Valsul trăirilor frumoase și eterne

M-am trezit clipă sub arșița de dor
Mă arde amintirea frumuseții de-atunci,
Din seri dezmierdate și dimineți prag,
Ori poate cine știe, chiar din viitor.
Era așa un desen cam neclar așezat în inima mea,
Care tot se schimba deodată cu anii grăbiți.
Prima oară a fost schița unei dorințe
Și-apoi s-a făcut suflet-contur în mine.
Când mi-amintesc, mi-e atât de bine…
Căci a rămas acolo, îmbrățișând tot ce sunt,
Iar stele-sclipiri, visuri toate au devenit
Și-ntre ele, cu acea obrăznicie-mângâiere,
Tremurându-mi suspinul ce-am fost și-am rămas,
Frumoasă și-acolo fiind deja, mi te-ai ivit…
De atunci, în fiecare viață nou începută,
Am iubit adevărul de azi: Că te-am dorit.
Dansul gândurilor fiecărui suflet omenesc,
E ritmul pe care nu îl putem rosti niciodată,
Dar existența ne-aude, ne vede și ne vestește,
Că-n ochi ce se văd și-n inimi care se-ascultă,
Oricare dintre noi, de-atunci sau cândva,
Doar iubind cu adevărat, trăiește.

Nu te uita că ești adolescent,
Nu te uita că nu mai ești așa tânăr,
Nu fi dezamăgit că ai trecut demult peste 60 de ani,
Căci speranțele sunt frumos-flămânde,
Uite cum se reped-fericire și te gustă:
Ai înțeles. Dragostea nicicând n-are vârstă.
În fața iubirii, toate relele lumii sunt plăpânde.
Când frunzele toamna cad în covor de sfârșit,
Adu-ți aminte că urmează altă istorie de-a ta,
Când te vei apuca fără veste de doruri și de iubit.
Are cineva un ceas să îmi spună cum trece timpul?

Ce ciudat…după atâta amar de ani, desenul copilului,
Care-am fost, care sunt și voi fi c-așa mi-e scris,
E tot acolo, îmbrățișându-mă în toată ființa mea.
M-a invitat o șoaptă pe scena nemuririlor,
Vorbesc eu cu sufletul meu care alte clipe va cerne,
În sublimul moment, când iar voi dansa
Ca să exist fericit, valsul trăirilor frumoase și eterne.
autor, Adrian Melicovici

      Din volumul personal de versuri „Povestea ultimilor pași”, Editura Singur 2017

DREPTURILE DE AUTOR SUNT REZERVATE
copyright@2015

5 gânduri despre „Valsul trăirilor frumoase și eterne

  1. Cand incetezi de a mai fi copil,e totul pierdut.Iubirea nu are varsta si e cel mai frumos sentiment cu care Dumnezeu ne-a inzestrat.A iubi este egal cu a trai 🙂 .E superb ceea ce ai scris 🙂 .

    Apreciază

  2. Am recitit cu mare placere superbul poem si am remarcat placerea si sinceritatea cu care iti asterni gandurile si trairile , de fapt sunt trarile firesti ale omenirii .Toti iubim ,toti traim momente fascinante dar,din pacate ,cu intensitate si sinceritate diferite . Mi-au ramas in minte versurile :”Nu fi dezamagit ca ai trecut demult peste 60 de ani ,/ Ai inteles. Dragostea nicicand n-are varsta ” MULTUMESC !

    Apreciază

Comentariile sunt închise.