RSS Feed

Tag Archives: speranta unui vis expeditie proiect targoviste

12 decembrie 2012: Ultimii pași parcurși de mine către împlinire

12 decembrie 2012: Ultimii pași parcurși de mine către împlinire

25323442_1596950577064810_2112127101_n

Mereu am ochii umezi când e 12 decembrie. Pentru că e povestea MEA. Însă şi a diasporei care ştia într-o oarecare măsură despre ce fac şi prin ce trec. Read the rest of this entry

Reclame

„Speranta unui Vis” imparte presa targovisteana in pro si contra. Fain!

Aprobarea proiectului ” Speranţa unui Vis” de către Consiliul Local Târgovişte în ultima şedinţă ordinară, din 26.09.2012 a provocat reacţii diverse în rândul jurnaliştilor de aici. Unii se abţin, alţii susţin iniţiativa mea iar vreo 2-3 sunt împotrivă. Faţă de unele comentarii critice sau afirmaţii făcute din motive diferite ori alt gen de discuţii la posturi audio, cum ar fi Radio Minisat Târgovişte, din ce mi s-a spus, precizez:

Proiectul ” Speranţa Unui Vis” este unul intercultural deoarece el străbate mai multe ţări în demersul meu de a parcurge pe jos distanţa de 2000 km între Târgovişte şi Roma. Totodată, proiectul este pus în aplicare chiar de mine, cu toate consecinţele şi riscurile (personale) care decurg de aici. Ideile mele sunt simple: promovarea valorilor culturale, tradiţionale, turistice, istorice ale românilor şi Târgoviştei, tentativa de a provoca o înfrăţire între cele două cetăţi şi nu numai, distribuirea de materiale promoţionale despre Târgovişte prin sprijinul factorilor de aici, cum ar fi Centrul Judeţean de Cultură, militarea prin acţiunea mea  împotriva violenţei, abuzurilor, discriminării, pentru intrarea noastră în spaţiul Schengen, promovarea prin alte mijloace a demnităţii românilor de pretutindeni etc.

Minicaravana ” Speranţa unui Vis” va fi formată din două persoane, eu, care voi merge pe jos şi şoferul maşinii de monitorizare care mă va însoţi, necesară pentru a putea transporta echipamentele, pentru a nu fi singur din motive lesne de înţeles pentru un jurnalist  profesionist care ar citi aici şi pentru a mă putea adăposti în cazul unor intemperii. Maşina de monitorizare va fi inscripţionată cu steagurile României şi Uniunii Europene, va scrie pe ea ” Speranţa unui Vis” şi se va deplasa cu viteză normală din 5 în 5 kilometri până în punctul unde sunt eu. Un GPS va fi la mine, pentru a se putea stabili unde sunt iar minim două posturi tv vor transmite detalii cât mai complete despre desfăşurarea acţiunii.” Speranţa unui Vis” nu este o cursă contracronometru ci o expediţie eveniment, în care voi trimite ACASĂ  nenumărate fotografii, imagini video, alte amănunte despre locurile unde mă aflu, etc. EUROPE DIRECT  va transmite în zeci de localităţi cu centre aferente inclusiv Roma despre mine, în maxim 3 zile din acest moment. Sunt însă şi alţi parteneri. O să-i aflaţi.

Faţă de comentariile şi anumite afirmaţii făcute împotriva mea vreau să spun că ele sunt nefondate şi voi detalia în câteva zile. Educaţia şi spiritul meu de toleranţă nu îmi permit să nominalizez aici pe cei care iau în derâdere acţiunea mea câtă vreme nu au înţeles-o, momentan. Pot să spun doar că voi rămâne acelaşi fidel ascultător al postului Radio Minisat, pe care l-am promovat cu adresă şi siglă în ultimul meu roman pe paginile interioare, pentru ca şi prin aportul meu simpaticii matinali de dimineaţa şi realizatorii emisiunilor de acolo să aibă mai multă audienţă.  Da, este ceva incredibil ce s-a întâmplat la Târgovişte: un scriitor a scos din tipare monotonia măcar pentru scurt timp şi a venit cu o idee originală. Nu am împiedicat pe nimeni să vină înaintea mea cu ceva similar. Şi încurajez acţiunile altora cu condiţia să nu plagieze ideile pentru care eu mă  lupt de luni de zile. Nimeni nu bănuie câte mii de ore am gândit acest proiect, cu câte zeci de persoane am vorbit de pretutindeni, cât am pus în balanţă cu detalii calculate şi recalculate şansele care există pentru ca ” Speranţa Unui Vis” să reuşească.

Este adevărat că sunt din Moreni, de origini, un orăşel aflat la distanţă de 20 km faţă de Târgovişte dar personal nu văd niciun impediment în a iubi locul unde trăieşti. Locuiesc de câţiva ani în Cetatea Chindiei şi iubesc acest oraş, oamenii, istoria, cultura, spiritualitatea lui. Există şi o carte pe care voi continua să o scriu LIVE  în drum spre Roma, care se numeşte ZBOR SPRE STEAUA CARE NU SE STINGE, unde inclusiv foşti sau actuali jurnalişti sunt chiar personaje în carte. Până şi nea Ştefan, adică ” măturaru’ linguraru” e personaj, na, ca să dau apă la moară simpaticilor din media audio.

Consiliul Local a aprobat finanţarea cu 16 000 ron, deci 3500 euro a acestui proiect. Este o dezinformare poate nevinovată că ar fi vorba de 4000 euro. Sunt tratat ca şi cum mi se dau aceşti bani cadou şi cine ştie ce fac cu ei. False impresiile unora: aceşti bani au o destinaţie precisă, îi voi justifica şi cheltuielile constau în achiziţionarea de echipamente, cazare, alimente, medicamente de tip specific, etc. Tot timpul se va şti unde sunt şi ce fac şi cum decurge acţiunea mea. Mai mult, suma acordată prin votul Consilului Local este de cca 35 la sută din necesar, restul fiind din resurse proprii sau sponsorizări deja anunţate sau garantate, aspect asupra căruia nu mai insist.

În concluzie, vreau să spun tuturor că acţiunea va fi declanşată în câteva zile, voi anunţa data exactă cel târziu miercuri urmând ca expediţia propriu zisă să demareze în 3-4 zile după virarea banilor acordaţi de către Consiliul Local prin vot pozitiv.

Încă ceva: solicit celor care vorbesc poate nevinovat împotriva proiectului, să asculte şi sursa, mai atent, adică pe mine, să nu se mai antepronunţe fără să ştie dinainte dacă acţiunea a demarat şi a şi reuşit, să vină la conferinţa de presă, colegială şi relaxantă pe care o voi susţine prin declaraţii săptămâna viitoare. În cazul în care la acea aşa conferinţă de presă nu vor veni să asculte şi să pună întrebări dacă vor dori răspunsuri mai clare, cei care astăzi sunt împotriva proiectului nu mai au, moral vorbind, dreptul să critice un lucru despre care se poate spune ca  nu s-a consumat încă: expediţia şi scopurile ei. Consider frustrările, invidia, răutatea, lipsa de comunicare şi de dialog faţă de mine a doi- trei jurnalişti din Târgovişte nejustificate. Proiectul va reuşi, mă aşteaptă un efort supraomenesc, riscurile sunt ale mele dar Cetatea Chindiei şi românii vor fi promovate şi pe buzele tuturor, prin ceea ce măcar moral nu putem ataca: SPERANŢA UNUI VIS. Ne revedem săptămâna viitoare şi apoi la Roma. Cu proiectul şi expediţia încununate de succes.

Nu voi răspunde atacurilor pe la spate sau public ale unuia ori altuia. Treaba mea e să mă ţin de proiect, să fac ce am garantat verbal şi prin scris şi să respect presa, jurnaliştii, pro sau contra. VOI REUŞI! Vă transmit tuturor celor care mă criticaţi multă sănătate, fericire, succes în carieră şi rugămintea să credeţi măcar pentru o secundă, în SPERANŢA UNUI VIS. Veţi avea altă stare, credeţi-mă, funcţionează! :))

%d blogeri au apreciat asta: