RSS Feed

Tag Archives: stiri locale

ADRIAN APOSTOL, UN FOTOGRAF CARE ADUCE TRECUTUL IN VIITOR

Posted on

Cuvintele se transformă deseori în…necuvinte…ochiul nostru, al oamenilor, observă uşor frumuseţile care ne înconjoară. Dar aici, între noi, descoperim de-a gata cum se spune talente care ştiu cum să scoată minunile în relief. Lucrurile simple. Banalitatea se transformă în artă. Arta se transformă în minune. Doi ochi formaţi şi două mâini îndemânatice, aşează în faţa noastră imagini a căror frumuseţe nu are seamăn. Priveşti, trăieşti, îţi imaginezi, simţi, înţelegi. Acesta este de fapt fotograful Adrian Apostol din Târgovişte.

Adrian Apostol este un foarte tânăr talentat din Cetatea Chindiei. Poate că oraşul nostru secular nici nu ştie încă despre nenumăratele imagini superbe, alcătuite prin arta fotografică de către Adrian. Îl vezi oricând şi pretutindeni ca om simplu, printre prieteni la fel de simpli, care au deja datorită lui amintiri de neuitat. Toţi am vrea să ne fotografieze Adi Apostol. Este un talent remarcabil. Şi a cam sosit vremea să îl remarce şi alţii.
Adi nu este un om bogat. Trăieşte ca atâţia alţii dintr-o muncă ocazională, atunci când la anumite evenimente este chemat să creeze amintiri de neuitat, din seri, nopţi, sau chiar dimineţi de orice anotimp. Adi ştie într-adevăr să dea frumuseţe anotimpurilor. Cele patru pe care toţi le cunoaştem, devin parcă mai multe, căci în feeria imaginilor şi a culorilor Adrian înţelege prin propria-i tinereţe şi talent cum să dea viaţă copacilor, oraşelor, oamenilor care zâmbesc parcă şi mai frumos când aparatul său este bine mânuit.

Adi trăieşte ca noi toţi între aceleaşi griji şi probleme cotidiene. Dar mă gândesc cumva că acest talent cu adevărat remarcabil, ar trebui sprijinit. Oricine îi solicită serviciile, nu va regreta. Poate foarte bine să facă imagini pentru reviste de specialitate, ziare, evenimente diverse…Dar acestea sunt încă puţine…iar fiecare om are dreptul să trăiască din ceva. Dintr-un venit stabil. E drept că fotografiile sale au apărut în vreo două reviste locale însă nu aceasta este limita pe care trebuie să o atingă. Orice publicaţie prstigioasă, orice fotomodel sau orice casă de modă, ca să nu mai spun orice ziar, şi-ar dori să aibă între paginile sale fotografiile lui Adi. Îmi doresc acum ca rândurile mele să aibă ecou pentru cine doreşte să îl caute şi mai apoi să descopere aşa cum am descoperit eu şi alţi prieteni de ai mei, că aici, în acest colţ de lume, în Târgoviştea străveche şi totuşi mereu tânără, Adrian Apostol crează prin el însuşi şi prin fotografiile sale o lume din care ai putea spune că până şi trecutul este adus în viitor. Până şi în alb-negru lumea pare mai frumoasă.

Şi pentru că mărturile stau temelie a spuselor mele, vă invit să vizitaţi un blog de excepţie.Ce vedeţi aici e nimic pe lângă ceea ce veţi vedea pe blog. O pagină unde veţi rămâne, garantat, încântaţi de fotografiile semnate de Adrian. CLIC AICI


Reclame

O personalitate marcanta prefateaza volumul meu de versuri COLT DE CER

Posted on

Unul dintre cei mai vârstnici jurnaliști dar și oameni de cultură din Târgoviște va prefața volumul meu de versuri COLȚ DE CER. Despre personalitatea marcantă care va scrie despre mine citiți mai multe aici. George Coandă ( foto alăturat) este un istoric reputat din Târgoviște, cetățean de onoare al acestui municipiu, a scris nenumărate lucrări despre geocivilizație, istoria Cetății Chindiei, poezii, articole, cărți și a fost premiat cu numeroase distincții în țară și în străinătate, inclusiv în Statele Unite ale Americii.  Istoricul este totodată și unul dintre consultanții de specialitate al filmului documentar produs de mine anul trecut, TÂRGOVIȘTE, CETATEA MISTERELOR, alături de scriitorul Vasile Lupașc, cercetător științific Gabriela Nițulescu, prof.dr. Neagu Djuvara. Bătrânul istoric și om de cultură a realizat numeroase emisiuni televizate iar acum asigură cu largă apreciere și deschidere volumul meu de versuri COLȚ DE CER, un volum dedicat unei prietene dragi. Îi mulțumesc din suflet mult mai experimentatului meu confrate care mereu mi-a fost alături și în acest moment am deosebita onoarea să mă bucur de o prefațare semnată de domnia-sa. Și acum, citiți mai multe despre o adevărată legendă a locurilor sosită cândva tocmai de pe meleaguri transilvane. George Coandă nu s-a mai putut rupe de Târgoviște așa cum nici alți poeți și scriitori nu au putut să părăsească minunata Cetatea a Chindiei.
„Dublu licentiat in istorie si in geografie, George Coanda este „Doctor cum laudae” in geografie/geopolitica la Universitatea din Bucuresti, expert ABI (SUA) in jurnalism si literatura. Fondator al Universitatii „Valahia” din Tirgoviste si al specializarii „Stiintele comunicarii”, initiator al unor festivaluri nationale si internationale culturale si al unor ziare si reviste, creator al stiintei umaniste „Geocivilizatia” si al primului dictionar al acestei stiinte, dar si a noi genuri poetice, respectiv: cosmo-poezia, poemul comentariu si liriruna, autor a numeroase volume de literatura beletristica si stiintifica, membru al unor academii, societati si asociatii profesionale, stiintifice si de creatie, internationale si nationale lui George Coanda i s-au decernat premii nationale literare si de presa, cit si numeroase diplome de onoare, excelenta, de merit si de recunostinta.
I s-au conferit, de asemenea, Ordinul Ziaristilor clasa I, Ordinul „Meritul cultural” in grad de cavaler, Ordinul „Crucea Memoriei” si titlul de „Cetatean de onoare” al Targovistei. „American Biographical Institute” l-a proclamat, la nivel international, „Man of the Year”, 2005, incluzindu-l in marile dictionare enciclopedice, „Who`s Who”, oferindu-i un loc de onoare in al sau Research Board of Advisors, inclus de asemenea in celebrul „International Biographical Centre de la Cambridge, Marea Britanie, printre iluminatii planetei, „Illuminated Testi-mondial – Portofoliul Regalia”.
La rindu-i, The World Academy of Letters (SUA) l-a nominalizat la „Master Diploma for literature”, Honoris Causa”. George Coanda figureaza in dictionare si monografii culturale din Romania, iata numai o parte a biografiei „de plumb” al unuia dintre capetele luminate ale spiritualitatii contemporane, a unui roman de exceptie, despre care, cu buna stiinta, se vorbeste mai putin in tara si mai mult in strainatate. George Coanda este mai presus de toate poet. Neindoios, poemele din „Mic tratat de politologie reflexiva” (Editura Biblioteca, 2006, o placheta riguros alcatuita, trei capitole, dar un singur registru ca unitate stilistica), reprezinta si ele cartea de vizita, prin care Coanda, poetul, priveste creatia ca pe o activitate solidara cu celelalte manifestari ale constiintei sale. Sa fie titlul acesta, oare, o superba metafora, o noua definitie a unei poezii care vine cu putere din urma sa defineasca in termeni noi, superiori, si cu alte mijloace, poezia romaneasca de miine?! Sint convinsa ca da!
Imi este greu sa citez un poem sau altul, ele sint autentice prin incarcatura semantica si expresiva, au finalitate justificativa, au dozajul emotional bine socotit si reusesc sa ne dezvaluie un univers care-i apartine si pe care ni-l daruieste cu tisnirile sobre, dar si cu revolta: „Zilele nu trec,/ci se petrec in viitorul prezent,/se-ndeasa unele-ntraltele/pana se fac un/ nesfarsit calup de Spatiu-Timp/in care zac, intr-Unul,/chipurile care au fost sa fie.” Expresiv este si in alegerea titlurilor.
Oricit de inarmate par la prima citire, ele tradeaza un poet de o tandrete ironica, un melancolic ginditor la „rotundul unei clipe de extaz, la impacarea universala, la scoica aceea de purpura egiptiana, la feliile planetei Pamant, la patimile Mantuitorului, la indoiala si iluzie, la tobele razboaielor pierdute, la caii cruciati in aripile de inger, dar si la suveicile istoriei contemporane”. Rafinamentul versurilor ne spune ca ne aflam in fata unui poet original, interesant, care mizeaza pe suprapunerea savanta de limbaje poetice, de aluzii livresti, de alchimii intertextuale: „Si a ne deveni/ in sangele lui Iisus, ACUM/ intru Mileniul/ care ne incepe”.
Revolta individuala serpuieste in micul tratat, poetul uziteaza abil, dar masurat de gravitate si de ironie: „Pamantul s-a cutremurat deodata,/ la piramide Cezar si-a lansat cohortele/ in ultima ofensiva de la/ sfarsitul mileniului…/ si cum nu mai aveau nici o alternativa/ au hotarit sa negocieze ABSOLUTUL,/ adica Eternitatea/ si asa au mai amanat/ sfarsitul lumii/ cu inca o vesnicie./ Iar Cezar a scris/drept razbunare,/ DE BELLO AETERNITAS. George Coanda practica poezia ca arta, dar si ca pe o activitate necesara unei personalitati culturale complete, preocupate de explicarea optiunilor poetice proprii si de punerea in relatie a conceptelor cu care opereaza.
Trecind in celalalt registru, contributiile sale stiintifice au fost aplaudate/recunoscute la scara mondilaa, George Coanda este pionierul conceptului de „Geocivilizatie”, acceptat ca parinte al acestuia, determinismul sau istoric si social fiind derivat din conceperea unitara a personalitatii umane, din circumstantele istorice, geografice si culturale.
(Maria-Diana Popescu, pentru Agero Stuttgart)
(Romanien Global News)”

„A lucrat 46 de ani la Ziarul Dâmboviţa

De-a lungul carierei sale, a publicat reportaje, anchete şi comentarii în zeci de publicaţii locale şi centrale. „Am scris pentru prima dată la „Uzina şi Ogorul”. Au urmat apoi Scânteia, Scânteia tineretului şi ziarele regionale, iar poeziile mi-au fost publicate în gazetele literare”, îşi aminteşte George Coandă. A lucrat la Ziarul „Dâmboviţa” timp de 46 de ani, perioadă în care s-a implicat profund în viaţa culturală a judeţului. Este cel care a înfiinţat pentru prima dată în România cercurile etnofolclorice. A creat un festival de literatură şi cultură – „Primăvara Albastră” – reluat de câţiva ani şi care se desfăşoară la Pucioasa. A scris 32 de cărţi. Poezie, proză şi literatură ştiinţifică. Lucrările sale au fost premiate la diferite concursuri naţionale. A primit Ordinul Ziariştilor clasa I, iar în 2002, preşedintele Ion Iliescu i-a oferit Ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler. George Coandă se mândreşte cel mai mult cu faptul că a reuşit să scrie istoria Târgoviştei, o lucrare la care a muncit foarte mult şi să înfiinţeze Universitatea Valahia din Târgovişte. A făcut parte din echipa de iniţiativă.

L-a cunoscut pe generalul Charles de Gaulle

George Coandă îşi aminteşte cu plăcere de perioada de tinereţe, când lucra ca jurnalist şi a avut şansa să se afle în preajma marelui om de stat francez, generalul Charles de Gaulle, care, în 1969, la invitaţia lui Nicolae Ceauşescu, a întreprins o vizită în România, iar între obiectivele incluse în traseu s-a aflat şi Curtea Domnească de la Târgovişte. „Am fost în acea zi cuprins de o puternică emoţie. Nu am crezut niciodată că preşedintele Franţei va veni în vechea cetate de scaun a Ţării Româneşti. De Gaulle era impresionat de istoria noastră. Parcă mângâia cu privirea zidurile Curţii Domneşti. A fost un moment senzaţional, comentat pe larg de toată presa internaţională.” ( Adevarul.ro- Ion Obăgilă)

Si uite asa, volumul meu de versuri COLT DE CER va avea parte de o prefata neasteptata.

„Suntem produsul unei dictaturi”- interviu cu dizidentul anticomunist Dorin Popovici

Posted on

A sosit la Târgovişte şi pentru cel mai simplu motiv, alături de altele. În loc să răspundă ceea ce mă aşteptam, Dorin Popovici a recunoscut simplu: ” am sosit pentru doamna Carmen de la farmacie”. Un om simplu, care mi-a adus aminte de mine şi de frumuseţea vieţii în plină libertate posdecembristă. Optimist, încrezător în toate şi în orice, Dorin Ioan Popovici răsuflă uşurat după ce ani şi ani a fost persecutat de Securitatea ceauşistă. Un interviu de Adrian Melicovici.

Adrian Melicovici: ce vă aduce la Târgovişte?
Dorin Popovici: păi…în primul rând o doamnă, Carmen, de la farmacie.
Adrian Melicovici:sunteţi fost dizident anticomunist. Cum s-a întâmplat?
Dorin Popovici: Mie îmi plăcea mult filozofia. Ajunsesem pe la sfârşitul liceului să iau locul 3 pe ţară. Printre rânduri, atacam regimul lui Ceauşescu.
Adrian Melicovici: dar ce aţi spus mai direct?
Dorin Ioan Popovici: am scris ” suntem încă departe de comunism. Nu suntem decât rezultatul unei dictaturi câtă vreme ne sunt îngrădite drepturile cetăţeneşti. Suntem mici pentru că stăm în genunchi. E timpul să ne ridicăm în faţa călăilor.” De fapt, eu cred că ideea de comunism vine de la comunarzi, adică de la revoluţia franceză din 1789. Apoi totul s-a declanşat printr-un evreu, pe numele lui Marx…apoi un german, Feuerbach…apoi Engels…
Adrian Melicovici: dar nu aţi fost arestat.
Dorin Popovici: nu, dar am fost reţinut la o unitate militară patru ani, în loc să fac armata doar un an şi patru luni cum era atunci. M-au ţinut în acea unitate din 1981 până în 1984. Datorită pasiunii mele pentru filozofie, mi-au pus numele la Securitate de ” Filozoful”.
Adrian Melicovici: dar ce vă mai leagă de Târgovişte? Sunteţi cam reţinut la vorbă…
Dorin Popovici: păi am mai vorbit o singură dată, pentru un ziar din Piteşti, de unde sunt eu, Argeşul, a fost acolo un serial de vreo 7 sau 8 episoade cu mine, scrise de Radu Nicolau.
Adrian Melicovici: nu v-am văzut pe la nicio tv.
Dorin Popovici: nu fac eu din astea, nu mă interesează.
Adrian Melicovici: deci, cum e cu Târgovişte?
Dorin Popovici: aaa…păi aici vin mereu…când pot…am cunoscut oameni minunaţi în periplurile mele…după ce am scăpat din Craiova, am fugit în Munţii Muscelului vreo patru ani şi am muncit într-o echipă de geofizică muncitor necalificat. Apoi am cunoscut oameni formidabili, adică pe părintele Paisie, duhovnicul Cleopa Ilie, părintele Ioan Negruţiu şi mulţi, inclusiv pe părintele Arsene Papacioc, de la Techirghiol, care acum trăieşte încă şi are 96 de ani. Şi uite aşa am ajuns în Târgovişte, tot plimbându-mă, în libertatea mea ca să aflu că aici, în decembrie, unde vin mereu, pot vedea stelele.
Adrian Melicovici: ??? Cum adică?
Dorin Popovici: dragule, vin la Târgovişte în fiecare decembrie, dacă pot. Aici, la Dealu Mare, de pe dealul acestei mănăstiri, este singurul loc din ţară de unde se pot vedea în toată splendoarea lor stelele de sus până jos, atât Carul Mare cât şi Carul Mic.
Adrian Melicovici: intuiesc o oare are cultură la Dvs.
Dorin Popovici: Îmi place Eminescu. Şi lui Fănuş Neagu îi plăcea. A murit săracu. Hai să bem în memoria lui câte o gură de vin.
Aici Dorin Popovici scoate din servietă o sticlă de vin roşu, de butuc şi pune câte puţin în două păhărele. Bem câte o gură şi el continuă:
– Păi, aşa cum Nefertiti a fost ultima regină egipteancă, aşa cunosc şi că Ducipal, calul lui Alexandru cel Mare a fost omorât de elefanţii indieni. Apropo, ştii cine a fost dascălul lui Alexandru cel Mare? Aristotel. Tot el l-a trimis şi la Babilon, peste Darius.
Adrian Melicovici: aţi sărit de la una la alta. Interesant, poate sunteţi predestinat…
Dorin Popovici: păi sunt născut pe 14 noiembrie, adică o dată cu Iulia Haşdeu. Mă rog..
Adrian Melicovici: câţi ani aveţi acum şi cu ce vă ocupaţi?
Dorin Popovici: acum am 50 de ani şi mă ocup cu cărţile de la o biserică. De fapt, sunt liber ca pasărea cerului, fac ce vreau. Şi nu îmi place că mă întrebi ca la Securitate lucruri dintr-astea.
Adrian Melicovici: e ok, staţi liniştit. Când veţi mai veni la Târgovişte?
Dorin Popovici: dacă mai mă iei cu unde lucrez şi câţi ani am, cred că peste vreo 15 ani. Glumesc. Ştiu că mi-ai adresat o întrebare simplă. Dar mi-a rămas în sânge, ce s-a întâmplat atunci…ca şi momentul din 2008 când mi-am văzut prima oară dosarul, la CNSAS. Ai voie doar un sfert de oră să te uiţi pe el. Eu am făcut copii xerox. Are 280 de pagini. Dosar unde eu sunt cu nume de cod pus de ăştia, securiştii, ” Filozoful”.
Adrian Melicovici: despre actuala putere ce părere aveţi?
Dorin Popovici: fără să intru în alte amănunte, mă bucur că preşedintele Traian Băsescu a rămas ferm şi nu şi-a anunţat participarea la Summit-ul pentru Kosovo de la Bologna, pe care el îl consideră parte a Serbiei. Cred că a procedat bine.

Notificare: preluarea interviului fara acord scris sau verbal de catre alte surse este STRICT INTERZISA. Excepţie fac ziarele târgoviştene, care au acest drept, în afară de Artpress.

P.S. Singura fotografie a lui Dorin Popovici era în ziarul Argeşul. De atunci nu a mai acceptat să fie fotografia şi filmat niciodată. ( nota autorului)

Targoviste: CULTURA NATIONALA SUB ZODIA LUI MIHAI EMINESCU

Uneori, renaştem din propriile noastre suflete, ascultând şi încântându-ne cu mirajul trăirilor din noi înşine, ca un balsam aducător de bine şi de frumos. Aşa au fost şi copiii care au ştiut încă o dată să aducă bucurie, prin ei înşişi, comemorând ca nişte mici ” luceferi” pe însuşi Luceafărul poeziei româneşti, poetul naţional Mihai Eminescu.
Acţiunea culturală s-a desfăşurat la Biblioteca Judeţeană ION HELIADE RĂDULESCU din Târgovişte, luni, 17 ianuarie, 2011, ca un ecou nesfârşit al frumuseţii versurilor care şi astăzi, răzbat după 161 de ani de la naşterea celui ce a rămas nemuritorul frumuseţii unor versuri fără egal.

Palatul Copiilor din Târgovişte a demonstrat încă o dată câte minuni de numai câţiva ani sunt aici, în inima noastră şi lângă noi. Mai târziu, copiii de la Şcoala Tudor Vladimirescu din Târgovişte au continuat să încânte, recitând cum au ştiut şi cum s-au priceput, îndrumaţi şi de dascăli devotaţi unei cauze care nu trebuie să fie niciodată ocolită: cultura românească.

În cadrul evenimentului au fost prezentate rolul culturii dâmboviţene în cadrul culturii naţionale, prezentarea cluburilor Bibliotecii Judeţene I. H. Rădulescu, melodii pe versuri eminesciene, colaj muzical, lectură din creaţiile Cenaclului literar ” Radu Petrescu” pe teme eminesciene, poezii prezentate în sfera limbilor franceză şi spaniolă.

La amiază, poetul naţional şi universal Mihai Eminescu a continuat să fie prezentat de copiii Şcolii Tudor Vladimirescu din Târgovişte, inclusiv de cei mici, care sunt în clasa întâi. Degajaţi, simpatici dar şi trecător emoţionaţi de momentele în care au recitat fragmente din opera marelui autor, copiii au demonstrat încă o dată frumuseţea unor momente deosebite, într-un timp care parcă a stat pe loc, măcar vremelnic.

Am privit cu emoţie ascunsă chipurile acestor copii deosebiţi şi mi-am amintit că ” luceferii” sunt pretutindeni, dacă ştim să-i ascultăm, încurajăm, educăm şi privim. Un citat latin spune aşa: ” OGNE IGNOTUM PRO MAGNIFICO EST”. Adică tot ce e încă necunoscut, poate ascunde un lucru minunat.

Dar aceşti copii frumoşi şi inocenţi, nu au fost ascunşi ci arătaţi prin ei înşişi unei lumi în care zâmbetul lor descreţesc orice chip încruntat. Cum să nu-i simţi şi să nu-i iubeşti? Cum să nu fii sensibilizat de aceste imagini care par să rostească şi să ne spună ” priviţi-ne, suntem aici, cu şi pentru voi”.

Atmosfera a fost una energizantă, căci momentele care au înveselit prin fermecătoarea lor inocenţă aceşti copii minunaţi, nu au lipsit. Nu au lipsit aplauzele bine meritate şi nici acordurile line ale unor melodii care au însoţit recitări ale versurilor deosebite. Este tot mai evidentă activitatea intensă şi înmulţirea noilor proiecte ale acestei lumi a cărţilor, cum este biblioteca judeţeană, condusă de d-na director Carmen Vădan.
Copiii care au rostit cuvinte aşternute odinioară de Eminescu nu au rămas ” nemuritori şi reci”, căci lumea lor, este una a noastră, a tuturor care facem parte din ea.

La finalul evenimentului, d-na bibliotecar Claudia Chebac a recitat (cu patimă) o bună parte din Scrisoarea a III-a scrisă de marele poet şi rămasă până astăzi o capodoperă de excepţie. Cam aşa s-au desfăşurat clipele poeziei eterne, sub zodia celui care a rămas până azi cunoscut ca fiind ” Luceafărul” poeziei româneşti.

Undeva, cândva, cu siguranţă numele unora dintre aceşti copii minunaţi vor fi scrise cu majuscule în poezia românească şi chiar universală. Undeva, cândva, vom trăi ceea ce vor emana din ei către noi, prin creaţii de neuitat. Şi tot undeva, cândva, frumuseţea altui timp se va risipi în sufletele noastre, când poezia îşi va fi găsit locul ei, prin ” cuvinte goale” ce ” din coadă au să sune”.

La marginea vieţii noastre, aşteaptă aceşti copii deosebiţi, un îndemn, o încurajare pentru ca atunci, la ceasul de taină al sufletelor noastre, să putem surâde fericiţi că am ştiut să-i ascultăm şi să-i înţelegem. Nu pot adăuga aplauze aici, în aceste rânduri, dar ele se pot auzi, prin profunzimea cuvintelor scrise şi ” tăcute”.

Romanul Noaptea Destinelor, imagini in exclusivitate stiri presa tv

Posted on

Presa dâmboviţeană a fost prezentă la evenimentul care a însemnat lansarea celei de a doua cărţi publicate prin editura Bibliotheca, mai exact cu aportul semnificativ al distinsului prof. Mihai Stan, totodată şi preşedinte al Societăţii Scriitorilor Dâmboviţeni. Cele două cărţi scrise de mine şi publicate mai întâi la editura INDEPENDENT FILM din Bucureşti ( Ecouri din Sodoma şi Gomora) apoi Noaptea Destinelor prin editura Bibliotheca din Târgovişte au fost şi ele reamintite în reportaj odată cu actul umanitar desfăşurat cu această ocazie. Vă las să urmăriţi calupul video foarte scurt fără alte comentarii. O preluare Youtube via Targovişte Tv.

%d blogeri au apreciat asta: