RSS Feed

Tag Archives: mama

Ca-n orice relație care se respectă

Posted on

 

Reguli-simple-pentru-o-relatie-de-durata

Relațiile sunt de mai multe feluri. O iau ca la școală: Relații de prietenie, de colegialitate, diplomatice, de rudenie zic și hai că ajungem la chestiunea din începuturi dată ca să fie prea mereu greu încercată, dragostea. Read the rest of this entry

ÎMBRĂȚIȘAREA LACRIMILOR – de Adrian Melicovici

ÎMBRĂȚIȘAREA LACRIMILOR – de Adrian Melicovici

2368370319_3155226c33_b

Să mă scald
în primăvara ultimului cuvânt
Ar fi ca și cum m-aș despărți
de cea mai frumoasă ploaie.
Ăsta da legământ: să nu uiți
Ultimele cuvinte de mamă grijulie,
sub răsuflări târzii și tot mai rare.
Și-aș mai sta,
cât ai respira,
și-aș mai ști,
vremuri de nevinovăție,
când ne creșteai obraznici și copii. Read the rest of this entry

Scrisoare către mama mea: Icoana respectului

08290009

Ştiu ce înseamnă să ai copii, să vrei să le oferi mai mult şi să nu poţi, aşa cum ţi-ai fi dorit. Măcar trăieşti cu mulţumirea sufletească, aceea pe care o ai şi tu, şi alţii, că i-ai dat viaţă şi ai încercat să le dai educaţie, înclinaţie pentru respect faţă de cei din jur. Ştiu ce înseamnă să fii departe, într-o ţară străină şi să ţi se pară că lor nu le pasă ori că te-au uitat. Dar eu nu te-am uitat, mamă. Ştiu că nu ai fost obişnuită să stai atâta timp fără mine şi mă bucur enorm că îţi pot spune lucrurile astea şi aici şi în faţă, căci deşi nici tu nu mai crezi, ne vom vedea.  Ţi-o fi ţie frică de avion dar mie nu. Tot ce te rog eu e să trăieşti, cât te mai lasă Dumnezeu, deşi anii trec iute peste tine şi boala nu te lasă. Să apuci să mai vezi măcar ultima mea carte pe care încerc să o termin acum şi să o public, apoi să mai trăieşti ani mulţi ca să te bucuri de bucuriile mele aşa cum eu m-am bucurat când am ştiut că am o mamă unică!

Să ştii că am cunoscut mulţi oameni frumoşi, aici în Italia. Cum se şi întâmplă, unii, câţiva acolo, răi. Din fericire, oamenii frumoşi sunt mii şi îi înţeleg de ce au forţa de a învinge în viaţă. Mulţi dintre ei nici nu mai au mame şi taţi cărora să le scrie, cum pot eu acum. Ar trebui ca fiecare dintre noi să le scriem părinţilor, chiar şi după ce ei nu mai sunt aici, ci la îngeri, pentru că raiurile uneori îşi dau întâlnire, cel pământean cu cel ceresc, în vise şi în doruri şi în amintiri.

Ne vom vedea curând, mamă.  Foarte curând. Alţii nu pot spune asta, cum nu au putut spune chiar de foarte tineri. S-au autoeducat şi s-au făcut oameni mari singuri. Viaţa în străinătate e frumoasă dacă ştii să rişti, să suferi şi apoi să îţi decizi bucuriile care apar, negreşit.

Dar mai frumoase sunt amintirile când mă băteai fără să mă loveşti tare cu nuiaua la fund sau când mă certai că e târziu şi nu trebuie să umblu ca ” derbedeii” pe străzi noaptea 😀 Sau când mergeam vara împreună să culegem mure şi măceşe, să facem suc, să faci dulceaţă, sau când mă chemai acum ani mulţi să te ajut să tragem de căruţul plin cu gogoşari sau varză să-i punem în butoiul de plastic sau borcane să facem murături. Sau când mergeam prin anii 80 la mamaie şi ne trântea ditamai mămăliga tare, tare şi o făcea felii cu aţă, ah ce bune erau jumările cu ouă în mijlocul codrilor.  Sau când îmi rupeai foile că am greşit temele pentru acasă şi ” caietul de curat ” trebuia să fie de curat. O mai ţii minte pe d-na Hotomega de la şcoala primară? Sau pe educatoarea Bănulescu?

Sau îmi mai place să îmi amintesc cum ne uitam toţi la ” Om bogat, om sărac ” pe televizorul cu lămpi. Apoi eu am început să citesc ” Crimă şi pedeapsă ” de Dostoievski sau ” Roşu şi negru ” de Stendhal şi apoi ” Singur pe lume ” şi apoi ” Scrinul negru ” al lui Călinescu şi tot aşa şi tu mamă ai început să nu prea mă mai înţelegi dar ştiai că e de bine.

Te voi iubi mereu mamă, şi cât eşti în viaţă şi când nu vei mai fi pentru că nu-i aşa, noi, purtăm sufletele noastre mereu după ce am pierdut şi uneori, după ce n-am avut. Mulţi nu au simţit nici cearta părintească, nici îmbrăţişările nici dragostea unei mame. Orfanii au ajuns mari şi ştiu asta. De aceea, sunt fericit că exişti şi voi fi fericit mereu, până dincolo de viaţa mea proprie, când îmi voi aminti că o mamă e o mamă, un tată e un tată şi în general, un părinte e icoana în care trebuie să-mi privesc respectul.

Pe curând, mamă. Te iubesc!

%d blogeri au apreciat asta: