Cândva, odihnește-mă cu tine

Sau ce scriam eu în urmă cu niște ani… acum puțin rearanjat dar puțin…

Azi am să vorbesc despre viață. Și viața ești TU. Zâmbetul tău, surâsul, cuvintele tale, gesturile tale, le-am adunat în dumnezeiască amintire despre tot ce ești, acum și mereu. Să mori prematur înseamnă să greșești față de tine, dar mai ales față de ființa iubită.

Caută seninul… niște gânduri simple…

Nu, nu e o nouă poezie de a mea. Dacă vreți, adaug mai jos un clip unde îmi puteți auzi vocea și două dintre încercările mele, publicate cândva în volumul meu de versuri, Colț de Cer. Aici voi scrie puțin.

Scurtă „călătorie” în viața și interiorul Ralucăi Jensen

Raluca Jensen, sursa foto: profilul său Facebook

M-am tot sucit și învârtit dacă ar fi cazul să scriu acest material pe o rețea social-media sau aici, pe vechiul și diversul meu blog. Cum însă mă aștept la comentarii de două cepe degerate de la oameni cu puțul gândirii niciodată curățat prefer să pot modera sau da spam fără milă pe posibilele răutăți ale unora.

Vreau să fiu picătură de orice da’ mă fac și ce-ai zis

Hai că m-am pitit în ceașca ta de cafea dimineața ori cine știe, poate m-am făcut doar un abur deloc pătrunzător ca să fiu cana ta de ceai când te așezi pe fuga în vârful patului. Asta ca să mă cerți și să îmi arăți degetul ridicat furios și decis pe culpa mea că nu știu unde să mă încadrez sigur: Ori dedesubtul caimacului de cafea ori pe la mijlocul fierbințelii de ceai abia dat în clocot.

Ca-n orice relație care se respectă

 

Relațiile sunt de mai multe feluri. O iau ca la școală: Relații de prietenie, de colegialitate, diplomatice, de rudenie zic și hai că ajungem la chestiunea din începuturi dată ca să fie prea mereu greu încercată, dragostea.