Învinge imposibilul. Învinge-te pe tine. Cum am reușit noi

Fotografie de Nadi Lindsay pe Pexels.com

A spus Valeriu Butulescu ceva interesant: „Nu-i cere unei femei imposibilul, că e capabilă să vi-l dea„. În ceea ce privește nerăbdarea, clasicul scriitor Alexandre Duma, spunea și totodată scria: „Întreaga înțelepciune umană, se referă la două cuvinte: Răbdare și speranță„. Iar pe undeva am citit, nu era indicat autorul, asta: „Cea mai frumoasă vârstă a unei femei este atunci când nu mai ține cont de vârsta ei ci de visele ei.

Și încă ceva: Am citit, din câte țin minte pe aplicația Pinterest, că „somnul nu te salvează dacă ți-e obosit și sufletul.” Majoritatea dintre noi, avem câte un stres, o problemă care ne macină. Poate și pentru că nu știm să profităm de ceea ce primim, gratuit: Oportunitatea de a ne bucura de tot ce ne înconjoară. Unii au probleme de sănătate, alții în cuplu, alții la job și extrem de mulți cu greutatea corporală, așadar e clar că și cu sănătatea.

Eu merg extrem de mult pe jos dar mâncăcios din neam, nu am fost atent. Am slăbit, m-am îngrășat. Iar am slăbit, iar m-am îngrășat. În situația asta se află foarte multe femei, care nu mai au chef de nimic. Poate au un serviciu care nu le permite prea mult sport. Se duc la frigider pe bază de stres și apoi, se privesc îngrozite în oglindă, odată cu trecerea timpului.

Am văzut o mărturisire video pe o rețea de socializare unde o femeie, a dezvăluit că i-ar fi spus bărbatul că e aproape dublă față de când a cunoscut-o. Mai cunosc un caz asemănător. Una dintre ele a trecut la treabă, ca să fie iarăși ce a fost și mai mult decât atât iar a doua s-a plafonat, știți, genul acela de femeie slugarnică, mulțumită că bărbatul i-a spus că pentru el, e bine oricum cum arată. Ambele românce. Revin la prima dintre ele: E strălucitoare, sexi, fericită, cu vreo 20 kg în minus și a spus lumii întregi ce a făcut. Apoi alte zeci și zeci au urmat-o. Femeile „fură” de la altele la greu dietele de succes. Dar aici nu a fost așa. A doua femeie, cea plafonată, merge la spital tot mai greoi, abia pășind. Am dat două exemple.

Eu și soția am decis să ascultăm și de mai pricepuții în terapii naturiste, fără să fie nevoie să faci foamea dar nu să crezi că stând în vârful patului, consumând produsele, gata, se topește grăsimea, dispare celulita așa, pocnind din degete. Așa că am cumpărat și învățat de la alții mai pregătiți cum să procedăm. Uite așa am ajuns la Detox. Programul celebru Detox. Adică acela cu suplimente făcute din minerale, din plante, de la ciuperca Ganoderma până la produsul lichid finit, Olivoxul indispensabil. Degeaba citiți aici și vă duceți să căutați produsul cine știe pe unde. Chiar dacă îl veți găsi, într-un final fericit, nu sunt sigur că va exista cineva competent care să te îndrume. Și iar vei avea un eșec, probabil. Și iar te vei privi în oglindă, speriată, stresată și ultranervoasă. Și iar te vei necăji că nu te mai încape nicio rochie, că gâfâi și după câțiva pași sau un urcat de trepte de la cine știe ce scară. Că nu poți merge ca omul normal la baie, ba te umfli în burtă, ba trebuie să iei vreun triferment sau colebil, ba și ba și iară ba. Pentru că ești și nervoasă și intoxicată.

Însă vei strânge acum din pumni și decisă, îți va reveni speranța. De acum, vei ști că într-o zi, poate peste o lună, poate peste două sau trei, vei fi iarăși o femeie elegantă. Centimetri taliei tale se vor reduce drastic și sănătos, nu în 7 zile, 10 zile sau 48 de ore 😀 Nu vei mai visa nici dulciuri și mâncare toată ziua, pentru că dispare pofta. Însă apare cheful de viață.

Dacă tu crezi că poți, păi atunci poți! Ai uitat că ești femeie și poți orice? Ai uitat că ești poate un bărbat și ai capacitatea de a fi iarăși sau în sfârșit, domnul elegant pe care flutură fain un sacou și nu îți mai tragi burta ca să te închei la cureaua de la pantalonii numărul 54, sau făcuți pe comandă?

Unele persoane spun că sunt prețurile cam mari. Nu sunt mari deloc. Sunt competitive pentru că dacă te duci des la farmacie, la policlinică, la spital, ajungi să plătești poate triplu suma de bani necesară ca să apelezi la un produs naturist dovedit, demonstrat și garantat.

Care a fost soluția prin care noi am ajuns să purtăm iar măsurile de altădată, când eram mai tineri? Păi, am început cu Detoxul, compus din 4 produse. Și dacă doriți să fiți alături de noi, dați clic pe chestia asta subliniată, uite chiar AICI. Sau și AICI. Sau și AICI. Caută-ne acolo în privat și stăm la palavre cu toate explicațiile pe care le dorești, nu te costă nimic. Succes și hai, hai că poți fi elegant, suplu, poți fi și dumneata o doamnă iarăși elegantă și încântată. Nu va dura o veșnicie. Va „dura” apoi, o altă viață, te vei împlini moral și sufletește. Fă-ți datoria față de corpul tău, fii cea mai bună prietenă a ta! Vino aici.

Povestea acestei fotografii făcute de mine. Apusul de Foc

dscf1784

Notă: Povestea pe care o veți citi este reală 100%. Ea datează din 2012 dar în imaginația mea, este repovestită la momentul anului 2045.

Povestea apusului de foc

Așadar, nu îmi tace gura de când am devenit ușor, ușor, moșneag. Mă rog, un început de moșneag, pentru că încă mă țin bine, zic eu. În ce an spuneam că mă aflu deja când scriu toate astea? Ah, 2045. Citește în continuare „Povestea acestei fotografii făcute de mine. Apusul de Foc”

Semnul de carte din sufletul tău- poem

10967061_797242373702305_251685482_n

Mereu e adiere de azi,

fiecare ieri, fiecare acum,

fiecare mâine,

tu știi că n-ai să cazi…

Toată viața ta, e un nesfârșit drum.

Se rostogolesc muguri de gând,

pe crengile pământului.

Se aud îndrăznelile strigătelor- păsări.

Nu-i așa că ți-ar plăcea să ai aripi?

Nu-i așa că ți-e dor de zborul fericirii tale?

Uite cum saltă capul din rădăcini nemuritoare,

ici, colo, bucuroasă de dorurile ce le ai…

una câte una, câte o floare.

Întârzierile așteptărilor tale,

sunt sosiri din viitorul bucuriilor,

secret al trăirilor.

Miroase a rouă cu amestec de zăpadă.

Răsuflările cerului țin sfadă:

să mai lase fulgii, încă puțin, să cadă?

Se luptă anotimpurile între ele.

Vezi, până și pământul e indecis.

D-apoi tu, omule drag,

în speranțe mereu năvală,

cu închipuiri de nedescris?

Nicicând în acest timp,

n-a fost vreodată tragedie,

să rătăcești prin astenie.

Bucură-ți sufletul că vei trăi o nouă primăvară.

Tresaltă-ți inima, când vrei și știi,

prin lumi de vise și dorințe:

melancolii.

M-ai putea întreba,

ce vreau să spun cu aceste cuvinte,

pretenții de vers?

Ce încerc să spun, vreo luare aminte,

sau am vreo durere lăuntrică de șters?

Uite, hai să-ți dau o veste.

Sau nu, mai bine îți scriu o simplă poveste:

A fost odată, un anotimp de argint.

Sărbători, bucurii, seri de alint,

în fața focului și muzicii lemnelor,

ce trosneau parcă peste cana ta de ceai.

Până și asta e o amintire, de azi:

ce mai tușeai!

Poate ai o mâță ce torcea fericită,

poate ai un cățel ce stă lângă ușă.

Poate așa e tabloul existenței tale,

an de an, iarna prin seară.

Și se făcea că răsfoiești o carte.

Nu, nu un computer ci viața adevărată:

pagini îngălbenite de timp,

mirosind a hârtie de gânduri așternute,

de acum și din alte ierni,

trecute.

Deodată, toate vietățile lumii au prins glas,

făcând cel mai frumos popas:

viața ta, capitol din aceeași poveste,

deseori tulburătoare

dar măcar pentru tine,

întotdeauna, nemuritoare.

Aceasta a fost.

Așa-i că ți se pare banală?

Nici măcar nu ți-am spus vreo mare scofală.

Dar în volumul ce-l ții între palme,

e o morală:

niciodată să nu pui semn de carte,

în istoria vieții tale.

Niciodată să nu pui semn de carte iubirii,

niciodată să nu pui semn de carte speranțelor,

niciodată să nu pui semn de carte timpului,

care a fost, care este

și mai ales care va sosi.

Firescul existenței și al lucrurilor,

peste vremuri și locuri,

se împarte.

Hai recunoaște că ți-ar plăcea să fii și tu,

măcar câteva secunde, o carte.

Hai recunoaște că în paginile tale,

am citi un roman despre tine.

Nu ți-am dat însă o mică veste:

și nu, nu e poveste.

Te anunț că în tine se ascunde,

ca un mugur ce vrea să-nflorească,

lacrima bucuriei,

surâsul noii zile care a sosit,

suflet frumos, care-mi ești,

rătăcit prin atâtea mii de povești.

De fapt, vroiam să te rog,

privește afară!

Privește mereu înainte, pe cer, împrejur,

cu putere, cu încredere, bunăoară,

hai, ridică-te din vechiul anotimp:

E primăvară!

Vă aștept să-mi deveniți fani și pe ADRIAN MELICOVICI BLOG OFICIAL

Autor, Adrian Melicovici

DREPTURILE REZERVATE @2015

Vizualizați și VISAȚI ȘI TREZIȚI VIAȚA LA VIAȚĂ

 

 

Dreptatea nu-i a nimanui

„Am invatat ca toata lumea vrea să traiasca pe varful unui munte, fara sa stie ca adevarata fericire este în felul în care urci pantele abrupte spre varf.

Nu merita sa plângi pentru nimeni, iar cel care merita nu te va face să plangi.
Doar pentru ca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu, nu inseamna că nu te iubeste cu toata fiinta sa.
Cuvintele nu le fac academicienii în academii, ci oamenii de pe strada. Autorii dictionarelor le captureaza aproape intotdeauna destul de tarziu, le imbalsameaza în ordine alfabetica si, în multe cazuri, abia cand nu mai înseamna ce gandisera inventatorii lor.
Nu te iubesc pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu tine.”

I-auzi, ce cugetari are Garcia asta si Marquez pe deasupra. 🙂 Dati-mi voie sa fiu intru totul de acord doar cu ultima propozitie, adica ” nu te iubesc pentru ceea ce esti ci pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu tine. Nu mai stau sa punctez de ce nu-s de acord totalmente cu restul textului. E dreptul meu sa nu imi imaginez ca tot ce spune Marquez e si super ok, chiar si pentru simplu fapt ca nu vrea sa-l iubesc pentru ce sunt cand il citesc ci pentru ceea ce este. Si atunci, in dragoste cum ramane eterna pretentie de a iubi pe cineva pentru ce este? Va spun eu, e doar o pretentie, niciodata indeplinita. Cand cineva nu poate fi cu tine decat atunci cand este ceea ce este, se creeaza un alt non sens, adica oricum este ceea ce este.

Ehh, am vrut sa revin pe acest blog cu cateva ganduri despre ce rastalmacesc altii. Oricum, dreptatea absoluta nu-i a nimanui, ca si adevarul pe care tot absolut nu il detine nimeni.

Bine v-am regasit!