hai că am făcut bine cu biletele, cumpărându-le pe majoritatea mai din timp pentru că o incursiune la Dublin în mijlocul verii te poate costa dacă nu ești măcar un pic prevăzător. Dar indiferent cât plătești biletul de avion sau hotelul sau ce o fi, nu îți va părea rău. Irlanda este minunată, asta e impresia mea din puținul văzut. Am să o iau invers cu povestitul. Read the rest of this entry

Impresii personale despre lansarea mea din Bruxelles, ce a avut loc şi alte cele

Posted on

1977201_1078208872236995_6953198182451387175_n

Bine v-am regăsit. Pe 6 martie anul curent, într-o duminică, a avut loc evenimentul cultural cu mine în centrul atenţiei, numit de poeta Maria Şarpe (organizator) şi destul de plăcut, „Triplu salt în inima Europei”. Dacă aş fi scris această postare la cald, poate că aş fi fost mai sensibil în exprimare. Numai că acum gândesc la rece. Ideea e că mi-am prezentat acolo proiectul Speranţa Unui Vis, a cărui primă etapă a fost expediţia mea pe jos până la Roma din anul 2012 şi am mai prezentat şi două cărţi scrise de mine, adică „Pribeag pe drumul viselor” şi „Secretul Uriaşului 160”. Cele două volume se referă la istorii sau referiri legate de oraşele Târgovişte ori Moreni, inspirate din fapte reale cu numeroase personaje reale.

Când am plecat la drum pe jos spre Roma de la Vama Târgovişte, în 9 noiembrie 2012, nu mă gândeam că vor exista zeci de oraşe italiene sau altele de prin Europa unde Speranţa Unui Vis, expediţie-proiect de încurajare sufletească a românilor, să ajungă. La Bruxelles nici atât.
Pe 6 martie la Bruxelles a fost acest eveniment iar Elena Holban de acolo, promotor cultural, m-a uimit ca şi Maria Şarpe, poeta din Olanda ori Mirela Niţă Sandu, vicepreşedinte EuropaNova sau Dorin Flesteriu, preşedintele Rombel. Eu am fost cu bun simţ şi am invitat prin organizatori şi primăriile Moreniului sau Târgoviştei însă probabil că treburi importante pentru urbe i-au reţinut de nu au mai putut să ajungă. Nu comentez absenţa autorităţilor dâmboviţene locale de la un eveniment cultural european unde se vorbea despre localităţile mai sus amintite. Eu promovez românii, sufletul românesc şi ţara unde m-am născut ca şi oraşele unde am trăit, necondiţionat şi cu asta am încheiat acest subiect. Restul e treaba fiecăruia. Drumul meu e drept şi decis, bine intenţionat şi la Bruxelles am avut fericirea sinceră să dau peste români extraordinari dar şi peste câţiva târgovişteni destupaţi, calzi ca şi de o moreneancă.

Elena Holban a recitat cu foc şi patimă iar copii drăguţi au interpretat la vioară în timpul evenimentului câteva piese inclusiv Ciuleandra. A fost o lansare de carte selectă, cu oameni rafinaţi, evoluaţi, cu un public restrâns dar de 5 stele şi cu două asociaţii româneşti socio-culturale cu adevărat.
Bineînţeles că am avut oaspeţi sosiţi tocmai de la Paris, Daniela Robitu şi Ciprian Rus din partea ARSD-Paris şi uite aşa, datorită lor următoarea mea oprire şi a prezentării Speranţei Unui Vis ca şi a cărţilor mele va fi în oraşul Turnului Eiffel.

12801390_1078209045570311_9189356977998057279_nÎn ultimii ani, am prezentat expediţia românească sau cărţile mele, am vorbit despre oraşele mele de suflet, Târgovişte sau natal, Moreni, oriunde m-am dus. Apoi oficialităţi italiene m-au primit, jurnalişti, am vorbit despre sufletul românesc şi frumuseţea ţării noastre în numeroase locuri şi acum a fost Bruxelles iar în maxim două luni urmează Parisul.
Voi vorbi în toată Europa despre românii mei cinstiţi, frumoşi, despre ţara mea, nimic nu mă va opri să accept invitaţiile diverşilor preşedinţi de asociaţie care chiar înţeleg ce înseamnă cultura, proiectele reale, etc.

10259809_1001567119936495_6894857552307390323_nPe scurt: urmează Parisul şi apoi San Dona di Piave din Italia prin primăria italiană. Şi ca o concluzie: Am să-i iubesc mereu pe oamenii cunoscuţi la Bruxelles sau în Olanda, măcar în tăcere, căci ei nu au obosit niciodată să arate cât de puternici sunt în frumuseţea lor şi a lucrurilor pe care le fac departe de ţară.

Ar fi multe de spus…ce voi face în continuare? Păi scriu la următorul roman ce îl lansez în toamnă, îmi văd de poeziile mele că ţin să scot un al doilea volum de poeme şi mă duc în Europa oriunde ca să mă dau mare cu neamul meu românesc şi cu cele mai frumoase culori: Albastru, galben şi roşu. Ştiu că sună populist dar eu nu cer voturi ci doar ca românii să aibă mai multă încredere în ei.
Nu îmi place cum am conceput acest articol pe blog. Pentru că sunt prea multe de povestit şi am rămas bulversat din cauza anumitor schimbări (în bine profesional) din viaţa mea. Promit să revin când am timp cu mai multă expresivitate vizuală. Până atunci, vă rog eu, încercaţi să fiţi fericiţi. Mi-e suficient ca să pot surâde mai mult. Vă mulţumesc.
P.S. Despre ceva plimbări şi foto de prin Olanda sau Germania, voi reveni. Timpul, acest timp nemilos trebuie să mă lase. Ciao.

1928876_1081744991883383_5879982933511745168_n

EXPEDITIA „SPERANTA UNUI VIS”- FINAL SI EPILOGUL IMPLINIRII

184574_379800755446471_1261379487_n
Expeditia romaneasca targovisteana SPERANTA UNUI VIS s-a terminat in data de 12 decembrie 2012, in fata Columnei lui Traian din Piata Venetia, Roma, Italia. Am plecat in data de 9 octombrie din Targoviste si am parcurs 4 tari, respectiv o mare parte din Romania, apoi Ungaria, Slovenia, Italia. La intrarea in Slovenia am renuntat la masina de monitorizare, defectata si am inaintat la risc cu numai 90 de euro in buzunar. Diaspora si suflete de aur romanesti din tara m-au sprijinit. Startul sprijinului romanesc masiv neasteptat a fost dat de Mihaela Gradinaru alias Marie Rose, apoi Corina Cerasela Dumitrescu, a carei interventie a fost decisiva din Bologna, pe parcursul a peste 800 km. Apoi Iancu Samson, Franta, Diandra Dia, Giulia Chicla, Cati Florea, Eliana Dogaru, asociatiile culturale romanesti George Enescu din zona FRIULI si DACII din Arezzo, culminand cu interventiile mediatice ale Mirunei de la Gazeta Romaneasca si Elenei Postelnicu de la Radio Romania Actualitati. Sprijinul a venit din multe directii, prin ajutorul lui Ovidiu Burdusa, om de afaceri roman care m-a gazduit la Roma si la al carui hotel Spagna va invit sa va duceti ptr ca are preturi accesibile, in buricul Cetatii Eterne.

Am traversat peste 1000 localitati dintre care aproape 100 orase de marime medie si mare, am avut intalniri cu consulii generali ai Romaniei la Szeged, Monica Radu, Cosmin Dumitrescu, consul general la Trieste, Italia, ambasadorul Romaniei la Ljubliana, Slovenia, Cosmin Boiangiu si Ovidiu Puf, diplomat al ambasadei Romaniei la Roma. Am realizat un album fotografic doveditor si relevant al expeditiei, cu mii de locuri prin care am trecut, inregistrari video, etc. Am tinut permanent legatura cu Municipalitatea din Targoviste, cu primarul Boriga care a stiut mai mereu unde ma aflu si pe ce traseu ca si cei ce mi-au urmarit activitatea pe site-urile de socializare ori aici pe blog.

In Italia, a fost o asa zisa explozie mediatica in Arezzo, de unde peste 14-15 mijloace media italiene locale sau regionale au preluat informatii despre expeditiei, si unde am declarat ca e nevoie de investitori la Targoviste, in Romania in general. Am purtat steagul Romaniei cu mandrie pana la Roma. Presa romaneasca centrala a dat informatii scurte despre expeditie fiind cu mult sub ceea ce se numeste profesionalism in parte, posturile de stiri romanesti, in general, preferand stiri politice sau depasite in locul unui eveniment intercultural ce poate fi oricand dovedit, adica parcurgerea de catre mine a peste 2200 km pe jos. Am parcurs aceasta distranta ca sa pot scrie relevant un super roman beletristic, viitoarea mea carte, ZBOR SPRE STEAUA CARE NU SE STINGE, un roman care este o continuare a proiectului intercultural SPERANTA UNUI VIS.

A fost la inaltime presa locala prin Kiss Fm Targoviste, Gazeta Dambovitei, Incomod media, COLUMNA TV mai ales, Adevarul.ro, etargoviste.ro, etc. Am dat la Roma un prim interviu pentru Radio Romania de 12 minute si un altul pentru postul tv Casa Mia, din Italia. Un alt interviu, premiera, l-am dat in timp ce ma deplasam pentru Maratonul de Seara, realizat de merituosul Vlad Ionescu. Am devenit membru al celei mai vechi institutii culturale din Italia, de la Firenze, CAMERATA DEI POETI, datorita scriitoarei superbe rezidenta in Italia, Manuela Pana, despre care voi mai scrie in scurt timp, pentru ca merita.

Mi-am implinit un vis, in care multi nu au crezut, altii m-au jignit, incercand zadarnic sa ma descurajeze sau sa spuna minciuni ordinare despre mine si adevarul unei expeditii in care am murit si am inviat de zeci de ori. Multe secrete si dovezi vor fi deslusite in cartea despre toate acestea, romanul ZBOR SPRE STEAUA CARE NU SE STINGE, la care lucrez, si pe care il voi publica in 3 tari din 2 continente si cateva orase, respectiv Targoviste si Italia- Roma, Arezzo, Sacile, Toronto ( Canada)

Ma simt excelent si sunt fericit ca am izbutit sa imi duc la indeplinire o expeditie oficiala, aprobata de Consiliul Local Municipal din Targoviste, sustinuta cu 16 000 ron, partial adica si unde primarul Gabriel Boriga ori cei ce au votat s-au dovedit a fi romani adevarati. Primarul Targovistei m-a incurajat permanent, m-a intrebat cum ma simt, m-a sustinut, ca si europarlamentara Oana Antonescu, ca si Lavinia Sandru, o alta sufletista a expeditiei.

Cam acestea pot spune ca de final si trebuie sa adaug faptul ca nu am mai postat in timpul expeditiei ptr ca am laptopul stricat, a fost transportat in conditii vitrege. Am scris acum asa ca de final ca sa va spun sa fiti increzatori in voi, ptr ca daca eu am reusit ceva greu de crezut, atunci si voi puteti orice. Am mers pe jos si am vazut lumea adevarata, cu o mentalitate sanatoasa pe jumatate de continent. Cand am revenit in tara, mi-am adus aminte ca inca mai sunt multe de facut aici…
Ne recitim curand, va pup.

PARCURSUL SUMAR AL EXPEDITIEI, POZELE SUNT REALIZATE DE MINE IN TIMPUL DEPLASARII PE JOS.

SPERANTA UNUI VIS- JURNAL DE CALATORIE IN IMAGINI SI CUVINTE

Expeditia ” Speranta unui Vis” se afla in ziua a cincea, la Slatina, zi de pauza. Am plecat marti, pe 9 octombrie, la ora 10.30, dimineata, din Vama Targoviste, asis

tat si incurajat de autoritatile locale, de primarul Gabi Boriga si prefectul Dambovitei ca si de presa locala, prezenta si ea. Imi iau la revedere de la toti si ma indepartez, incepand sa merg pe jos cei peste 2000 km pana la Roma. Pe masura ce ma indepartez, intorc capul si am ochii umezi, in lacrimi  dar sunt prea departe ca sa mi le mai vada cineva. Mi le sterg usor si pornesc cu darzenie inainte…peste vreo 6 ore ajung in Gaesti unde innoptez intr-un motel, atat eu cat si insotitorul de pe masina de monitorizare, un matiz inscriptionat cu numele expeditiei si foto cu turnul Chindiei plus Colloseum-ul din Roma. Toata teama normala de dinainte pentru ceea ce urmeaza sa fac imi trece. Chipul Fetei Soarelui mi se arata in suflet…ea stie…tace…dar INTELEGE. Niciun sacrificiu nu e mare atunci cand vrei sa iti vezi un vis implinit…doar puterea dorului ce-l porti locurilor dragi, fiintei care e ACASA  pentru ca te insoteste in inima, aduc o forta nemaintalnita. Si acum stiu ca POT.  Cei 2000 km pana la Roma au devenit azi cand scriu doar 1850. Dar sa continui…

In dimineata de 10 octombrie pornesc spre Pitesti, trec prin Topoloveni si ma opresc epuizat la iesirea din Stefanesti, de fapt, la doar 1 km de Pitesti. Pe drum, masina de monitorizare deschide drumul si ma asteapta din 5 in 5 km ca sa beau apa si sa mi se faca filmari scurte si poze. Statiile de emisie receptie se descarca repede pentru ca nu a fost timp sa fie formatate. Suntem nevoiti sa ducem masina intr-un service apropiat deoarece nu mai functioneaza partea electrica prin care alimentam totul: laptopuri, statii, telefoane, camera video, etc. Se rezolva si pornesc mai departe. Pe 11 octombrie ajung dupa alti vreo 26 km in Lunca Corbului. Nu avem unde sa innoptam, asa ca dormim in Matiz chinuiti, in frig, mai pornim noaptea motorul sa incalzim dar tot nu e ca in pat. Vremea se raceste.

In 12 octombrie plec dis-de -dimineata spre Slatina, pana unde am de mers vreo 47 km. Am picioarele pansate preventiv, bube, bataturi si nu sunt odihnit bine. Mananc conserve ca in armata si ciocolata dupa ciocolata cam la 3 ore, plus vitamine, calciu, magneziu, etc. Sunt uimit chiar si eu, corpul reactioneaza perfect. Maresc pauzele, cam din 4 in 4 km unde ma asez cate 10 minute in masina, beau apa ori vorbesc cu oamenii ce-i intalnesc care se mira si se minuneaza frumos. E un zgomot infernal pe sosea, trec tiruri dupa tiruri in mare viteza, sunt nevoit sa merg cu mare atentie pe stanga drumului. Incep serpentinele, urcusuri si coborasuri neasteptate. Dar lumea vazuta de aproape, din mersul pe jos, pare altfel, uimitoare. Oboseala ma macina insa rezist si merg cu prudenta. Pe la ora 13 ma suna Lavinia Sandru, o sustinatoare a expeditiei si ne spune ca suntem asteptati in Slatina, mai intai masina de monitorizare si apoi eu. Nu reusesc sa mai inaintez cu aceeasi putere, devin tot mai obosit. Un Duster maroniu ma urmareste fara sa am habar cine e.Nici azi nu stiu. Ora la care preconizasem sa ajung devine alta, mult mai tarzie…aproape de ora 17, urc cu mare greutate un deal pe unde serpuieste soseaua neteda a judetului Olt si odata ajuns sus zaresc totul ca prin ceata., se vede Slatina. Dar tot e departe. La cca 5-6 km inainte de intrare vad o reporterita si un cameraman cum ma filmeaza mergand epuizat…ajung in dreptul lor si capat incredere si forta, tonus si glas. E o colega, Fulvia, de la Olt Tv, o tanara jurnalista care ma intervieveaza, Sunt intampinat si de viceprimarita Slatinei, Mihaela Stana…se fac prezentarile…eu arat ca un zombi…am parcurs peste 140 km de la Targoviste in 4 zile si inca sunt nevoit sa merg pana la hotelul unde Municipalitatea olteana ne asigura cazarea si hrana, ca unor nababi. Asa ni se pare noua,mai ales mie, obisnuit sa merg ultimele zile prin vant, in bataia miiilor de masini si mancand pe genunchi cate o conserva. Televiziunea ma filmeaza din mers, cum inaintez cu greutate dar optimist, zambind printre lacrimi discrete ca am reusit un forcing de peste 47 km. Intru in Slatina si se face intuneric. Merg pe jos pe arterele orasului si ajung in dreptul hotelului Bulevard Prestige…oamenii sunt uimiti…oameni primitori si plini de respect…intre timp citesc pe blogul meu sau alte profile cu ajutorul conexiunii wirelles ori mi se spune la telefon ca incep unii sau continua sa ma vorbeasca de rau. Zambesc! Sunt prea puternic, expeditia mea proiect este prea importanta ca sa bag in seama asemenea specimene de oameni care fac degeaba umbra pamantului, oameni agramati, care nu au inteles nimic nu numai din ce fac eu dar nici de la viata! Trebuie sa fii ori dus cu capul ori prost gramada ca sa fii frustrat ca un om are picioarele praf si merge pe jos atatia km cu un scop nobil. De parca cei 3500 de euro, cam 30 la suta din cheltuielile proiectului, le-as folosi ca sa ma distrez…Doamne ce prosti sunteti mai barfitorilor politizati…Am bandajele praf, picioarele la fel, insotitorul meu Guzi se teme pentru mine insa optimismul si darzenia mea il incurajeaza si pe el. Expeditia SPERANTA UNUI VIS  devine ceva ce s-a dorit de la inceput: un gand frumos pus in practica de promovare a orasului de unde vin si al tarii mele. Ma prabusesc in patul civilizat din hotel intr-un tarziu, in vreme ce stiu de acum, ca voi reusi, pentru ca imi da aripi ZBORUL SPRE STEAUA CARE NU SE STINGE. In curand, SPERANTA UNUI VIS  va trece si prin alte orase, unde oameni intregi la minte, deschisi, oficialiTati si municipalitati ma vor primi nu pe mine, ci ideea mea, frumusetea SPERANTEI UNUI VIS.

FOTO EXPEDITIE, PE TRASEUL TARGOVISTE- GAESTI- PITESTI- SLATINA.










%d blogeri au apreciat asta: