15 noiembrie, în fața Consulatului român de la Trieste. Veneam de la Divaca, Slovenia, în parcursul pe jos Târgoviște-Roma, expediția românească SPERANȚA UNUI VIS.
Nu toată suflarea vede ce se află în spatele ochilor cuiva. Sincer vorbind, sau mă rog, scriind, am fost și eu în categoria oamenilor habarniști fără de voie. Read the rest of this entry
Scriitorul și povestitorul Lică Barbu, preluare foto de pe Facebook
Nu putea să lipsească din viitorul meu roman, inițial intitulat ȘAPTE, un alt personaj, la fel de real ca și altele dintre cele care își spun poveștile de viață, cu numele lor adevărate sau sub pseudonim. Bunicul principal din romanul meu, nu se poate detașa de vorba-lungă ce îl caracterizează. Iar personajul despre care vom vorbi acum, e numai bun să îți dezlege limba ori să te adoarmă cu vocea lui. Read the rest of this entry
Lucrarea „Bunicul”, de Alexandru Moser Padina.
Notă: Acesta este primul și singurul capitol din următorul meu roman, care va fi dat publicității. Read the rest of this entry
Am invatat ca asteptarea dupa altii inseamna o alta poveste a timpului pierdut. Am invatat ca numai ajutandu-ma singur Dumnezeu ma va ajuta la randu-I. Am invatat ca numai eu stiu ceea ce vreau fara sa trebuiasca sa ma mai intereseze ce vor altii. Read the rest of this entry
Cam așa arată studiul pentru numai câteva rânduri, maxim două-trei pagini. Din biroul meu de acasă, ăla unde stau, pe via S. Antonio.
Bun găsit, oricine ai fi. Nu mai am 20 de ani așa că pentru a putea scrie cele de mai jos, am mărit fontul la 16, în Time News Roman, stilul cu care sunt mai obișnuit. Poate unii se vor întreba: De ce acest detaliu? Read the rest of this entry
