Iuliana, poeta iubirii și nemuririi sufletești

Iuliana Dinte, poet și prozator

Notificare: Materialul despre Iuliana este acolo unde scrisul e italic, prima parte este un fragment din cartea la care lucrez și unde ea va fi personaj în cel puțin un capitol.
„Trecea mereu pe lângă vitrina aceea unde în loc de pantaloni, fuste, rochii, costume și alte accesorii cotidiene, tronau strălucind coperți multicolore. Mai ales, seara, când își făcea veacul prin zonă, se oprea îngândurat privind dincolo de sticla întotdeauna luminată.

Cândva, odihnește-mă cu tine

Sau ce scriam eu în urmă cu niște ani… acum puțin rearanjat dar puțin…

Azi am să vorbesc despre viață. Și viața ești TU. Zâmbetul tău, surâsul, cuvintele tale, gesturile tale, le-am adunat în dumnezeiască amintire despre tot ce ești, acum și mereu. Să mori prematur înseamnă să greșești față de tine, dar mai ales față de ființa iubită.

Totul e live, ca și viața noastră. Gânduri și decizii

Se întâmplă des ca unii să îți pună inteligența la încercare scriindu-ți niște opinii sau vorbindu-ți cu sugestiile altora care nu te-au văzut și cunoscut niciodată. Oamenii nu țin toți la drum când ajungi la un acord omenesc și deseori de suflet, crezi tu, cu ei. Își fac impresii și eventualii „sfătuitori” sunt pe dinafara problemei în totalitate câtă vreme ei nu au știut vreodată să afle decât ceea ce li s-a spus. Așa că vina nu le aparține lor ci acelora care le spun doar ce vor să se afle. Ba te și jignesc alții doar din auzite și nu din cunoscute.

Prizonierii neuitării (de Adrian Melicovici)

Prizonierii neuitării

Din aurul clipelor născute ca dar
În muzica lină de şoapte altar,
E timpul oprit.
Ce surâs mai destin mi-aş dori,
să pot cuprinde întregul tablou
la ceas de iubire şi gând regăsit?
Să ceri mai mult decât nu aveai
nu-i oare greşit?
Primeşte neprevăzutul vieţii tale
ca pe o speranţă neştiută!
Nu forţa minutele ceasornicului.
Mai bine sparge oglinda îndoielii,
lasă cioburile în pulberea pierderii
şi spune zâmbind a fericire:
Te iubesc, libertate!

Cu tine… by Adrian M

Cu tine lumea nu se schimbă dar putem avea lumea NOASTRĂ. Cu tine nu scad nici prețurile și nici facturile dar crește căldura din sufletele noastre care se caută fără să știe și când două inimi bat dintr-o zi într-una singură, cu tine nimic nu mai pare imposibil. Cu tine sunt eu și cu mine ești tu. Cu tine soarele răsare chiar și când se scurg din înaltul colțului de cer picăturile de ploaie din această toamnă târzie și din toate anotimpurile simțirilor noastre.

Dorește-mă…

De unde vii tu vis neştiut,
la ceas de odihnă,
al speranţelor mele,
în clipele celei din urmă seri,
când flămând de primăvară,
în suflet,
mi-aş fi dorit ca împreună cu mine
să vrei şi să speri?
Ştiai că te caut
ca un sărut de viaţă şi dor?
Sunt aici. Iar amintiri din trecut,
astăzi, în chip fericit,
doar datorită ţie,
se regăsesc în alte dorinţi:
ciudat: sunt altele, de astă dată,
din viitor.
Îţi aminteşti cum vom fi,
în taina sufletelor noastre,
care se caută,
deopotrivă?
Doreşte-mă şi taci rostind
doar prin iubirea ta
când iar vom opri timpul,
şi infinit, ne vom simţi
odată cu anotimpul…
precum roua dimineţii:
eterna frumuseţe a dragostei
şi vieţii.
Aştern în faţa paşilor tăi,
covorul de petale,
ca să aduc mireasma ta
mai aproape de fericire.
S-a aprins foc nebun
din vreascurile sufletului meu,
ca să ştii,
acum şi mereu,
cât de mult însemni,
pentru oameni,
şi pentru mine,
IUBIRE.
Autor versuri Adrian Melicovici
Din volumul de versuri Colț de Cer, de același autor.
Editura Bibliotheca @ 2011

FEMEIA, FRUMOASA CLIPĂ A TIMPULUI OPRIT

Eu sunt aici, cum ţi-am mai spus,
căutând în privirea ta,
ce e mai frumos în mine,
ca să îţi dăruiesc,
neîncetat să te doresc,
ca un călător prin sufletul tău
poposind în farmecul fiinţei tale,
deseori, ca să te simt,
şi să te dezmierd,
îmbătat de tine,
cea mai frumoasă floare,
cum te deschizi în neasemuirea ta,
în mii şi mii de petale.

Fără tine nu există univers,
iar eu, simplu muritor,
îţi scriu din tot sufletul,
acest vers,
ca să ştii că ai sosit
în gândurile mele,
ca un talisman nepreţuit,
ascunsă printre primii vestitori,
şi atunci,
în noianul miilor de fiori,
îţi vestesc cel mai simplu gând:
că-n visul meu nemărginit
rămâi mereu,
frumoasa timpului oprit.

DREPTURILE REZERVATE AUTOR ADRIAN MELICOVICI