RSS Feed

Tag Archives: femei

Surâsul renăscut dintre lacrimile Verei

Posted on

Vera Minescu și băieții săi frumoși

Priviți fotografia de mai sus întâi cu puțină atenție. După opinia mea, spune totul. Se citește mândria, tristețea, bucuria, dragostea, familia, fericirea. Dacă doriți să citiți și ce scrie mai jos despre cele trei ființe superbe, nu e nicio problemă. Ia să vedem… Read the rest of this entry

Anunțuri

Generații online: Despre bunicuțele de peste zeci de ani (I)

Generații online: Despre bunicuțele de peste zeci de ani (I)

gadgeturi-femei

Mă amuză când văd diferențele între generații, provocate deseori de către progresul omenirii din punct de vedere științific. Ele sunt inevitabile dar cine e de vină? După opinia mea nimeni. Sau poate incapacitatea multora de a înțelege că timpul nu stă pe loc. Astăzi voi vorbi despre bunicuțele viitorului. Read the rest of this entry

Psihologia alegerii în viaţă – puterea din umbră

Posted on

Bun găsit dragi prieteni aici, pe blogul meu PRINCIPAL, unde cam de mult nu mai postasem . Am chef să vorbesc despre cum alegem noi prin viaţa asta indiferent la ce vârstă şi în ce an şi bla bla… Dacă în Colţ de Cer, blogul meu de suflet, mai pun puţin sirop sau chestii de suflet, aici mă exprim puţin diferit. Pe scurt, mă gândeam că niciodată nu trebuie să spunem niciodată. Până acum câteva săptămâni eram foarte sigur pe mine în tot ce fac şi spun, mereu mă agăţ de orice ca să fac ce îmi pun în cap. Nu vorbesc despre proiectul meu, despre care se ştie deja, ăla cu mersul pe jos până în Italia, nu vorbesc despre intenţia de a scrie altă carte, nu vorbesc despre politică. Eu de fapt vorbesc cu mine acum despre altceva, despre situaţii neobişnuite când siguranţa că putem orice e mai…dificil de avut sau obţinut. Se ştie deja că nu poţi cumpăra cu nimic o inimă, un suflet, oricât de bine ai fi plasat social sau cine ştie cum. Se mai ştie că orice bărbat dacă are o putere, a lui, ea vine şi de prin alte părţi…vorbesc despre motivaţia de suflet, motivaţia aceea care îţi este trimisă încet şi sigur de undeva şi ai altfel de mobilizare în viaţă, izbuteşti să faci mai multe în primul rând pentru tine, ai succes în propriul destin…ai forţă, ai ceva din interior care te ambiţionează şi capacitează să reuşeşti. Dacă ţi-ai propus să faci ceva măreţ vezi Doamne atunci insişti să reuşeşti cu orice sacrificiu, cu orice metode, cu orice preţ ce-l vei plăti, pentru că dragii mei, apare… ” reperul”…motivaţia adică, aia de care am scris mai sus.

Problema mea este să fiu înţeles şi să se citească nu doar cuvintele acestea ci mai ales ce se află dincolo de ele…exprimarea aici nu e suficientă ca să conving, ca să provoc interesul ce mi-l doresc, cuiva, să zicem ca să atrag atenţia şi în final ca să câştigăm când există măcar milimetric şansa unui NOI. Am putere să fac tot ce îmi pun în cap, am putere să mă lupt pentru orice şi oricine, dar nu am putere să demonstrez în timp real şi nu numai ce îmi doresc. Eu sunt eu şi tu eşti tu. Eu şi voi toţi alegem întotdeauna, de-a lungul existenţei. La unele alegeri renunţăm, la altele mai greu dar deşi mă mândresc cumva cu puterea mea de a mă capacita în ceva ce intenţionez să fac, mă trezesc acum că vreau mai mult decât ce pot eu. Mă trezesc că am nevoie şi de altă putere. Sigur, sună banal şi prea lacrimogen să pronunţăm cuvântul iubire, dragoste, etc…aşa că prin ce am trecut eu sau alţii, am ajuns la concluzia că este nevoie de acea putere din umbră, de acea emancipare, de acea forţă a oricărui bărbat care vrea să ajungă ” buricul pământului”…eu pot face asta, îmi inchipui…însă câteodată te mai saturi să se vorbească despre tine public, indiferent că e de bine sau de rău…şi tot câteodată, cum sunt eu acum, mă trezesc că de fapt, exact ce am tratat cu superficialitate, mea culpa,cândva, îmi lipseşte. Orgoliul unui bărbat nu e de bun augur atunci când fuge de puterea unei femei. Lucrurile par simple în aparenţă şi subiecte plictisitoare pentru mulţi însă astăzi, hic et nunc, aici şi acum, eu am înţeles şi înţeleg altfel conceptul unei alegeri în viaţă. Deşi deseori par un tip copilăros, dintr-o dată m-am trezit că acum, mai mult ca oricând, am nevoie să fiu bine înfipt în realitate dar acea realitate unde ceea ce fac eu să se întoarcă frumos şi în favoarea nu doar a mea dar mai ales a puterii din umbră. Căci fără ea, oricât ne-am suci şi învârti, nu suntem nimic. E vremea să mai las statutul de boem. E vremea să fac un nou tip de demonstraţie, un alt examen al vieţii, acel examen unde cerebral vorbind, mai mult contează ca o eventuală ” ea” să îţi ţină pumnii şi să se mândrească cu tine decât să te alerge prin pat 😛 Nu râdeţi, măi… 🙂 Munţii nu se dărâmă cu pupături ci cu fapte şi aportul necondiţionat al ” puterii” din spatele tău…Căci aşa zic eu devine frumoasă lupta cu existenţa, lupta pentru ceea ce vrei să oferi, iar dacă nu te îmbeţi cu vreun nedorit narcisim sau misoginism, poţi avea şansa, poate de la Dumnezeu sosită, să fii purtat pe braţe de un alt tip de aripi, energiile interioare se descătuşează sublim când ştii că ai la cine să te întorci şi îi poţi mulţumi în chip normal  oferindu-i exact ceea ce te-a ajutat prin ea însăşi să realizezi.

Dacă vreodată te vrea cu adevărat o femeie puternică, atunci îşi va uni ambiţiile tacit cu ale tale, totul e să ştii să-i explici ce doreşti, să ştii ce vrei, că poate nu te va vrea din prima dar timpul îţi este aliat şi în funcţie de ce mai demonstrezi poţi suci roata, nu, să fii devotament, acţiune, hotărâre, pentru că nu-i aşa, de aia e frumoasă viaţa. Dar ce înseamnă o femeie puternică? Greu de răspuns şi oricum discuţia se poate purta la infinit. Însă eu cred că a fi puternică, o femeie nu îşi măsoară valoarea în bani sau în numărul de pupături, de îmbrăţişări ci în rezonanţa pe care pfuai, e atât de greu să i-o insufli…şi uite aşa ajungem la…feeling…nu vorbim despre legea atracţiei…nu…vorbim despre faptul că cel puţin pentru mine, psihologia alegerii în viaţă nu poate fi concepută fără să caşti ochii mai atent la cuvintele, sugestiile dar şi niciodată spuse direct aşteptările celuilalt suflet. Şi dacă tot nu îţi iese, perseverează frate… ideea e că vorbind strict despre mine, niciodată nu mă voi feri să spun prin ce sunt şi încerc să realizez că am nevoie ACUM de acea putere din umbră, am nevoie să mă bucur pentru chiar şi chinuitoarele mele încercări, totul ştiu că va fi ok dacă voi aves succes în năzuinţele mele, ştiu că este momentul să recunosc certitudinea unui alt model de împlinire, şi ca în orice vorbă românească, pot spune ca la nuntă, ahahaha, că de fapt, numai când reuşesc să conving prin mine însumi abia atunci poate vor sosi şi de acum deja ” tradiţionalele” îmbrăţişări cu „umbra” care mi-a purtat noroc. De fapt, remintesc şi aici despre finalul de tip happy end când lumina iese din întuneric…

Ca să concluzionez, nu vă mai reţin, şi aşa poate v-am chinuit cu această postare personală, bineînţeles, ca toate de pe acest blog, însă la final aveţi ceva dedesubt care spune totul, adică fotografia cu mine şi ce am scris şi ce unii au văzut deja. Important este să vadă şi ” adevărul” din umbră…Putem alege dacă suntem femei fel de fel de tipi, să ne fie alături, dar ca bărbat vă pot spune că dacă m-aş feri de o femeie puternică, aş fi cel mai mare idiot. Sigur, impulsul de moment este să ţi se spună ” sunt simplă şi normală”. Frecţii la piciorul de lemn, am trecut de faza când mă grăbeam să şi cred şi nu ştiam să privesc mai atent…

Scurt omagiu eternului feminin

Posted on


Soarele pare să răsară într-un anume fel în primele zile de primăvară. Iar apusul…ooo…apusul poate fi şi el magnific la rându-i precum chipul tău, femeie cu ochi sclipitori şi farmec aparte…Femininul devine etern cu şi mai multă ardoare pentru că tu, ne faci viaţa mai frumoasă prin existenţa ta, iar lumea pare altfel şi frumuseţea acestui pământ şi ea, este aureolată de tine, într-un chip fericit, aşa cum îi stă bine fiinţei care ne macină gândurile nu rareori şi ne încântă vieţile.

La ceasul anotimpului cu care te caut şi te regăsesc în frumuseţea ta neasemuită, îţi scriu, femeie a acestui pământ, oricine ai fi, cu sufletul şi inima, ca să nu mă cauţi ci doar să ştii că sunt aici, pentru totdeauna, cu tine şi pentru tine.  La mulţi ani!

Gânduri pentru eternul feminin

Eu sunt aici, cum ţi-am mai spus,
căutând în privirea ta,
ce e mai frumos în mine,
ca să îţi dăruiesc,
neîncetat să te doresc,
ca un călător prin sufletul tău
poposind în farmecul fiinţei tale,
deseori, ca să te simt,
şi să te dezmierd,
îmbătat de tine,
cea mai frumoasă floare,
cum te deschizi în neasemuirea ta,
în mii şi mii de petale.

Fără tine nu există univers,
iar eu, simplu muritor,
îţi scriu din tot sufletul,
acest vers,
ca să ştii că ai sosit
în gândurile mele,
ca un talisman nepreţuit,
ascunsă printre primii vestitori,
şi atunci,
în noianul miilor de fiori,
îţi vestesc cel mai simplu gând:
TE IUBESC…

Autor versuri Adrian Melicovici

Cine e mai atras de infidelitate: barbatul sau femeia?

Pai da, ma mai intreb si eu cateodata asa ceva si nici nu imi place sa fiu ipocrit. De exemplu, recunosc cinstit ca daca vad o tipa misto indiferent undeva, o remarc imediat. In subconstient Multi dintre noi barbatii, dezbracam din priviri femeia super sau care asa ni se pare noua. Am putea spune ca si femeile au acest impuls, de a privi tipi misto? Ei bine, nu e nimic prea culpabil in asta. Pana la un punct.

Barbatii sa zicem ca nu ar spune nu unei aventuri cu o tipa care i-ar atrage, inclusiv cand e intr-o relatie sau chiar casatorit. De fapt, aici ating ce ma intereseaza: mi-ar placea sa se faca studii, hai sa le zic sondaje, pe ambele sexe, sa vedem, care e mai atras catre infidelitate?

Se stie ca romancele au cam invadat lumea, peste mari si tari si sunt al naibii de frumoase multe dintre ele. Dar asta nu stiu daca poate fi numita infidelitate, nu cunoastem daca ele au o relatie de cuplu stabila, in totalitate. Se mai stie insa si ca barbatilor li se aprind destul de iute calcaiele si inghit in sec cand privesc o minunatie feminina. Ba chiar vor mai mult, chiar daca e imposibil, cu orice risc. Pai, sa recunoastem, mai atractive sunt „peisajele” feminine, chiar si pentru femei. Ma rog, fiecare „sex”, ca e masculin sau feminin are rostul sau.
Eu unul recunosc cinstit ca de fiecare data cand stiu ca deschid o „colectie” de poze incitante, parca as fi intr-o cofetarie, as vrea sa le gust pe toate care imi plac, desi pe bune, sunt fidel intr-o relatie. Dar nu bag mana in foc nici pentru mine. La fel cum vorba vorbei, nu poti baga mana in foc nici pentru o femeie.

Deci, cine e mai fidel partenerului? Barbatul? Sau femeia? Ceva imi spune ca femeia, insa nici aici nu ma avant sa fiu prea convins. Voi ce credeti, care e adevarul?

%d blogeri au apreciat asta: