RSS Feed

Tag Archives: ganduri

Ultimii pași ai iubirilor de lut

Chestiunile pe care le scriu acum, aici ar trebui citite ori mai pe seară așa ori în nopți de insomnii sau când ai vrea să strângi pe cineva la figurat de gât, să dai cu acea persoană de toți pereții scrâșnind din dinți, să îl împrăștii din toată frustrarea adunată de așteptări prelungi și deja banale la momentul ăla când în sfârșit, ai întâlnit ce nu ai căutat niciodată. Cam lungă fraza, ha? Știu. Însă și așteptările noastre sunt lungi de-a lungul existenței și nici măcar nu așteaptă al naibii timp să se așeze virgulele cum trebuie în istoria vieții multora dintre noi.
Nostalgii, melancolii, bucurii, tristeți, nepăsări, speranțe, dezamăgiri și muuuulte himere care de fapt chiar nu meritau să fie așa. Ajungi cumva să mergi cu ochii spre nicăieri pe stradă, gata să dea vreun pieton din sens opus peste tine, el firesc neștiind că tu încă visezi. Și poate că în clipa aia îți scrii memoriile deși aoleu măi maică, mai ai destui ani de trăit! Read the rest of this entry

Anunțuri

Cândva, odihnește-mă cu tine

Sau ce scriam eu în urmă cu niște ani… acum puțin rearanjat dar puțin…

Azi am să vorbesc despre viață. Și viața ești TU. Zâmbetul tău, surâsul, cuvintele tale, gesturile tale, le-am adunat în dumnezeiască amintire despre tot ce ești, acum și mereu. Să mori prematur înseamnă să greșești față de tine, dar mai ales față de ființa iubită. Read the rest of this entry

Caută seninul… niște gânduri simple…

17918908_1356303091129561_1601406827_n

Nu, nu e o nouă poezie de a mea. Dacă vreți, adaug mai jos un clip unde îmi puteți auzi vocea și două dintre încercările mele, publicate cândva în volumul meu de versuri, Colț de Cer. Aici voi scrie puțin. Read the rest of this entry

Vreau să fiu picătură de orice da’ mă fac și ce-ai zis

Posted on

Hai că m-am pitit în ceașca ta de cafea dimineața ori cine știe, poate m-am făcut doar un abur deloc pătrunzător ca să fiu cana ta de ceai când te așezi pe fuga în vârful patului. Asta ca să mă cerți și să îmi arăți degetul ridicat furios și decis pe culpa mea că nu știu unde să mă încadrez sigur: Ori dedesubtul caimacului de cafea ori pe la mijlocul fierbințelii de ceai abia dat în clocot. Read the rest of this entry

Despre romanul meu „Lanțuri”, o poveste reală românească și sfâșietoare

Despre romanul meu „Lanțuri”, o poveste reală românească și sfâșietoare

UPDATE, 4 NOIEMBRIE 2016: Lansarea cărții la penitenciarul Mărgineni din România, a fost un succes neașteptat, mulțumesc organizatorilor instituției.

IMAGINI ALE PRESEI TELEVIZATE DESPRE LANSAREA ROMANULUI „LANȚURI”:

14169610_1128200593939813_995238472_n

Adrian Melicovici, autorul romanului LANTURI

Notă introductivă: Vă trebuie, recunosc, timp și concentrare să citiți nu doar cartea mea, a șaptea publicată dar și acest text. Romanul „Lanțuri” va fi lansat oficial pe data de 13 octombrie la Penitenciarul Mărgineni, jud. Dâmbovița, începând cu ora 10 dimineața. Mi-aș dori să fie de față Ana Blandiana, cea care l-a apreciat pe noul meu și experimentat amic, scriitorul Ștefan Dumitrescu, va fi de față și psihologul personajului cărții care va sosi din Spania unde trăiește acum. Mulți amici simpli au zis că romanul „Lanțuri”, poveste reală din Ploiești, anul 1979, poate fi bun de ecranizat sau de pus în scenă. Mai e însă mult până departe. Adrian Melicovici

14680682_1169963353096870_2152116618188441803_n

Imagini din timpul lansării ulterioare acestui articol updatat. Sursa: http://www.incomod-media.ro

Bunul meu prieten Marin Mogoș, el însuși personaj al cărții pe care am scris-o și publicat-o acum câteva săptămâni, a purtat blestemul unui legământ. Mă rog, nu l-aș numi chiar așa ci mai degrabă o sarcină nobilă pentru că și-a asumat răspunderea morală să o aducă la îndeplinire pentru noi toți, societatea civilă. Read the rest of this entry

%d blogeri au apreciat asta: