RSS Feed

Tag Archives: EXPEDITIE

12 decembrie 2012: Ultimii pași parcurși de mine către împlinire

12 decembrie 2012: Ultimii pași parcurși de mine către împlinire

25323442_1596950577064810_2112127101_n

Mereu am ochii umezi când e 12 decembrie. Pentru că e povestea MEA. Însă şi a diasporei care ştia într-o oarecare măsură despre ce fac şi prin ce trec. Read the rest of this entry

Anunțuri

4 noiembrie, amintire-cumpănă, unică în viața mea. O expediție-proiect românească tot unică

4 noiembrie, amintire-cumpănă, unică în viața mea. O expediție-proiect românească tot unică


NOTĂ INTRODUCTIVĂ:  Poate iar se va găsi vreun superficial să spună că mă laud aici. Nu e deloc așa. Este doar ceea ce îmi voi aminti și spune toată viața mea, fără niciun efect material sau de altă natură. Este strigătul unui român plecat în lume ca să știe, să afle și să nu uite de unde a plecat. Mulțumesc.

Aș fi vrut să scriu despre superba lansare de carte a romanului meu Lanțuri de la Penitenciarul Mărgineni dar e timp. Acum retrăiesc altceva…
Noaptea de 3 spre 4 noiembrie 2012 va rămâne o amintire de neuitat în viața mea. Read the rest of this entry

„Pribeagul…”, „Secretul…” sau cum mă poţi citi şi-n cărţi şi-n viaţă

„Pribeagul…”, „Secretul…” sau cum mă poţi citi şi-n cărţi şi-n viaţă

943762_450199628406583_305083083_n
Bun găsit dragii mei cititori în acest început de an 2016, pe care vi-l doresc cât mai reuşit. În ultima noapte m-am trezit citindu-l, mai bine zis recitindu-l pe Baudelaire. Francezul plecat prematur din lumea celor vii, la doar 46 de ani, a preaslăvit răul ziceau unii, undeva, cândva. E mult de spus despre motivaţia care duce la existenţa lui, omul a creat controverse mondiale pare-se. Mă rog, ideea e că „Florile răului” cresc mereu dar hai să ne întrebăm şi noi ca alţii, oare de ce? Read the rest of this entry

Un film despre mine prost tehnic dar emoţional prin conţinut

Posted on

Unii l-au mai văzut. Alţii nu. Vizualizare plăcută. Pentru subtitrare apăsaţi cc din josul fereastri. Toate fotografiile sunt făcute ori de mine ori de alţii în vremea călătoriei. Traducere şi lectură: Daiana Alexandra Dron.

Cum am scris a 5-a carte, e bine de aflat că mi-am riscat sănătatea

 

1465028_550727508353794_577138462_n

Pentru mine, scrierea celei de a cincea cărți a însemnat sacrificiu, determinare și puțină izbândă. Toate personajele sunt reale, cum aproape toate sunt și astăzi în relații foarte frumoase, ne sunăm, socializăm, vorbim, ne știm. Pe aproape toți îi regăsiți atât în carte cât și în listele mele de prieteni de pe Facebook. Bineînțeles, faptele, întâmplările, sunt de asemenea reale. Ați ghicit, vorbesc despre romanul document PRIBEAG PE DRUMUL VISELOR tradus și în varianta italiană,  ERRANTE SUL CAMMINO DEI SOGNI.  Mă mândresc totuși că în aproape o sută de orașe italiene dar și în câteva din țară sau Europa, ba chiar și Canada, cartea a fost solicitată și citită.

Pe genunchi am scris-o uneori…de la fața locului, uneori în momente dramatice, alteori în scurtele pauze. Am mers și pe întuneric, prin locuri periculoase, ba chiar le-am fotografiat, tot ca mărturie a incursiunii mele.  Sunt MII… Regăsiți în ea ( în carte, n.a ) descărcare comentariile, afirmațiile și susținerea conaționalilor. Sunt personaje reale români simpli, jurnaliști, scriitori, vreo 3 primari ori români ori italieni, ambasadori, consuli.

Este adevărat că nu e o capodoperă literară, nu se compară cu ce am scris sau cu ce scriu în aceste momente. Este o povestire simplă unde tu, cititorule, dacă ești interesat și știi să citești dincolo de rânduri, mă vei înțelege.

Să scrii o carte în timpul unei expediții pe jos de peste 2000 de kilometri sau după, nu e lucru simplu. Te încearcă într-una emoțiile, amintirile, imaginile, totul e inserat în psihic căci într-o aventură a vieții se naște o poveste de neuitat măcar pentru cel care a trăit-o.

În carte mi-am spus pe șleau mulțumirile și nemulțumirile, mi-am lăudat românii în gura mare pe parcursul a patru țări, mi-am amintit și am creat clipe unice. Am redat simplu, tot ce s-a întâmplat în expediția Speranța Unui Vis prin care am mers pe jos la Roma în 2012. A fost ceva oficial, într-un proiect intercultural care continuă și astăzi. De aceea am făcut expediția asta, ca să mă dau mare cu orașul meu, cu românii mei și ca să văd cum se chinuie sau se realizează cei din Diaspora, să văr eu la fața locului realitatea.

La un moment dat m-am simțit abandonat, de autorități, de lume, de mulți…dar solidaritatea românească m-a făcut să visez cu încredere din nou că voi izbuti.

Să vă mai spun în ce condiții am scris cartea: în condițiile unui om care nu e sportiv de performanță, nici măcar globe trotter. În condițiile în care am avut de câteva ori în tinerețe probleme cu ficatul, accidente vasculare, probleme cu ulcerul, paralizii faciale periferice, etc etc.

Cam în condițiile astea am scris cartea, ca să nu mai vorbesc de doi-trei proști ai momentelor, evident de la Târgoviște ( jurnaliști la apelul bocancilor de partid :D, doar doi, sau trei ) ,  care au spus fără să verifice la fața locului numai minciuni, numai să mă dea înapoi. Dar să vină să mă verifice ce fac, cum sunt, să mă vadă cum merg cu steagul tricolor mândru nu au venit. Pentru că aceia nu reprezintă presa ci aflarea-n treabă a unor șmenari care nu au făcut nimic în viața lor. Și nu mă refer la Columna TV, Gazeta Dâmboviței, Incomod- media, E-Târgoviște.ro, etc care au mediatizat din greu pas pas expediția.

Am scris această carte fotografiind în timpul mersului locurile prin care am trecut pe jos, într-un album unicat, de mii și mii de fotografii, mărturii audio-video.

Adevărata glorie am obținut-o atunci când m-am învins pe mine însumi, depășindu-mi limitele.

Am reușit. Am reușit să duc mesajul Speranței Unui Vis în sute de locuri, în jurnale, fie și regionale, italiene, la câteva televiziuni dar mai ales în inima românilor. Am făcut ca numele Târgoviștei să fie rostit în multe locuri, am transmis mesajul de salut al autorităților, chiar dacă cele județene au ignorat demersul meu.

Nu mai contează, ideea e că am câștigat o bătălie cu mine însumi. Pot orice. Putem fiecare din noi orice, oricând.

Și da, până la urmă sună nu doar potrivit dar și frumos, real, pentru mine măcar, titlul cărții: PRIBEAG PE DRUMUL VISELOR.  Un pribeag fericit, care vă salută pe toți.

Citeşte şi  A APĂRUT SECRETUL URIAŞULUI 160,  NOUL MEU ROMAN

P.S. CINE DOREȘTE ROMANUL ÎN LIMBA ROMÂNĂ, DIN ROMÂNIA, POATE CONTACTA PRIN EMAL  Editura Bibliotheca, la mail biblioth@gmail.com. CINE LOCUIEȘTE ÎN ITALIA, UNDE LOCUIESC ȘI EU, O POATE GĂSI DIRECT LA MINE, I-O DAU ( TRIMIT ) CU AUTOGRAFUL MEU,  sau contact aici pe pagina mea de pe FB, ADRIAN MELICOVICI BLOG OFICIAL.

FILM DE VĂZUT ÎN LINIȘTE DE CĂTRE CONSILIERII JUDEȚENI CĂRORA LE TRANSMIT GÂNDURILE MELE BUNE:

 

8741_373223306104216_1595111227_n549153_365019776924569_1145311809_nDSCF2940261455_373231769436703_1125477802_n543699_408982259194987_1478284744_n945097_455351031224776_1859190602_n

%d blogeri au apreciat asta: