RSS Feed

Tag Archives: relatii

Ultimii pași ai iubirilor de lut

Chestiunile pe care le scriu acum, aici ar trebui citite ori mai pe seară așa ori în nopți de insomnii sau când ai vrea să strângi pe cineva la figurat de gât, să dai cu acea persoană de toți pereții scrâșnind din dinți, să îl împrăștii din toată frustrarea adunată de așteptări prelungi și deja banale la momentul ăla când în sfârșit, ai întâlnit ce nu ai căutat niciodată. Cam lungă fraza, ha? Știu. Însă și așteptările noastre sunt lungi de-a lungul existenței și nici măcar nu așteaptă al naibii timp să se așeze virgulele cum trebuie în istoria vieții multora dintre noi.
Nostalgii, melancolii, bucurii, tristeți, nepăsări, speranțe, dezamăgiri și muuuulte himere care de fapt chiar nu meritau să fie așa. Ajungi cumva să mergi cu ochii spre nicăieri pe stradă, gata să dea vreun pieton din sens opus peste tine, el firesc neștiind că tu încă visezi. Și poate că în clipa aia îți scrii memoriile deși aoleu măi maică, mai ai destui ani de trăit! Read the rest of this entry

Anunțuri

O scrisoare a iubirii din trecut către iubirea din prezent

imagesVSH8G0J4 Draga mea surioară, nici măcar nu ştiu dacă te mai pot numi aşa. Dar eu nu te-am uitat deşi nu mai exist de mult, mult de tot. În schimb tu, care aveai de făcut cel mai simplu lucru, să mă ţii minte aşa frumoasă cum mi se spunea că sunt te-ai schimbat. Ştiu că pe vremea mea nu existau decât poteci, cărări mărginite de flori, iarbă, pământ şi chiar bolovăniş. Când ploua, noroi. Dar ştii ceva, noroiul din vremea mea nu murdărea sufletele oamenilor. Se duceau copiii acasă, le băga mama mînuţele-n apă şi cu o cană mai mare turna de sus, ” pompă” ne amuzam noi, mai ştii? Nu, nu ştii, pentru că acum ţi-ai pierdut identitatea printre termopane şi jacuzzi, ori visele de preamărire al celor care vorbesc în numele tău. Te deplâng, surioara mea, nu te invidiez, chiar DELOC.

Tu exişti numai dacă ba există o maşină mai modernă, o casă cu tot confortul sau un tătic cu bani mulţi. Deseori şi-o mămică, o altfel de mămică. Da, şi eu eram emancipată, cum bine ştii, dar parcă prea mult te-ai transformat. De fapt, tu ar trebui să faci ceva neapărat. Să tragi de cravată domnii aceia care numesc alţi domni, patetici. Să intri mai mult în sufletele tuturor şi să le spui mereu că tu eşti prezentă pretutindeni necondiţionat. Iar dacă se doresc mai multe în doi, vin şi acelea, nu e nevoie ca numele tău să fie luat în derâdere.

Surioara mea Iubire din secolul 21, până şi tu alergi după regăsire însă regăsirea sunt EU,  aceea de acum vreo sută de ani, poate de acum cincizeci de ani, poate de mai puţin sau mai mult dar oricum, chiar şi moartă trăiesc. Înţelegi cum vine asta? Hai şi îndeamnă tinerii să mai facă avioane din hârtie, hai şi învaţă-i ce frumoasă e timiditatea primei întâlniri şi un bucheţel care nu-i aşa, ghiceşti tu că-l are strâns la spate anume pentru tine… hai spune, nu era minunat? Hai şi adu-ţi aminte surioara mea că viaţa reală e viaţa reală şi viaţa virtuală e un real ipocrit al vremurilor tale. Hei, surioară, când se mai are timp de un vals, sau o horă, sau un sărut în grabă pe băncuţa din parcul orăşelului sau la gardul căsuţei de la ţară pe înserat, din care freamătul a doi oameni, să răzbată în tot universul, ca pe vremea mea? Off…surioară…am atâtea să-ţi spun…ştiu că e greu, dar nu te mai lăsa marginalizată sau folosită doar când e instinct şi nu sentiment.

Ce Dumnezeu, lucrurile astea sunt posibile în toate epocile numelui nostru comun, IUBIREA. În încheiere, aş vrea să-ţi urez să te întorci mereu în timp, cu frumosul din prezentul tău, acela puţin care a mai rămas, poate că astfel, oamenii, se vor respecta şi iubi la toate vârstele. Ştii, nimic nu e mai frumos decât o primă întâlnire între un băiat şi o fată care se doresc dar se respectă fără grabă sau doi bătrânei care se plimbă prin parc şi se ţin atât de frumos de mână. Ai grijă, surioară, ca cei de vârsta a doua să facă puntea frumos către ce ţi-am spus acum. Cu bine, surioară. Semnează, IUBIREA DIN TRECUT. ( un text de Adrian Melicovici@2014, 7 nov.

Un cer pentru doi…

Posted on

Undeva, cândva, cineva, spunea:
„Să crezi mereu în steaua ta,
să crezi în fericire,
şi al tău vis va exista,
acum şi-n nemurire,

Din al tău suflet să alungi, tristeţea tinereţii,
de vrei departe să ajungi
şi-n frumuseţea vieţii.”

am încheiat citatul. ( fragment din poezia ŞI CAUTĂ FERICIREA- vol. de versuri COLŢ DE CER, autor subsemnatul adică eu adică Adrian M 🙂 )

Fiecare fiinţă de pe acest pământ are câte o stea pe cerul dorinţelor şi nu, nu sunt stele căzătoare care se pierd în „nicăieri”. Dimpotrivă, ele cad uşor în cele mai neaşteptate momente şi le prindem fără să ne dăm seama în acel colţ de inimă rămas cu de la Dumnezeu putere liber pentru cine nu va mai fi şi cine nici nu a mai fost. Suntem în mileniul progresului şi al tehnologiei online, un avantaj pentru omenire dar deseori un dezavantaj pentru chemările dinlăuntrul sufletelor noastre. Nu mai există noţiunea de „fericire în doi” sau aceea de ” suflete pereche”. Globalizarea e ca un cancer al vremurilor de foarte multe ori şi să sperăm că într-o bună zi, fericirea nu va fi şi ea virată pe vreun card bancar. Căci împlinirea din noi înşine nu se percepe ca o dobândă ci mai degrabă ca o lege a compensaţiei pentru vremuri din viitor pe care nimeni de pe lumea asta încă nu le-a pierdut.

Mnoa, am încercat să vă spun că uităm de noi şi ne plafonăm deseori în ” boli lungi” cu ” moarte sigură”. C-aşa e-n viaţă, speranţa moare ultima…ete’ că unora ne moare până şi speranţa şi credem noi în mod greşit că a murit prima…dar nu-i aşa. E suficient să vezi dincolo de un chip drag, dincolo de ochii paradis si înţelegi după ani şi ani că până la coadă, tot nu ştii „matematică”: adică socotelile sunt răsturnate de un calcul divin, neconsemnat în niciun manual pământean ci doar în ” vederile” unui Dumnezeu minunat, care ne-a creat pe toţi cu un scop în urmă cu nici noi nu ştim cât…

Dicţionarul vieţii are cuvinte şi expresii pentru mulţi tabu dar incitante: relaţii, iubire, dragoste, dorinţă, împlinire, etc… Şi tocmai când zicem că ni le-am scos din dicţionar, vine o zi când îţi bate destinul pe umăr şi te-ntreabă: băi, ai uitat cam repede de mine… 🙂 Aşa o fi…aşa şi este…ştiu asta, pentru că de vreo două zile pe cerul MEU soarele zâmbeşte cam cum vedeţi în chestia de alături… 🙂

Dar nu vreau să fie doar cerul meu. Ca să priveşti stelele, ca să trăieşti apusuri nesfârşite de soare şi ca să îţi spui ultimele şoapte din inimă sub banalul dar atât de fredonatul clar de lună, trebuie să fie neapărat DOI. Un cer pentru doi…În dimineţi răcoroase de vară ai vrea să îţi iei iubita de mână şi să păşeşti cu sufletul plin de bucurie prin roua firului de iarbă, printre mii de flori, care până la urmă zâmbesc şi ele la rândul lor în faţa adevăratei flori, cea care răsare aşa, ca din pământ într-o viaţă de om şi mai apoi te determină să îţi pui întrebări la care desigur, nu prea găseşti răspunsuri însă unul tot îl primeşti de la propriu-ţi cuget:
este răspunsul primit atunci când îţi întrebi sufletul o chestie şi tu nu mai ştii să rosteşti vreun cuvânt dar auzi aşa, aievea: ” e o floare rară omule, ce mai aştepţi? Culege-o fără să o rupi vreodată şi ai grijă să înflorească o viaţă dacă se poate”.

Şi atunci vine şi revelaţia: vrei să iei acea floare lângă tine, cât mai repede, să o ţii strâns în braţe şi să-i spui dacă aşa simţi: BINE AI VENIT ÎN VIAŢA MEA! O da, drumul e lung până departe dar până la urmă mă gândesc că dacă ştii să ceri din tine ceea ce îşi doreşte celălalt înainte de toate, poate că mai există o şansă ca o nouă pagină a vieţii să fie scrisă în existenţa ta. Căci această fată despre care vorbesc, a apărut ca o poveste dintr-o dată şi mai apoi s-a transformat într-un basm. Şi nu vreau să fie o simplă poveste, dacă se poate aş dori-o nemuritoare, ok?

Să vorbim doar puţin şi despre revelaţii…ele vin plăcut şi suprinzător atunci când înţelegem că aşa, într-o zi simplă, într-o amiază de vară toridă, doi ochi îţi apar în faţă în chip neaşteptat şi mai apoi, gândeşti în câteva secunde ce poate nu ai gândit toata viaţa ta de până atunci: că există totuşi fiinţe pe lumea aceasta, care se află la doar doi paşi de noi, care merită să fie iubite şi respectate şi care poate că ţi-au fost trimise în cale de acelaşi Dumnezeu, binevoitor. Îţi ştergi în acea clipă pe furiş o lacrimă, dar nu e un semn de slăbiciune ci de fericirea că ai mai aflat încă o dată că eşti om şi că poţi da acelei fete minunate tot ce ai mai frumos în tine, aşa cum nu ai avut ocazia vreodată. Este acea rezervă de bucurie a ceea ce simţi că în sfârşit, cineva ştie să primească cu inima ei ceea ce s-a aflat ascuns în inima ta, pentru acel moment şi pentru mai departe, alături şi împreună.

Între timp, acele ceasornicului par să se fi oprit: timpul nu e invincibil, pentru că măcar acum, el a stat în loc. Ştiţi, mulţi dintre noi poate că am oferit şi am fost dezamăgiţi de ceea ce am primit, poate că nu a fost prea comod să fii trup şi suflet alături de cineva şi să primeşti răspunsul timpului pierdut. Dar anii trec, ne maturizăm, începem să ştim a citi în cineva, în inima şi sufletul care ne cheamă, indiferent de vârstă şi de loc.

Cum inteleg eu o relatie cu cineva

Posted on

Voi incerca sa nu plictisesc cu acest mesaj blog cumva inedit. Zilele acestea am meditat mai mult, intre alte probleme, la cum cred ca ar trebui sa fie o relatie cu cel sau cea pe care o( il ) iubesti.
In primul rand consider ca o relatie de prietenie nu poate exista la nesfarsit intre un barbat si o femeie. Prietenia trebuie sa asiste sentimentele reale, ca dovada a iubirii purtate, traim intr-un secol si o epoca in care vorbele goale nu prea mai au relevanta. Inimile se leaga la scanteia binecunoscuta prima data, deseori, insa focul se stinge si mai des cu repeziciune, bineinteles ca exista si exceptii.

Pentru mine, o relatie adevarata este cea inainte de toate PSIHOLOGICA. Pe aceasta nimeni nu o poate destrama cu usurinta sau chiar deloc.
In al doilea rand, dragostea nu trebuie sa fie conditionata, caci ar insemna sa fie o dependenta daunatoare fata de persoana dorita. Iubesti pe cineva si-i respecti deciziile iar unde nu esti de acord, comunici.
Si am ajuns la al treilea rand unde comunicarea este esentiala in majoritatea cazurilor unei relatii
( psihice, sexuale, de fapt, un drum impreuna care tot foarte des incepe fara sa iti dai seama). Discuti si respecti pe cineva fiindca e nevoie de intelegere si pentru ca exista afectiune, daca si cel mai simplu lucru este facut din obligatie pentru celalalt, aia nu mai e relatie de niciun fel, ci un contract in alb, numit COMPROMIS care lungeste o boala lunga cu moarte sigura ce nu duce nicaieri.
In al patrulea rand, nu cred ca e ceva util sa tratezi nici macar cu gandul o relatie ca pe o lupta de care pe care, adica sa fie unul din cei doi mai destept decat celalalt ca asa vrea el sa conduca psihic relatia ca sa ce?
In al cincilea rand, nu dai bir cu fugitii cand cineva are nevoie macar de o vorba buna, sau incerci cumva sa arati ca sincer iti pasa si nu ca sa obtii activitate sexuala sau dominatie psihologica.

Vrei sa vorbesti sau sa discuti cu cineva doar pentru ca iti face placere si ai nevoie sa auzi sau sa vezi sau sa simti cumva persoana iubita si nu pentru ca vezi Doamne asa e normal si gata, trebuiesc respectate cu de-a sila anumite reguli nescrise de genul ” am un prieten, partener, sot ( prietena, sotie, partenera) si gata, sunt si eu in randul lumii”.
In alta ordine de idei, o relatie adevarata este pentru mine cea in care iti lipseste celalalt si respiri fericire cand e langa tine, trebuie sa cauti dragostea si sa astepti zilnic sa vina, oferind-o tu insuti ( insati) din suflet.
Ca sa concluzionez cumva, intr-o relatie autentica si trainica de dragoste, nimic nu ar trebui dupa mine sa vina conditionat, pentru ca timpul rezolva si Dumnezeu uneste destinele.

La final, as vrea sa spun ca ideal ar fi sa nu depindem de cineva niciodata decat sentimental, nicidecum material sau sexual. Fiecare dintre noi are o energie pozitiva care se poate rasfrange in foarte bine asupra propriului destin daca stie sa si-o canalizeze cu cerebralitate. Strangi din dinti, privesti cerul, inclestezi pumnii si in tine iti repeti continuu ca poti face oricand ce pot face si altii si tu crezi ca nu ai sansa sa reusesti. Paradoxal, exista situatii in care cel care aduna averi incomensurabile nu este fericit fiindca habar nu are sa iubeasca sau sa creasca un copil ori sa mangaie o pisica. Se cheama ca fericirea este relativa si nu se masoara decat temporar in bani care sunt un mijloc si nu un scop in sine.

Desigur, e aiurea sa ai ghinionul sa traiesti si cu ceva lipsuri, chiar nu este recomandat caci foamea trece prin stomac. Insa in relatia dintre un barbat si o femeie cred ca totul e posibil atunci cand se insenineaza numai pentru simplul fapt ca se pot bucura de cateva cuvinte schimbate. Saracia nedorita intr-un cuplu este trecatoare, daca cei doi doresc sa realizeze ceva impreuna.Cand se privesc in ochi la ceas de seara si fac bilantul ultimelor sperante, atunci cred ca trebuie sa isi dea mainile reciproc, sa si le stranga cu putere si sa fie convinsi ca mai devreme sau mai tarziu, DRAGOSTEA invinge totul.

Fiecare dintre noi avem o forta pe care poate nu ne-o cunoastem inca. Este forta de a sti sa purtam cu mandrie macar temporar, ZDRENTELE VIETII caci ” garderoba” pe care o putem avea in urma luptei continue ca sa reusim in existenta va fi intr-un final mai de efect si o femeie intr-o relatie adevarata cu un barbat, vor alcatui totdeauna impreuna un „bulgare” care se va rostogoli in avantajul amandorura, mai devreme sau mai tarziu.

Sa atacam putin si subiectul unui cuplu care are de toate. Ei bine, daca nu au DRAGOSTE RECIPROCA bazata pe sentimente si nu pe INTERES, isi pot ” falimenta” propriul destin.
Eu sunt barbat, iar acum si astazi, hic et nunc, stiu ca o femeie trebuie protejata. Dar nu ca sa o ai in pat cat mai repede ci ca sa o ajuti macar indirect sa inteleaga faptul ca o iubesti pentru ce este si nu pentru altceva. Astfel, putem oferi din puterea noastra unui suflet si mai ales unei inimi care va sti sa bata negresit in timp si spatiu fiindca ai stiut inainte de toate SA O RESPECTI si nu doar sa o doresti cand ai NUMAI TU NEVOIE. Un act sexual face multe, dar o IMBRATISARE SINCERA darama muntii.

%d blogeri au apreciat asta: