RSS Feed

Tag Archives: roma

4 noiembrie, ziua când lacrimile nu au mai știut să-mi plângă

23201774_1160245040743529_1485538639_n

Subsemnatul, Lendava, Slovenia, cu steagul României și în momentul de cumpănă, înaintarea pe jos mai departe fără ajutor, în acel moment. Și chipul cu starea de spirit și totodată îndârjirea.

Dragi prieteni, se împlinesc fix 5 ani de când am rămas fără cine știe ce bani în buzunar, doar 90 de euro, fără monitorizare și temător în fața a ce urma. Veneam pe jos de la Târgoviște și trebuia să ajung tot pe jos la Roma, în ceea ce a fost singura expediție românească interculturală din lume numită SPERANȚA UNUI VIS. Read the rest of this entry

Anunțuri

Un film despre mine prost tehnic dar emoţional prin conţinut

Posted on

Unii l-au mai văzut. Alţii nu. Vizualizare plăcută. Pentru subtitrare apăsaţi cc din josul fereastri. Toate fotografiile sunt făcute ori de mine ori de alţii în vremea călătoriei. Traducere şi lectură: Daiana Alexandra Dron.

12 decembrie 2012, ziua când am renăscut

16121_377367795689767_1667587313_n ” Dumnezeule, ce-am făcut? AM REUŞIT! AM REUŞIT! AM REUŞIT! Înţelegeţi că am reuşit să parcug jumătate de Europă pe jos? Să ridice mâna sus cine a crezut cu tărie în momentul plecării mele că o să ajung cu bine până la capăt. E fantastic să vezi că poţi omule, plângi fără jenă când bucuria reuşitei te apasă, descarcă-te, arată tuturor că eşti în stare să faci tot ce îţi doreşti. Fii copilul din tine şi al timpului, învaţă alfabetul fericiri! Ah, ce uşor e bagajul acum, nu îl mai simt, nici durerile nu mai există, s-a vindecat neîncrederea şi uite că totul e posibil! Să crezi mereu în steaua ta cititorule, oricine ai fi, să crezi în visele tale, aleargă spre tine prin tot ce faci, sigur vei fi şi tu acolo la linia de sosire. Alungă din sufletul tău tristeţea tinereţii pentru împlinirea propriului tău timp! Eşti OM dar speranţa păstrată e nemurire. Doreşte-ţi cu ardoare orice şi nu renunţa la nimic din ce te mulţumeşte, luptă până la capăt. Eu, aşa am făcut.

Dar staţi aşa să imortalizăm momentul…momentul unicat al vieţii mele, momentul când câţiva români, de suflet, se aflau deja adunaţi la grandiosul edificiu al împăratului Traian. Columna se înălţa spre cer acolo de aproape două mii de ani. Istoria era în faţa mea. Cineva îmi făcea cu mâna. Ah, au mai rămas doar câteva zeci de metri..ba nu…mai puţini…da, zece…şi gata…pe nişte scări de piatră, Ovidiu Burduşă, patronul hotelului In Spagna şi totodată gazda mea, venise special să mă întâmpine. (…)

Cu ochelarii de soare aşezaţi cu grijă la ochi, cumpăraţi din ce ştiu chiar în ziua aceea, mă privea o femeie frumoasă, obosită vizibil din cauza lungului drum parcurs cu trenul de mare viteză din Conegliano, nordul Italiei…era draga mea Cati… Am zâmbit…apoi, cu steagurile desfăşurate şi braţele larg deschise am stat să mi se facă o primă poză…(…) Poate peste nu ştiu câte zeci de ani, sau mai mult, după ce nu voi mai fi, cineva îşi va aminti de ” Speranţa Unui Vis”. Eu sunt un simplu muritor…dar speranţa despre care v-am tot vorbit, a rămas întreagă. (…) Gata, mă 0presc…caut ceva pe aici…oops, am o rugăminte la voi…are cineva o ţigară? Ah, da, face rău tutunul, uitasem. Şi ce ciudat, nu mai am lacrimi…am rămas doar un surâs din tot ce eram şi zău că nu vă mint. E 12 decembrie 2012, sunt în centrul capitalei italiene şi aud un glas de copil, aievea, în gând. E fata mea. ” Tati, când vii acasă? „

Dap…aşa se termină romanul meu PRIBEAG PE DRUMUL VISELOR, scris acum un an şi în vremea expediţiei până la Roma. Se împlinesc astăzi, 12 decembrie, fix doi ani de la acel moment, al sosirii tocmai descris în fragmentul mai sus. Acum locuiesc în Italia şi cartea este deja citită în peste 80 de localităţi italiene dar şi în Anglia, Spania, Olanda, Franţa, Austria şi mai nou, Canada. Trebuia să amintesc ce a fost atunci, azi. Tocmai am făcut-o. La bună vedere. Adi. 16510_4764025612716_843911605_n

2) Cum am fost intampinat/ de cine in drum pe jos la Roma

Posted on

Acesta e al doilea episod, cel de ieri l-ati putut citi aici. Vorbim despre expeditia „SPERANTA UNUI VIS”  DE PROMOVARE A ROMANILOR prin care am am mers pe jos la Roma, strabatand astfel 2200 km cu o singura pereche de pantofi pe care si astazi o folosesc si e in perfecta stare.  Ieri ati avut ocazia sa vedeti un album de cateva zeci de fotografii, cu sugestii despre traseul urmat, dinadins trecut haotic de mine. Astazi o sa va arat tot in foto cum am intalnit romani in Diaspora, cum m-au tratat, de cine am fost primit. Pai, am fost primit de consuli generali, ambasadori, primari, consilieri puternici ba chiar si un consiliu municipal italian  precum  si asociatii romano-italiene. Am fost primit de municipalitatea din Slatina, de primarul din Drobeta Turnu Severin, de consulatul general din Szeged, de ambasadorul Romaniei la Ljubliana, Marius Cosmin Boiangiu, de Cosmin Dumitrescu, consulul general din Trieste, de Asociatia DACII  din Arezzo, de numerosi romani simpli, de Federico Roca, consilier al fostului primar al Romei, Allemano, de patroni de hoteluri, de media locala italiana, AM FOST PRIMIT CA UN SEF DE STAT, vorba unui confrate, in vreme ce consiliul judetean Dambovita avea botnita de SUS  ca sa sprijine promovarea romanilor, insa acum sunt fericit ca nu s-au bagat, abia le pot arata ca un roman simplu, nu cheltuie ca ei milioane aiurea si nu se vaita de buget, si nu doar eu, sunt sute de romani care ar putea sa manance seminte in cap multor autoritati romanesti judetene care NU FAC NIMIC .  Iata fotografiile acum si va spun: am amintiri de invidiat si am suferit ca sa le am dar experienta traita de a-mi promova orasul ( TARGOVISTE)  si romanii si tara ma fac sa ma simt implinit.  Sa vedem deci, cati consilieri judeteni damboviteni se pot lauda ca au facut asta si cati politicieni care doar spala la varza? Putini. Sunt sute de romani in lume care calatoresc cu steagul tarii, sute de talente, de premianti olimpici si toti sunt marginalizati de cine nu trebuie. Ia sa vedem noi, ce amintiri foto am. Vizualizare placuta!

26630_366127760147104_1044216780_n

DSCF2510

DSCF1913

17813_379229555503591_1524007327_n

29566_373000852793128_415787824_n

154904_377381879021692_481574326_n

46181_439342682825611_1090406393_n

62682_439333032826576_486771239_n

542637_364786026947944_1687395557_n720_500137000018869_182839855_n12617_444949822221656_1277056829_n

64623_444963662220272_1049206977_n399182_500136823352220_1056695334_n999320_471687286257817_1780638684_n

100_4219

380769_379047258855154_1344365028_n1465028_550727508353794_577138462_n

16121_377367795689767_1667587313_n

549153_365019776924569_1145311809_n

1044791_471694329590446_18338344_n

maxresdefault

 

%d blogeri au apreciat asta: