RSS Feed

Tag Archives: poeti

Surâsul mării dintre lacrimi

Posted on
Surâsul mării dintre lacrimi

marea

Să plângă marea deodată cu strigarea mea,
și să adune stelele din străfunduri,
căzute acolo ca niște dorinți,
din lacrimi pictate de dor și fierbinți…
Era una care se plimba prin nisipul umed,
cu sufletu-i purtat de-a valma prin timpul vieții. Read the rest of this entry

Reclame

Despre Dublin: Impresii de călătorie și evenimentul de la Cassidys. Foto

Posted on
Despre Dublin: Impresii de călătorie și evenimentul de la Cassidys. Foto

13705156_1090529797706893_2006802820_n

Introducere în ce va urma
Bine v-am regăsit. Hai că am făcut bine cu biletele, cumpărându-le pe majoritatea mai din timp pentru că o incursiune la Dublin în mijlocul verii te poate costa dacă nu ești măcar un pic prevăzător. Dar indiferent cât plătești biletul de avion sau hotelul sau ce o fi, nu îți va părea rău. Irlanda este minunată, asta e impresia mea din puținul văzut. Am să o iau invers cu povestitul. Read the rest of this entry

ÎMBRĂȚIȘAREA LACRIMILOR – de Adrian Melicovici

ÎMBRĂȚIȘAREA LACRIMILOR – de Adrian Melicovici

2368370319_3155226c33_b

Să mă scald
în primăvara ultimului cuvânt
Ar fi ca și cum m-aș despărți
de cea mai frumoasă ploaie.
Ăsta da legământ: să nu uiți
Ultimele cuvinte de mamă grijulie,
sub răsuflări târzii și tot mai rare.
Și-aș mai sta,
cât ai respira,
și-aș mai ști,
vremuri de nevinovăție,
când ne creșteai obraznici și copii. Read the rest of this entry

Pentru un vis şi-o inimă de aur- de Adrian Melicovici

Posted on
Pentru un vis şi-o inimă de aur- de Adrian Melicovici

 

sy100761rd

Cât e un prea banal şi nestatornic ceas?
Ah…dar ia te uită, e zi în plină noapte
Şi tu eşti vis trezit cu timpul ce-a rămas.
Sau poate mi te-arăţi desen închipuit
Ce stai cu schiţa în alb-negru la cerşit.
În plus mai şi vorbeşti cumva…
Eşti o senzaţie de şoapte.
Cine-a mai pomenit ca-n secolul de-acum
Să cerni cenuşa ultimului gând,
Prin sita vieţii ce-a trecut?

Sunt vorbăreţ de fel dar azi sunt mut,
Şi fericit şi trist şi optimist
Într-o splendoare de simţire omenească
Te caut inimă de aur, în strigătul care-a rămas tăcut.
Mai preţios e timpul care-i pe sfârşite
Decât trăiri din amintiri nici astăzi desluşite.
Mai în zadar e aurul din munţii răscoliţi
Decât comoara dinăuntrul tău, chip necioplit,
Zici c-am ajuns civilizaţii de neînţeleşi şi adormiţi,
În cel mai omenesc şi regretabil asfinţit.
Am săpat groapă menajeră, cum nu vroiam vreodată,
Şi-n ea, în acest secol de nemulţumiţi,
S-a rătăcit iubirea, cât colo, aruncată.
Aşa păţesc când scriu de-a valma şi în diferite vise,
Mi-e dor de dragoste şi off-uri-suflet,
Globalizarea mondială a setat şi sentimentele
Pe secţiunea fără noimă, adică „interzise”?

Câţi oameni mai visează un romantism fără reţea de internet?
S-a transformat timiditatea primei întâlniri,
Într-un curaj adus de tastatură.
S-au alungat prea ruşinoase şi totuşi splendide priviri
Nu mai suntem noi, nick-name ne e noul nume,
În cea mai dezorientată şi neregăsită lume.
Şi ceasul nici nu mai are ace să se-alerge acolo,
Analogia e desuetă şi-n mediul virtual
Orice persoană se-arată frumoasă şi cochetă.

Şi totuşi…în progresul existenţei deseori nebănuite,
Mai bat şi inimi care nu-s de gheaţă
Oricât ai dispera tu, suflete, în noua ta direcţie,
Iubirea a fost cea mai frumoasă regulă dar şi excepţie.
Nu avem nevoie de alt aşa zis analfabetism,
În dragoste ori şi mai simplu spus, în romantism.

Cât de sărac e acest vers în epitete, ce mai literatură,
Am devenit un criminal de poezie
Dar ce e dincolo de mine, iarăşi mă repet: Nimeni nu ştie
Doar inima care m-aşteaptă la ceasul acela, analogic,
Pentru un vis în doi, de-acum şi pururea, antologic!

Autor poem: Adrian Melicovici

DREPTURILE DE AUTOR SUNT REZERVATE

copyright@2015

Fata- Soarelui regină…

Posted on

34513508

Tremur atins de nectarul privirilor tale,
mă aşez surâzând să te pictez
cu dorinţele mele,
evantai de chemări rătăcesc,
Şi întreb: te visez?
Tu exişti nevăzută în lumea ta,
eu te simt în frumoasa-ţi regăsire,
te-am cuprins în sărutul tainic,
cu atingeri şi doruri flămând,
şi de azi, în eternitatea frumuseţii tale,
suntem simplu, din noi, acelaşi gând.
Ştii iubito, încă astrală,
că eşti Fata Soarelui?
Te-am descris cu patima neopririi,
în cărţile mele, în necuvintele noastre,
cât tu eşti doar umbra luminii
ce-n freamăt continuu o ascunzi,
de ce reuşeşti, să mă faci dragoste,
în colţul inimii mele să mă pătrunzi?
Întoarce-te mereu să exişti,
păşeşte uşor ca un rai în existenţa mea,
pe calea speranţelor nesfârşite,
fii sânziană cum eşti,
prin şoaptele-ţi demult nerostite,
când tu te descrii,
prin frumuseţea ta,
în fără de număr poveşti.
Uite ce suflet suspină,
te înconjoară mereu
prin căutări neobosite de tine.
Vezi? Eşti strălucitoare lumină
Şi Fata Soarelui- regină.

DREPTURI REZERVATE @ POEM PUBLICAT DEJA CU DREPTURI DE AUTOR ÎN VOL. COLŢ DE CER, Editura Bibliotheca,  autor:  ADRIAN MELICOVICI

%d blogeri au apreciat asta: