Pe unde trebuie s-ajung pentru următoarea mea carte. Citește, citește-mă și-n roman te vei citi

Deseori, scriu la roman sau chiar pe blog, aici, ascultând „Balada pentru vioară și orchestră” de Ciprian Porumbescu. Pentru că se potrivește cel mai bine stărilor de început ale multora dintre noi, urmate de mulțumirea de mai apoi, acolo unde ne-am împrăștiat ca niște fire de praf, aparent neînsemnate.

Reclame

Umilințele mele și ale altora. Și un alt roman care așteaptă la colț

15 noiembrie, în fața Consulatului român de la Trieste. Veneam de la Divaca, Slovenia, în parcursul pe jos Târgoviște-Roma, expediția românească SPERANȚA UNUI VIS.

Nu toată suflarea vede ce se află în spatele ochilor cuiva. Sincer vorbind, sau mă rog, scriind, am fost și eu în categoria oamenilor habarniști fără de voie.

Despre Lică Barbu, bunicul copilăriilor noastre veșnice, personaj în viitoarea mea carte

Scriitorul și povestitorul Lică Barbu, preluare foto de pe Facebook 

Nu putea să lipsească din viitorul meu roman, inițial intitulat ȘAPTE, un alt personaj, la fel de real ca și altele dintre cele care își spun poveștile de viață, cu numele lor adevărate sau sub pseudonim. Bunicul principal din romanul meu, nu se poate detașa de vorba-lungă ce îl caracterizează. Iar personajul despre care vom vorbi acum, e numai bun să îți dezlege limba ori să te adoarmă cu vocea lui.

„Șapte”, între două lumi: Primul și singurul capitol publicat din următorul meu roman

Lucrarea „Bunicul”, de Alexandru Moser Padina.

Notă: Acesta este primul și singurul capitol din următorul meu roman, care va fi dat publicității.

Ce scriam că am învățat în iulie 2011. Fără diacritice, ca atunci

Am invatat ca asteptarea dupa altii inseamna o alta poveste a timpului pierdut. Am invatat ca numai ajutandu-ma singur Dumnezeu ma va ajuta la randu-I. Am invatat ca numai eu stiu ceea ce vreau fara sa trebuiasca sa ma mai intereseze ce vor altii.