RSS Feed

Tag Archives: reflexii

Cândva, odihnește-mă cu tine

Sau ce scriam eu în urmă cu niște ani… acum puțin rearanjat dar puțin…

Azi am să vorbesc despre viață. Și viața ești TU. Zâmbetul tău, surâsul, cuvintele tale, gesturile tale, le-am adunat în dumnezeiască amintire despre tot ce ești, acum și mereu. Să mori prematur înseamnă să greșești față de tine, dar mai ales față de ființa iubită. Read the rest of this entry

Anunțuri

Totul e live, ca și viața noastră. Gânduri și decizii

Posted on
Totul e live, ca și viața noastră. Gânduri și decizii

ajuta-te-singur

Se întâmplă des ca unii să îți pună inteligența la încercare scriindu-ți niște opinii sau vorbindu-ți cu sugestiile altora care nu te-au văzut și cunoscut niciodată. Oamenii nu țin toți la drum când ajungi la un acord omenesc și deseori de suflet, crezi tu, cu ei. Își fac impresii și eventualii „sfătuitori” sunt pe dinafara problemei în totalitate câtă vreme ei nu au știut vreodată să afle decât ceea ce li s-a spus. Așa că vina nu le aparține lor ci acelora care le spun doar ce vor să se afle. Ba te și jignesc alții doar din auzite și nu din cunoscute. Read the rest of this entry

Cu tine… by Adrian M

p_17814_766x350-10-85

Cu tine lumea nu se schimbă dar putem avea lumea NOASTRĂ. Cu tine nu scad nici prețurile și nici facturile dar crește căldura din sufletele noastre care se caută fără să știe și când două inimi bat dintr-o zi într-una singură, cu tine nimic nu mai pare imposibil. Cu tine sunt eu și cu mine ești tu. Cu tine soarele răsare chiar și când se scurg din înaltul colțului de cer picăturile de ploaie din această toamnă târzie și din toate anotimpurile simțirilor noastre. Read the rest of this entry

Răutatea versus bunătate

Posted on

 

sp4

Era gata să scriu ca pe o platformă informativă, respectiv Blasting News 😀

Bine v-am regăsit, dragii mei cititori!

Revin după o pauză ceva mai prelungită, am fost nevoit să întrerup aici puţin pentru că nu am timp, pur şi simplu. Mai am şi familie, job, ca şi alte probleme, cum au toţi oamenii. În plus, nu e chiar simplu să trăieşti din scris, motiv pentru care am şi două noi romane în pregătire pentru a fi publicate după cum am mai spus prin altă parte ori aici.

Tot în ultimele săptămâni, am aprofundat puţin problema răutăţii oamenilor versus bunătate. Aş fi curios să ştiu şi părerea unui specialist cu care m-am împrietenit virtual, numele său este Hanibal Dumitraşcu.

Trăind în străinătate, mi-e uşor să spun cu sinceritate că românii nu sunt deloc uniţi. Invidia, frustrarea, ironiile, luatul la mişto, sunt acolo, la locul lor. Bineînţeles că am cunoscut din fericire şi conaţionali foarte buni, cu un caracter aparte.

Nu am reuşit să dezleg o enigmă: De ce unii oameni, se reped să te pună la zid citind doar un titlu fără să se ostenească în a lectura textul scris de tine. Deseori, intenţiile unei postări sunt pozitive dar apare efectul bumerang.

O altă problemă descoperită la noi, mă rog, mai bine spus redescoperită, este invidia nejustificată, răutatea, chiar dacă tu faci ceva frumos ori util. Sau dacă ai vreo mică reuşită, legată de ceva atât din viaţă cât şi dintr-un domeniu.

Alt „mister”: Unde sunt români mulţi, apar şi mai-marii care se cred ei aşa şi vor neapărat să iasă în faţă. Îţi zâmbesc, te apreciază dar nu care cumva să iei microfonul, ca să zic aşa, că le umbreşti preamărirea. Unii s-au învăţat să te invite undeva DOAR în folosul lor, nu în folosul tău. Te invită la masă când eşti sătul, când eşti flămând nici habar nu au de tine.

Eu sunt un om simplu, ca oricare dar nu chiar atât de simplu încât să consider că un şef bugetar e mai interesant decât mine sau vreun personaj aflat într-o funcţie trecătoare. Nu mai sunt omul cu taraba, în acest moment. Şi nici cu sloganul. Vremurile acelea au trecut şi afirm cu sinceritate că mi-a făcut plăcere să o iau de jos, căci printre oamenii simpli găseşti adevărul şi nu în sălile cu lumini de la reflectoare dar umbre pe interes din culise.

Vedeţi, m-am încadrat perfect în cutuma mioritică: Am scris mai mult de răutate decât de bunătate. Chiar aşa: De ce bunătatea nu e un cuvânt fie şi tacit în comunicarea cu semenii noştri? Ce înseamnă bunătatea? Să fii bun am înţeles, mă refer la domeniul unde munceşti sau în ceva anume. Dar aici vorbesc despre inimă, despre onestitate, despre adevărul din fiinţa noastră!

Din nefericire, mai e mult până departe. Societatea încă mai are de evoluat. Bunătatea e lăsată la urmă, precum alocaţiile sociale ale copiilor sau cultura.

Răutatea, pentru moment, triumfă. Sună pesimist dar ar trebui să sune şi optimist. De ce? Pentru că măcar eu sau unul, altul, deci câte cineva, ne-am gândit să abordăm subiectul răutate versus bunătate.

Unii ar pune o întrebare cu amprentă parşivă: Când e bine să fii rău şi când bun? Ajungem la rolul conştiinţei dar aici e altă poveste şi vom discuta cu altă ocazie.

Poate vreţi să citiţi DE ACELAŞI AUTOR:

E clar! Toţi românii din străinătate se întorc acasă măcar o dată

Cum a ajuns nea Ilie din Poiana lui Iocan pe malul Tamisei. Mesaj pentru David Cameron, primul ministru al Marii Britanii

Drama oamenilor din Odobeşti

Copilul minune din România care uimeşte lumea IT de pe mapamond

 

Plouă cu rouă

Plouă cu rouă

images

Te invit să citești noul meu poem aici și să îmi devii fan și pe ADRIAN MELICOVICI scriitor-BLOG DE SUFLET

BINE AI VENIT!

PLOUĂ CU ROUĂ

Ai simțit vreodată

ce frumos plouă

când pășești pe drumul viselor,

iar peste tine, aievea,

curg dinspre cerurile gândurilor tale,

stropii de rouă?

Ai zâmbit spre depărtările

unde alergi desculță,

prin iarba despicată de tălpile neobosite,

curioase… și de viață mereu, ademenite?

Ți-ai luat haină nouă,

pentru fericirea ta,

îți spun eu,

Te-acoperi cu veșmântul de sub nori,

acoperământ în mii de culori…

Un curcubeu!

Câte trăiri,

și-ademeniri,

și regăsiri,

te-așteaptă la ceasul care a sosit,

la ceasul care va sosi,

totul e umed peste frumosul pământ,

în prospețimea evoluției tale,

Nu te grăbi! Calcă ușor printre

și nu peste petale…

Ridică-ți privirea spre tine din tine,

Ascultă ploaia..

...ascultă lacrimile care-ți zâmbesc,

a existență.

Așa-i că ți-e bine?

Repetă-ți mereu: TRĂIESC! TRĂIESC!

Ce se-aude, așa, deodată,

în inima ta, rostind Mă tem!” ?

Cine tot cântă de pretutindeni,

tu, cu veșmântul nuanțelor,

tu, cu pașii rostogoliți peste spini,

ascunși între firele ierbii mai verzi ca niciodată?

Da, tu cânți. Iubești tot ce cade peste tine,

vrei să te uzi, arunci umbrela,

nu te mai temi,

dansezi cu mâinile întinse,

te învârți în dansuri,

pe câmpuri-șoapte necuprinse…

Hai, răspunde-ne și nouă,

nu-i așa că îți place,

să te plouă cu rouă?

autor Adrian Melicovici

DREPTURILE REZERVATE @2015

%d blogeri au apreciat asta: