RSS Feed

Tag Archives: viata

Ultimii pași ai iubirilor de lut

Chestiunile pe care le scriu acum, aici ar trebui citite ori mai pe seară așa ori în nopți de insomnii sau când ai vrea să strângi pe cineva la figurat de gât, să dai cu acea persoană de toți pereții scrâșnind din dinți, să îl împrăștii din toată frustrarea adunată de așteptări prelungi și deja banale la momentul ăla când în sfârșit, ai întâlnit ce nu ai căutat niciodată. Cam lungă fraza, ha? Știu. Însă și așteptările noastre sunt lungi de-a lungul existenței și nici măcar nu așteaptă al naibii timp să se așeze virgulele cum trebuie în istoria vieții multora dintre noi.
Nostalgii, melancolii, bucurii, tristeți, nepăsări, speranțe, dezamăgiri și muuuulte himere care de fapt chiar nu meritau să fie așa. Ajungi cumva să mergi cu ochii spre nicăieri pe stradă, gata să dea vreun pieton din sens opus peste tine, el firesc neștiind că tu încă visezi. Și poate că în clipa aia îți scrii memoriile deși aoleu măi maică, mai ai destui ani de trăit! Read the rest of this entry

Anunțuri

Surâsul renăscut dintre lacrimile Verei

Posted on

Vera Minescu și băieții săi frumoși

Priviți fotografia de mai sus întâi cu puțină atenție. După opinia mea, spune totul. Se citește mândria, tristețea, bucuria, dragostea, familia, fericirea. Dacă doriți să citiți și ce scrie mai jos despre cele trei ființe superbe, nu e nicio problemă. Ia să vedem… Read the rest of this entry

Despre romanul meu „Lanțuri”, o poveste reală românească și sfâșietoare

Despre romanul meu „Lanțuri”, o poveste reală românească și sfâșietoare

UPDATE, 4 NOIEMBRIE 2016: Lansarea cărții la penitenciarul Mărgineni din România, a fost un succes neașteptat, mulțumesc organizatorilor instituției.

IMAGINI ALE PRESEI TELEVIZATE DESPRE LANSAREA ROMANULUI „LANȚURI”:

14169610_1128200593939813_995238472_n

Adrian Melicovici, autorul romanului LANTURI

Notă introductivă: Vă trebuie, recunosc, timp și concentrare să citiți nu doar cartea mea, a șaptea publicată dar și acest text. Romanul „Lanțuri” va fi lansat oficial pe data de 13 octombrie la Penitenciarul Mărgineni, jud. Dâmbovița, începând cu ora 10 dimineața. Mi-aș dori să fie de față Ana Blandiana, cea care l-a apreciat pe noul meu și experimentat amic, scriitorul Ștefan Dumitrescu, va fi de față și psihologul personajului cărții care va sosi din Spania unde trăiește acum. Mulți amici simpli au zis că romanul „Lanțuri”, poveste reală din Ploiești, anul 1979, poate fi bun de ecranizat sau de pus în scenă. Mai e însă mult până departe. Adrian Melicovici

14680682_1169963353096870_2152116618188441803_n

Imagini din timpul lansării ulterioare acestui articol updatat. Sursa: http://www.incomod-media.ro

Bunul meu prieten Marin Mogoș, el însuși personaj al cărții pe care am scris-o și publicat-o acum câteva săptămâni, a purtat blestemul unui legământ. Mă rog, nu l-aș numi chiar așa ci mai degrabă o sarcină nobilă pentru că și-a asumat răspunderea morală să o aducă la îndeplinire pentru noi toți, societatea civilă. Read the rest of this entry

Totul e live, ca și viața noastră. Gânduri și decizii

Posted on
Totul e live, ca și viața noastră. Gânduri și decizii

ajuta-te-singur

Se întâmplă des ca unii să îți pună inteligența la încercare scriindu-ți niște opinii sau vorbindu-ți cu sugestiile altora care nu te-au văzut și cunoscut niciodată. Oamenii nu țin toți la drum când ajungi la un acord omenesc și deseori de suflet, crezi tu, cu ei. Își fac impresii și eventualii „sfătuitori” sunt pe dinafara problemei în totalitate câtă vreme ei nu au știut vreodată să afle decât ceea ce li s-a spus. Așa că vina nu le aparține lor ci acelora care le spun doar ce vor să se afle. Ba te și jignesc alții doar din auzite și nu din cunoscute. Read the rest of this entry

Valsul trăirilor frumoase și eterne

Posted on

1506642_723097034407527_914309389_n

M-am trezit clipă sub arșița de dor
Mă arde amintirea frumuseții de-atunci,
Din seri dezmierdate și dimineți prag,
Ori poate cine știe, chiar din viitor.
Era așa un desen cam neclar așezat în inima mea,
Care tot se schimba deodată cu anii grăbiți.
Prima oară a fost schița unei dorințe
Și-apoi s-a făcut suflet-contur în mine.
Când mi-amintesc, mi-e atât de bine…
Căci a rămas acolo, îmbrățișând tot ce sunt,
Iar stele-sclipiri, visuri toate au devenit
Și-ntre ele, cu acea obrăznicie-mângâiere,
Tremurându-mi suspinul ce-am fost și-am rămas,
Frumoasă și-acolo fiind deja, mi te-ai ivit…
De atunci, în fiecare viață nou începută,
Am iubit adevărul de azi: Că te-am dorit. Read the rest of this entry

%d blogeri au apreciat asta: