Sau ce scriam eu în urmă cu niște ani… acum puțin rearanjat dar puțin…
Azi am să vorbesc despre viață. Și viața ești TU. Zâmbetul tău, surâsul, cuvintele tale, gesturile tale, le-am adunat în dumnezeiască amintire despre tot ce ești, acum și mereu. Să mori prematur înseamnă să greșești față de tine, dar mai ales față de ființa iubită. Read the rest of this entry
Se întâmplă des ca unii să îți pună inteligența la încercare scriindu-ți niște opinii sau vorbindu-ți cu sugestiile altora care nu te-au văzut și cunoscut niciodată. Oamenii nu țin toți la drum când ajungi la un acord omenesc și deseori de suflet, crezi tu, cu ei. Își fac impresii și eventualii „sfătuitori” sunt pe dinafara problemei în totalitate câtă vreme ei nu au știut vreodată să afle decât ceea ce li s-a spus. Așa că vina nu le aparține lor ci acelora care le spun doar ce vor să se afle. Ba te și jignesc alții doar din auzite și nu din cunoscute. Read the rest of this entry
Prizonierii neuitării
Din aurul clipelor născute ca dar
În muzica lină de şoapte altar,
E timpul oprit.
Ce surâs mai destin mi-aş dori,
să pot cuprinde întregul tablou
la ceas de iubire şi gând regăsit?
Să ceri mai mult decât nu aveai
nu-i oare greşit?
Primeşte neprevăzutul vieţii tale
ca pe o speranţă neştiută!
Nu forţa minutele ceasornicului.
Mai bine sparge oglinda îndoielii,
lasă cioburile în pulberea pierderii
şi spune zâmbind a fericire:
Te iubesc, libertate! Read the rest of this entry
Cu tine lumea nu se schimbă dar putem avea lumea NOASTRĂ. Cu tine nu scad nici prețurile și nici facturile dar crește căldura din sufletele noastre care se caută fără să știe și când două inimi bat dintr-o zi într-una singură, cu tine nimic nu mai pare imposibil. Cu tine sunt eu și cu mine ești tu. Cu tine soarele răsare chiar și când se scurg din înaltul colțului de cer picăturile de ploaie din această toamnă târzie și din toate anotimpurile simțirilor noastre. Read the rest of this entry
De unde vii tu vis neştiut,
la ceas de odihnă,
al speranţelor mele,
în clipele celei din urmă seri,
când flămând de primăvară,
în suflet,
mi-aş fi dorit ca împreună cu mine
să vrei şi să speri?
Ştiai că te caut
ca un sărut de viaţă şi dor?
Sunt aici. Iar amintiri din trecut,
astăzi, în chip fericit,
doar datorită ţie,
se regăsesc în alte dorinţi:
ciudat: sunt altele, de astă dată,
din viitor.
Îţi aminteşti cum vom fi,
în taina sufletelor noastre,
care se caută,
deopotrivă?
Doreşte-mă şi taci rostind
doar prin iubirea ta
când iar vom opri timpul,
şi infinit, ne vom simţi
odată cu anotimpul…
precum roua dimineţii:
eterna frumuseţe a dragostei
şi vieţii.
Aştern în faţa paşilor tăi,
covorul de petale,
ca să aduc mireasma ta
mai aproape de fericire.
S-a aprins foc nebun
din vreascurile sufletului meu,
ca să ştii,
acum şi mereu,
cât de mult însemni,
pentru oameni,
şi pentru mine,
IUBIRE.
Autor versuri Adrian Melicovici
Din volumul de versuri Colț de Cer, de același autor.
Editura Bibliotheca @ 2011
