RSS Feed

Tag Archives: reportaj

Lacrimi de viaţă pe obrajii bătrânilor noştri

Ştiaţi cât de frumoşi sunt bătrânii noştri? Ştiaţi că frumuseţea lor se naşte tocmai din anii pe care-i poartă de acum pe umerii obosiţi de grijile unei întregi existenţe? Ştiaţi că ei se mulţumesc cu aproape nimic numai să îşi vadă bolile alinate şi singurătăţile alungate ?
Dar frumuseţea acestor fiinţe care cândva au dat viaţă pentru viaţă, este neasemuită tocmai prin sacrificiile făcute de ei în atâta amar de ani cât poate cuprinde dragostea lor de copii şi nepoţi, niciodată secată. Dar bătrânii au lacrimi. Lacrimi de bătrâneţe, lacrimi de neputinţă, lacrimi de îndelungată suferinţă, lacrimi de teamă şi temere că până la urmă, vor pleca şi ei dintre noi, cum o face fiecare muritor.
Într-un bordei am putea spune, şade moş Ion, chiar aşa îl cheamă. De fapt, e o căsuţă micuţă, doar cu o cameră şi o verandă, iar la intrare, o curte la fel de mică, unde bătrânul Rex urlă tot mai sfâşietor când moş Ion plânge singur în cămăruţa pustie de dureri şi de dor. Oraşul Moreni e unul mic, iar aici omul a lucrat o viaţă întreagă la . A venit războiul, a trecut, pe atunci tânărul Ion a scăpat cu viaţă din încrâncenările cu nemţii şi mai apoi s-a căsătorit cu Maria. Şi-a fost nuntă mare-n sat. Au apărut 3 copii, o fată şi doi băieţi. Iar copiii au crescut. Au plecat din casa mare a părinţilor şi s-au dus care încotro. Timpul nu stă pe loc. Moş Ion a rămas singur singurel, doar cu pensia şi aproape pe drumuri. Şi-a construit singur căsuţa despre care vorbeam mai la început şi acolo îşi petrece restul zilelor. Abia a reuşit să „capete” un televizor alb-negru de la cineva milostiv şi urmăreşte de plictiseală singurele două programe pe care le recepţionează.
Într-o zi, moş Ion a tresărit. A auzit un glas de copil în poartă şi a crezut că în sfârşit, după ani de singurătate, i-au venit nepoţii să-l minuneze cu viaţa şi energia lor. Dar nu a fost să fie. Părăsit de copii şi nepoţi, după ce o viaţă le-a dedicat-o ca să-i facă oameni la casele lor, moş Ion a fost aproape uitat în acea margine de lume. Suspină fericit când soseşte poştăriţa care-i aduce pensia şi zâmbeşte ai spune încrâncenat cu toate ridurile feţei.

Moş Ion e un om bolnav şi foarte bătrân. Nimeni nu-i ştie durerile şi dorul aprig de copii şi nepoţi şi of Doamne, aceştia nu mai sosesc odată… Însă bătrânul său câine, Rex, abia mormăind câte un lătrat obosit, îl veghează. Ochii credinciosului animal nu stau aţintiţi spre poartă pe unde ar putea veni cum se spune duşmanii curţii ci spre camera de unde bătrânul se aude oftând tot mai des şi plângând în nopţile de singurătate interminabile. Câinele ai spune că se întreabă în sinea lui: ” oare va muri? Ce o să fac eu singur, un câine bătrân, nimeni nu mă va dori aşa în curtea lui. Până şi aşa, bolnav, tot îmi aruncă o coajă de pâine şi tot îmi toarnă apă în castron”. Dar moş Ion nu răspunde. Bătrânul îşi mai aşează ochelarii peste chip şi priveşte cuponul de pensie. Într-o seară a fost fericit: au venit cu larmă mare la el în poartă nişte domni bine îmbrăcaţi cu ceva sacoşe pline cu bunătăţi şi medicamente.Îl rugau să voteze nu se ştie ce siglă de partid. O da…..medicamentele…cine să i le mai cumpere? Pe cine să mai roage să meargă până la farmacie? E cale lungă…Copiii…nepoţii…unde s-au dus toţi?
Într-o dimineaţă moş Ion s-a dus afară să ia apă de la pompă. Era iarnă. Ger de crăpau pietrele. Anul 2009. Rex, bătrânul câine, în mod bizar, pentru prima oară nu se mai gudura printre picioarele stăpânului. Îl privea cuminte,întins cu capul pe labele aşezate pe dinainte. Ştia că o să vină cu apă fierbinte ca să-i toarne în castronul cu gheaţă. Dar moş Ion rămase cu mâna înţepenită pe robinet.
Găleata se rostogoli cu apă cu tot în timp ce bătrânul alunecă uşor pe zăpadă. Căzut singur şi părăsit de familie, se gândi la Dumnezeu.
Îi spuse cu voce tare:
– Ia-mă Doamne….
Dar Dumnezeu avea alt plan cu moş Ion. Dintr-o dată se făcu gălăgie şi se auziră ciocănituri în poarta încuiată. Rex lătră vesel, parcă întinerind odată cu vocile care se auzeau. Se rupse lanţul şi câinele alergă spre poartă. Nu era prima oară când sucea cu laba de încuietoarea din lemn. După aproape 10 ani, familia, măcar o parte, se întorcea la moş Ion. Rex îi recunoscuse. Bătrânul zăcea inconştient şi o mână îl trase cu forţă:
– Tată….tată…eşti bine?
Era Viki, fata, de acum şi ea la vreo cincizeci de ani. În spatele ei, doi tineri priveau uimiţi căsuţa moşului.
Moş Ion se dezmetici cu greu din ameţeală. Privi în jurul său şi murmură:
-AŢI VENIT? DE CÂND VĂ AŞTEPTAM…să aveţi grijă de Rex.
În acea clipă câinele urlă îndelung, privind spre cerul senin, dar care părea să îşi ceară ultimul tribut. Pe chipul bătrânului se scurse o lacrimă şi apoi alta…şi alta…copii şi nepoţi îl priveau înmărmuriţi. Îl uitaseră prea devreme şi sosiseră prea târziu.
Moş Ion încetă să mai plângă. Ultimele lacrimi de viaţă tocmai se scurseseră din trupul său de acum fără suflare. Muri necăjit de aşteptare şi fericit că totuşi, Dumnezeu nu îl lăsase singur în cea din urmă clipă.

un material/reportaj de Adi Melicovici

Reclame

ADRIAN APOSTOL, UN FOTOGRAF CARE ADUCE TRECUTUL IN VIITOR

Posted on

Cuvintele se transformă deseori în…necuvinte…ochiul nostru, al oamenilor, observă uşor frumuseţile care ne înconjoară. Dar aici, între noi, descoperim de-a gata cum se spune talente care ştiu cum să scoată minunile în relief. Lucrurile simple. Banalitatea se transformă în artă. Arta se transformă în minune. Doi ochi formaţi şi două mâini îndemânatice, aşează în faţa noastră imagini a căror frumuseţe nu are seamăn. Priveşti, trăieşti, îţi imaginezi, simţi, înţelegi. Acesta este de fapt fotograful Adrian Apostol din Târgovişte.

Adrian Apostol este un foarte tânăr talentat din Cetatea Chindiei. Poate că oraşul nostru secular nici nu ştie încă despre nenumăratele imagini superbe, alcătuite prin arta fotografică de către Adrian. Îl vezi oricând şi pretutindeni ca om simplu, printre prieteni la fel de simpli, care au deja datorită lui amintiri de neuitat. Toţi am vrea să ne fotografieze Adi Apostol. Este un talent remarcabil. Şi a cam sosit vremea să îl remarce şi alţii.
Adi nu este un om bogat. Trăieşte ca atâţia alţii dintr-o muncă ocazională, atunci când la anumite evenimente este chemat să creeze amintiri de neuitat, din seri, nopţi, sau chiar dimineţi de orice anotimp. Adi ştie într-adevăr să dea frumuseţe anotimpurilor. Cele patru pe care toţi le cunoaştem, devin parcă mai multe, căci în feeria imaginilor şi a culorilor Adrian înţelege prin propria-i tinereţe şi talent cum să dea viaţă copacilor, oraşelor, oamenilor care zâmbesc parcă şi mai frumos când aparatul său este bine mânuit.

Adi trăieşte ca noi toţi între aceleaşi griji şi probleme cotidiene. Dar mă gândesc cumva că acest talent cu adevărat remarcabil, ar trebui sprijinit. Oricine îi solicită serviciile, nu va regreta. Poate foarte bine să facă imagini pentru reviste de specialitate, ziare, evenimente diverse…Dar acestea sunt încă puţine…iar fiecare om are dreptul să trăiască din ceva. Dintr-un venit stabil. E drept că fotografiile sale au apărut în vreo două reviste locale însă nu aceasta este limita pe care trebuie să o atingă. Orice publicaţie prstigioasă, orice fotomodel sau orice casă de modă, ca să nu mai spun orice ziar, şi-ar dori să aibă între paginile sale fotografiile lui Adi. Îmi doresc acum ca rândurile mele să aibă ecou pentru cine doreşte să îl caute şi mai apoi să descopere aşa cum am descoperit eu şi alţi prieteni de ai mei, că aici, în acest colţ de lume, în Târgoviştea străveche şi totuşi mereu tânără, Adrian Apostol crează prin el însuşi şi prin fotografiile sale o lume din care ai putea spune că până şi trecutul este adus în viitor. Până şi în alb-negru lumea pare mai frumoasă.

Şi pentru că mărturile stau temelie a spuselor mele, vă invit să vizitaţi un blog de excepţie.Ce vedeţi aici e nimic pe lângă ceea ce veţi vedea pe blog. O pagină unde veţi rămâne, garantat, încântaţi de fotografiile semnate de Adrian. CLIC AICI


Andrei Pavel, artistul prin excelenta

Intr-o Romanie a haosului,o tara a luptei avide pentru putere,unde cultura si arta creatiei si justa apreciere a artizanilor nu exista inca asa cum ar trebui,a rasarit o stea cu un nume simplu,ca si vorba,ca si comunicarea care il caracterizeaza,intr-o modestie deloc falsa,si totusi pentru multi de neinteles:ANDREI PAVEL.La numai 26 de ani,artistul prin excelenta cum se poate citi si pe una din paginile sale admirabile ,Andrei deja este de departe acea stea tot mai stralucitoare a creatiei romanesti,de care cultura noastra romaneasca creativa avea atata nevoie.Daca Brancusi era admirat in liniste la a sa Masa a tacerii si inaltat in aprecierile intregului mapamond intr-o nesfarsita Coloana a Infinitului,dupa zeci de ani,Andrei Pavel vine prin creatiile sale sa revolutioneze prin noua sa viziune artistica arta creatiei,arta unica si de neegalat pentru a ne putea da o definire in cuvinte a frumosului,magnificului frumos,cautat de noi toti si regasit cu si mai mare forta in ceea ce acest tanar reuseste sa imprime prin tot ceea ce face,in nopti de munca asidua nedormite,intr-o pasiune de frumos debordanta,intr-o sensibilitate care aureoleaza o varsta frageda si totusi pregatita sa ne ofere inca multi ani de acum inainte versuri placute auzului,picturi si desene care sa ne incante privirile,o arta digitala in fata careia nu poti decat sa ramai mut si mai apoi sa te intrebi unde a stat ascunsa pana acum aceasta speranta deja consacrata a culturii si artei romanesti.

FOTO ANDREI PAVEL

BIOGRAFIE SUMARA ANDREI PAVEL

Andrei Pavel este nascut la 3 martie 1983, Bucuresti.
Iata o scurta dar relevanta biografie a tanarulului despre care fac aici vorbire:
1 mai 2008- 1 mai 2009: producător, realizator şi prezentator al emisiunii Clipa de artă”, Senso TV.Pentru curiosi,pot accesa aceste linkuri unde exista dovezi clare ale unui tanar realizator de emisiuni,mare prin ceea ce face cat O CLIPA DE ARTA. Totodata puteti gasi articole despre arta,interviuri cu artisti din afara si multe alte lucruri care va vor lasa pe toti cei care le veti accesa,muti de admiratie.
Intrebat fiind ce anume il pasioneaza mai mult in pictura,Andrei Pavel imi dezvaluie ca face suprarealism.
” Ce ma pasioneaza cel mai mult… destule.E o lupta stransa intre poezie si pictura dar daca as face un rezumat cu mai tot ce ma pasioneaza …
pictura, desen, gravura
poezie
fotografie
arta digitala [fractali]
aerograf
-actorie,din cand in cand mai joc in cate un filmulet, ultima oara a fost la tvr.
-muzica momentan, pe net nu se gaseste decat in poezii… imi fac singur piesele… iar ultimul proiect a fost o coloana sonora pentru un film la tvr in care am si jucat]

„SCRIU CE NU POT PICTA SI PICTEZ CE NU POT SA SCRIU”

Andrei Pavel vorbeste simplu si deschis despre el si pasiunile lui,dar si despre viata de toate zilele,permitandu-mi sa cunosc un caracter puternic si in acelasi timp,frumos.
„Ce imi place…. Sa ma retrag in atelier si sa ma joc cu tot ce stiu sa fac, sa cunoasc oameni (socializez intens), tatuajele, sa fumez, ploaia, muzica…
Ce nu imi place… aglomeratia din Bucuresti, oamenii falsi, jegul din Bucuresti, ce se intampla in politica… si lista poate continua
Prima oara am expus in 2002… majoritatea expozitiilor fiind in Bucuresti. Ultima expozitie la care am participat a fost la Bacau, in iulie. Toate expozitiile si evenimentele artistice se afla pe pagina de pictura pentru cine doreste sa afle mai mult.
E destul de greu de ales intre pictura si poezie, din simplul motiv ca scriu ce nu pot picta si pictez ce nu pot sa scriu. Insa avand in vedere ca desenez si pictez de cand eram copil, as inclina mai mult spre pictura.Si daca tot suntem aici, e interesant ca am facut liceu la profil real apoi 4 ani de administratie publica pana acum 2 ani cand m-am hotarat sa dau la arte desi eram tentat sa incerc la actorie.
Momentan ma pregatesc pentru licenta, scriu al 8-lea volum de poezii [n-am reusit sa public pana acum decat 2 volume (un alt moment de modestie-nota autorului): “Metafore ale naturii” -2005 si “Arta deceptiei”- 2006, dar in toamna imi fac timp si urmeaza alte 2 carti care sunt terminate: “Tacerea din cuvinte” si “Trepte spre nicaieri”] si cumpar panze pentru expozitiile de la anul. Totodata trag vocea pentru poezii.. compun si fundalul sonor, inca amenajez in noul atelier…”

POETUL ANDREI PAVEL

Cuvintele sunt de prisos deseori,atunci cand auzi o voce calda,cu iz de emotivitate debordanta in fata poeziei si a propriei interpretari,asa cum puteti vedea cu totii in aceasta postare YOUTUBE.Ascultati,vizualizati si incantati-va…

http://www.youtube.com/v/sjD8sLlyXsw&hl=en&fs=1&

PREMII PENTRU ANDREI PAVEL

2008- Premiul I WTC Apophysis „Rotational Wonders”: „Furious rotation WTC”
2008- Daily Deviation: „Giger homage”
2008- Daily Deviation: „Spirals II Apophysis Flame Pack”
Proiecte:
2008: Semne zodiacale pentru horoscopul sensotv.ro
2008: Artist desemnat pe axewraps.com cu imagini fractale utilizate pentru faţetarea diverselor modele de chitară

ANDREI PAVEL- O REVOLUTIE IN CULTURA CREATIVA

Stand de vorba cu Andrei,am avut revelatia omului simplu,acela care vorbeste despre sine ca despre un trecator nu degeaba prin viata pe care nici nu a inceput inca sa o traiasca…Andrei are inca multi ani de acum inainte prilejul sa ne incante prin creatiile sale,sa ne spuna simplu si tacit prin tot ceea ce face ca Legendele artei romanesti nu au disparut si ca el poate este reincarnarea frumosului nedefinit si abstract al altor vieti,unde aievea nevazut si nestiut a stiut sa deschida calea catre o noua fila,care va fi citita acum si peste generatii,ca o incantare a celor ce fac cinste atat tinerei generatii cat si unei culturi romanesti asfixiata parca de lucruri uneori prea marunte si prea cotidiene.

DOVEZI CLARE ALE TALENTULUI SI SENSIBILITATII CREATIVE MARCA ANDREI PAVEL.ARTA DIGITALA,FRACTALI.Imagini pe care doar in visele noastre le-am putea defini,doar in raiul creatiei pure ar putea fi gasite si totusi,iata,este adevarul pamantean,ascuns si descatusat totodata,ca o renastere a frumosului (SURSA: http://sssfinxxx.wordpress.com )

IN LOC DE EPILOG

Prin aceasta postare nu imi asum nici un merit,pentru ca tot ce puteti vedea aici,ca exemplu al talentului neasemuit al tanarului Andrei Pavel,se datoreaza lui si numai lui,unei deschideri dezarmante.Intr-adevar,un om adevarat,asa cum ar trebui sa fim noi toti,sociabil,mereu la dispozitia celor care ar dori sa il cunoasca mai in amanunt,dar mai ales,minunile scrise si vorbite si pictate de un GENIU romanesc,despre care tocmai am spus cateva cuvinte,prea putin din cat ar trebui si prea fara pricepere din partea mea ca sa pot spune ca as reusi vreodata sa scriu TOTUL despre tanarul artist si magnificele sale creatii,dar daca e insuficient ce ati putut vedea aici,nu uitati sa accesati acest link http://sssfinxxx.wordpress.com si abia atunci,intrand in lumea lui Andrei,veti putea sa intelegeti de ce o simpla postare nu poate sa spuna cat ar trebui despre el.
Multumesc lui Andrei Pavel pentru deschiderea de care a dat dovada fata de mine si-i urez mult succes in continuare celui care intr-adevar,este un ARTIST PRIN EXCELENTA.

%d blogeri au apreciat asta: