RSS Feed

Tag Archives: ganduri

Ce scriam că am învățat în iulie 2011. Fără diacritice, ca atunci

urcare

Am invatat ca asteptarea dupa altii inseamna o alta poveste a timpului pierdut. Am invatat ca numai ajutandu-ma singur Dumnezeu ma va ajuta la randu-I. Am invatat ca numai eu stiu ceea ce vreau fara sa trebuiasca sa ma mai intereseze ce vor altii. Read the rest of this entry

Reclame

Nu te mai speria că ți se întâmplă asta, omule drag

descarcare-1 Niciunul dintre noi nu scapă de așa ceva, oricât ar fi de sănătos, realizat, împlinit. Read the rest of this entry

Lanțuri și gânduri de om încarcerat între gratii și viață

Posted on

13876253_1108605585899314_7521580532255295834_n

„Gândi la un moment dat: Care e de fapt adevărata temniţă? Închisoarea sau libertatea de dincolo de gratii? A vrut să se ridice dar neatent, s-a împiedicat şi s-a prăvălit gata să se rănească. Dumnezeule, dar oamenii care nu sunt la închisoare, cum de se împiedică şi ei, nelegaţi de vreun lanţ? Nelegaţi? O minciună frumoasă a lumii de astăzi şi de prea multă vreme… Read the rest of this entry

Uite ce mai fac eu, mulțumesc de interes unora

 

Bine v-am regăsit în 2018! Dacă să zicem prin 2006 când m-am apucat de scris pe  bloguri era o situație, în ce mă privește, prin 2010 ea s-a mai schimbat. Read the rest of this entry

Ultimii pași ai iubirilor de lut

Chestiunile pe care le scriu acum, aici ar trebui citite ori mai pe seară așa ori în nopți de insomnii sau când ai vrea să strângi pe cineva la figurat de gât, să dai cu acea persoană de toți pereții scrâșnind din dinți, să îl împrăștii din toată frustrarea adunată de așteptări prelungi și deja banale la momentul ăla când în sfârșit, ai întâlnit ce nu ai căutat niciodată. Cam lungă fraza, ha? Știu. Însă și așteptările noastre sunt lungi de-a lungul existenței și nici măcar nu așteaptă al naibii timp să se așeze virgulele cum trebuie în istoria vieții multora dintre noi.
Nostalgii, melancolii, bucurii, tristeți, nepăsări, speranțe, dezamăgiri și muuuulte himere care de fapt chiar nu meritau să fie așa. Ajungi cumva să mergi cu ochii spre nicăieri pe stradă, gata să dea vreun pieton din sens opus peste tine, el firesc neștiind că tu încă visezi. Și poate că în clipa aia îți scrii memoriile deși aoleu măi maică, mai ai destui ani de trăit! Read the rest of this entry

%d blogeri au apreciat asta: