Veniți la spectacolul din 11 noiembrie la Prato ca să salvăm viața unui copil. Detalii

Băiețelul Arhiri Elisei încadrat de părinți

Întotdeauna când aud de copii bolnavi, care au nevoie de ajutor, simt un sentiment de durere și neputință. Este tresărirea aceea sufletească când ai vrea să poți face mai mult dar nu poți așa cum ți-ai dori. 

Reclame

9 octombrie, 2012- Aș plânge dar nu mai am lacrimi de bucurie să-mi amintesc

9 octombrie 2012 a fost, este și va rămâne punctul culminant al inițiativei mele personale de la acel moment. Într-un text explicativ de pe Muzeul virtual al Speranței Unui Vis, postat pe Youtube în 24 mai 2016, scrie așa:

Galerie foto! Sau ce se află pe unde trăiesc eu, minuni turistice și natura sălbatică protejată

Italia, provincia Treviso. Cine vine în zona unde locuiesc eu, indiferent de anotimp, are ce vedea. Nu ai nevoie de averi ca să descoperi orice loc frumos pe lumea asta. Îți trebuie doar voință, sensibilitate și un simplu acoperiș deasupra capului. Eventual și o sticlă  cu apă rece, că sigur vei avea nevoie la drumeții.

Generalul-maior Ilie Gorjan (r) despre romanul meu „Lanțuri”

                               Foto: General-maior ILie Gorjan, captură Youtube

Lanțuri și gânduri de om încarcerat între gratii și viață

„Gândi la un moment dat: Care e de fapt adevărata temniţă? Închisoarea sau libertatea de dincolo de gratii? A vrut să se ridice dar neatent, s-a împiedicat şi s-a prăvălit gata să se rănească. Dumnezeule, dar oamenii care nu sunt la închisoare, cum de se împiedică şi ei, nelegaţi de vreun lanţ? Nelegaţi? O minciună frumoasă a lumii de astăzi şi de prea multă vreme…