De la Ecou transilvan până în inimile cititorilor. Buletin informativ

Notă: Articol verificat și sistemat parțial cu ajutorul inteligenței artificiale ( A.I ).

Bun găsit din nou, dragi cititori ai blogului meu pe care îl am de vreo 14 ani. Dacă ieri am sărbătorit-o măcar prin scris pe cea care a inspirat ultimul roman publicat de mine, de această dată mă opresc cu tot dragul la activitatea din ultimele zile a editurii clujene Ecou transilvan. Editoarea Nadia Fărcaș și-a reluat în ritmul intens cu care ne-a obișnuit activitatea editorială și evident, culturală, alături de inimosul și micuțul ei colectiv, profesionist pe deasupra.

Chiar astăzi are loc un eveniment cultural, unde chiar Nadia Fărcaș detaliază: Vă așteptăm cu mare drag alături de Ana Ana (Ana-Ana este pseudonimul de pe Facebook, n.a.)- nume real pe volum Ligia Bocșe și cartea ei ,, EXILAȚI ÎN CÂMPIILE ELISEE ” apărută recent la editura Ecou Transilvan. Evenimentul va avea loc Vineri, 29 Martie, a.c., ora 16, la CASINO, Centrul de Cultură Urbană Cluj. Tot în cadrul evenimentului va avea loc și un vernisaj expoziție de culoare.

Așadar, invităm și noi publicul pasionat de lectură și artă la acest eveniment care se anunță inedit. Pe lângă Nadia Fărcaș, mai prezintă prof. Lucia Elena Locusteanu, dr. Victor Constantin Măruțoiu, membru al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj.

𝗜𝗲𝗿𝗮𝗿𝗵𝘂𝗹 𝗔𝗹𝗯𝗮 𝗜𝘂𝗹𝗶𝗲𝗶, 𝗽𝗿𝗲𝘇𝗲𝗻𝘁 𝗹𝗮 𝗲𝘃𝗲𝗻𝗶𝗺𝗲𝗻𝘁𝘂𝗹 𝗹𝗮𝗻𝘀𝗮̆𝗿𝗶𝗶 𝘃𝗼𝗹𝘂𝗺𝘂𝗹𝘂𝗶 „𝗔𝗻𝗴𝗵𝗲𝗹𝗼𝗹𝗼𝗴𝗶𝗮 𝗡𝗼𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗧𝗲𝘀𝘁𝗮𝗺𝗲𝗻𝘁. 𝗢 𝗽𝗲𝗿𝘀𝗽𝗲𝗰𝘁𝗶𝘃𝗮̆ 𝗮 𝘁𝗲𝗼𝗹𝗼𝗴𝗶𝗲𝗶 𝗯𝗶𝗯𝗹𝗶𝗰𝗲 𝗰𝗼𝗻𝘁𝗲𝗺𝗽𝗼𝗿𝗮𝗻𝗲”

Marți, pe 26 martie, a fost lansat volumul „Anghelelologia Noului Testament”. Detaliere: sursa Facebook, Nadia Fărcaș:

Nadia Fărcaș, editor Ecou transilvan

Marți, 26 martie a.c., în ziua prăznuirii Soborului Sfântului Arhanghel Gavriil, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Irineu a fost prezent la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia. Începând cu ora 17.00, Ierarhul nostru a participat la evenimentul lansării cărții cu titlul „Anghelologia Noului Testament. O perspectivă a teologiei biblice contemporane”, scrisă de către domnul Victor Constantin Măruțoiu, originar din Cluj-Napoca. Manifestarea cultural-spirituală a avut loc în Aula „Dumitru Stăniloae” din incinta instituției de învățământ teologic universitar, fiind de față părintele prof. univ. dr. Mihai Himcinschi, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia. De asemenea, evenimentul a reunit numeroși părinți profesori, elevi seminariști, studenți teologi și credincioși albaiulieni.

Manifestarea cultural-academică și duhovnicească a fost moderată de părintele lect. univ. dr. Oliviu Botoi, consilier cultural al Eparhiei Alba Iuliei. În cuvântul rostit cu acest prilej, părintele consilier a subliniat caracterul inedit al lucrării scrise cu abnegație, osteneală și rafinament de către Victor Constantin Măruțoiu. În continuare, părintele Oliviu Botoi a realizat o prezentare succintă a autorului, amintind faptul că întreaga sa activitate științifică și literară îl recomandă ca fiind o personalitate a culturii autentice. Nu în ultimul rând, părintele consilier cultural a reliefat legătura specială pe care Victor Constantin Măruțoiu a avut-o cu Părintele Arhiepiscop Irineu din timpul când domnia sa era student la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.

În continuare, a luat cuvântul Nadia Fărcaș, administrator al Editurii Ecou Transilvan din Cluj-Napoca, sub teascurile căreia a văzut lumina tiparului opera lansată. Domnia sa, în calitate de editor al volumului, a realizat o prezentare succintă a cărții apărute în anul 2023, remarcând osteneala depusă de autor în perioada anilor de studiu. Apoi, s-a adresat publicului albaiulian Victor Constantin Măruțoiu, autorul cărții. Cu acest prilej, teologul și poetul clujean a realizat o prezentare complexă a volumului lansat, subliniind principalele particularități morale și biblice ale operei. În ultima parte a intervenției sale, domnul Victor Constantin Măruțoiu a adresat alese mulțumiri Părintelui Arhiepiscop Irineu, exprimându-și recunoștința pentru sprijinul academic și duhovnicesc oferit de Chiriarhul nostru pe parcursul anilor.

Frumusețea evenimentului a fost sporită de momentul muzical-artistic susținut de conf. univ. dr. Maria-Marina Simionescu. Domnia sa, cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, secția Muzică religioasă, a interpretat piesa „Ave Maria” de Franz Schubert. În ultima parte a manifestării cultural-academice, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu a rostit un cuvânt duhovnicesc, prilej cu care a subliniat importanța deosebită a cercetării pe care domnul Victor Constantin Măruțoiu a dedicat-o abordării anghelologiei.

Pe 25 martie la Timișoara, a avut loc un alt eveniment important. Regizorul, scenaristul și scriitorul Ioan Cărmăzan a prezentat volumul Îngeri deghizați, atât în limba română cât și sârbă, cu o prefață scrisă pentru ediția în română de dr.Victor Constantin Măruțoiu. Au prezentat Nadia Fărcaș, editor la Ecou Transilvan, Milan Knezeviç de la editura Bel Media (Belgrad), dr. Victor. C-tin Măruțoiu, prof. Manolita Dragomir-Filimonescu, scriitoare și Octavian Dragomir-Filimonescu, membru U.A.R.F.

Dr. Victor Constantin Măruțoiu, fragment din prefața volumului: Trăim într-o lume a contrariilor. Viețuim între pandemie și război. Ne împărtășim cu in¬formații de cele mai multe ori cu nuanțe de iluzoriu, fiind contrare cu ceea ce am învățat, trăit și gândit sau determinându-ne să punem în balanță ceea ce este nou cu ceea ce este vechi, dar oferindu-ne, de-a lungul timpurilor, valorile tradiționale. În această masă dinamică de informații, persoana umană încearcă să-și găsească un țel, un drum, o cale de urmat. Totuși, alternanța de bine și rău îl situează pe om în cadrul celor ce și-au pierdut menirea și scopul. În acest punct se încadrează scrierile prezente în volumul propus de domnul prof. univ. dr., regizor Ioan Cărmăzan, dar l-am putea eticheta mai succint, mai complex și mai bine prin titulatura de scriitor de o finețe aparte, scrierile sale din acest volum fiind însumate sub titlul Îngeri deghizați.
Ni se propun texte de două sorginți: teatru (dramaturgie) și proză scurtă (suprarealistă).

Pe martie a apărut la Ecou transilvan volumul Drumul spre lumină, de Nina Breazu. Nadia Fărcaș: Prin acest volum Nina ne aduce, prin vocea sa blândă, o rază de soare, prin care ar vrea să schimbe răul prin bine, întunericul prin lumină, ea reușind să ne poarte pe acest drum de lumină, unde își lasă amprenta unui timp trăit frumos, din plin, aducându-ne mereu aminte de importanța iubirii și a iertării. Felicitări și din partea mea autoarei și mult succes cu acest stil sensibil de a scrie.

Tot la Ecou transilvan a mai apărut în luna martie volumul Scriitori, cărți, muze-ipostaze ale discursului amoros în literatura română, scris de prof. univ. dr. Gheorghe Glodeanu. Ei bine, acest volum chiar ar trebui să stârnească interes, pentru că subiectul este la prima vedere un fel de Cutia Pandorei, act curajos al merituosului autor. De aceea, ofer și linkul de unde puteți comanda cartea: Click chiar AICI. Tot pe site-ul editurii Ecou transilvan, veți regăsi un alt volum semnat de același autor, Mitografii, o incursiune într-o bibliotecă mitologică.

Bineînțeles că aș mai putea spune multe despre activitatea editorială a Nadiei Fărcaș și editurii Ecou transilvan, însă cum evenimentele organizate sau la care participă se succed cu repeziciune iar timpul nu îmi permite, prefer să fiu mai sumar. Știți că cititorii de bloguri se plictisesc repede când văd un text lung iar ei trebuie să fie de toate vârstele, oamenii simpli, pasionați sau curioși să lectureze ce le oferă cultura contemporană românească. Cei care prezintă și vorbesc despre aceste cărți tocmai asta încearcă să facă: Anume să îndemne pe fiecare să nu uite să mai citească și câte o carte, marcată de subiecte foarte interesante sau provocatoare. Și bine fac.

La final, țin să o salut cu cele mai frumoase gânduri pe scriitoarea mereu tânără sufletește, Maria Someșan. La bună vedere, dragilor!

Un material de Adrian Melicovici, scriitor rezident în Italia. De același autor puteți comanda la Ecou transilvan romanul Fata din spatele cortinei, cu personaj real din Feleacu, un roman al iubirii și luptei împotriva unei afecțiuni, reale și ea, a Alesiei.

Azi, aniversarea Alexandrei din Feleacu, alias Fata din spatele cortinei. Detalii fără represalii :P

Alexandra (Blonda), alias Fata din spatele cortinei și Lavinia ( Bruneta). alias Larisa în carte. La mijloc eu, evident 😛

Astăzi este o zi mai specială așa, nu neapărat pentru mine. Ale din Feleacu, alias Alexandra, personaj real în romanul Fata din spatele cortinei, își aniversează ziua de naștere. Vârsta este una înfloritoare și a tinereții care continuă, de aceea nici nu v-o spun. Așa cum continuă și inorogul din carte să se apropie de ea, cu cheile lacătului fericirii, pe care le va arunca undeva, ca să nu se întrerupă cumva, visul.

Se spune că timpul trece repede dar de data aceasta, el a rămas pe loc, pentru totdeauna. Ca și povestea parțial reală a cărei protagonistă este. La mulți ani, Alexandra!

Ne uităm uneori în amintirile noastre mereu prezente și uite că în somnul unei iubiri magnifice, personajul Grig le visează și pe cele viitoare! Apoi, în nopțile ei, Ale visează la rându-i acest vis inspirat chiar de ea. A rămas acolo, definitiv, între paginile unei cărți la care am scris cu tot sufletul, marcat de personalitatea și farmecul unei femei dintotdeauna luptătoare. Am dat glas unor ecouri, care se războiesc frumos între ele, am dat viață vieții (E un non sens ca exprimare dar mie îmi place). Am dat cuvântul unor voci interioare care l-au însoțit mereu pe personajul Grig, în rațiune, în adevăr și în neobișnuita iubire. Iar când Italia pe care a vizitat-o în premieră i-a rămas în inimă, oaspete fiind la noi acasă și pe bune, atunci am reactivat trovanții, pietrele care cresc și ele cu adevărat în pitorescul Feleacu. Ei au preluat grija vocilor interioare, protejând pașii celei care a suportat adevăruri deloc ușoare, mai multe paralizii sau semiparalizii, reale și ele, într-o bătălie despre care puteți afla mai multe răsfoind romanul Fata din spatele cortinei, a cărei copertă-față reprezintă un desen conceput și muncit chiar de Ale, nopți în șir. Au intrat în jocul meu, ca scriitor al ei preferat și partidele de „șah relațional” care s-au desfășurat fără să existe vreodată un învingător.

Alexandra este foarte cunoscută la Feleacu și respectată, apreciată, pentru simplitatea și discreția ei, practic un om normal ca mine și ca voi. Alexandra a ajuns astăzi să reprezinte un mesaj primordial, care spune că fiecare ființă, suferindă sau nu, merită să trăiască indiferent cât, fericită. Și să moară tot așa.

Ale este cea care a mai pus prin ea însăși Feleacu pe hartă și mai mult și în finalul cărții care deja a ajuns în bibliotecile mai multor cititori.

Puternica personalitate a lui Ale, niciodată strigată, doar remarcată, aduce atunci când o cunoști mai bine, mai ales ca femeie, un optimism și o alinare totodată a celor care au uitat să mai spere și să mai zâmbească. Femeia blondă cu părul așezat în fel și chip peste tâmple, are un caracter care provoacă și atrage. Este și inspirație de pilde la nesfârșit pentru cei care o iubesc sau…o doresc. Fără rațiune și nevinovată naivitate, fără vise mereu ascunse în spatele multor cortine, femeile nu ar putea să fie mai bine ele înșile în vise și năzuințe. Sunt multe de spus. Însă prefer să mă opresc aici, pentru că despre o persoană excepțională cum este Ale, nu poți cuprinde ușor tot ce ai avea de spus sau de visat. Așa cum alții ar avea de spus despre altcineva mult îndrăgit. La mulți ani, Alexandra! Te iubim toți necondiționat! – Clipul promo și detaliat al cărții unde este Ale personaj, aici: https://www.youtube.com/watch?v=46sDS7wsj-I&t=107s

Achiziția romanului AICI: Fata din spatele cortinei sau cei din zona Clujului pot merge direct la editura Ecou transilvan din municipiu, strada Horia 60, parter. La rubrica contact de pe site-ul editurii Ecou transilvan găsiți numerele necesare ptr. a suna înainte eventual, ca să fiți siguri că găsiți pe cineva acolo. Sau mai direct: Persoana contact

Nadia Baciu FărcaȘ Str. Horea, Nr. 60, Ap. 4
Cluj Napoca, jud Cluj
Telefon: 0364 730.441
Mobil: 0745 828.755
GPS: 46.781067, 23.587385
office@edituraecou.ro

Cluj eveniment: Voci pentru Fata din spatele cortinei

Foto Camelia Hodiș. Flancat de poetul Victor Constantin Măruțoiu și scriitoarea Maria Someșan

Vizitator temporar pentru că am stat în Cluj o săptămână. De marți până următoarea marți am respirat aer ardelenesc fix din inima Transilvaniei. Acolo unde pașii mei s-au așternut inclusiv prin Feleacu, comuna-istorie care străjuiește cu dealul său impunător cu tot la sud, așezarea preistorică, antică, medievală și din perioada modernă. Ecourile daco-celtice de acum mii și mii de ani s-au făcut punte peste vremuri, până când, la anul 1974, locul acum majoritar românesc a devenit Cluj-Napoca, nu doar Cluj. S-a făcut dreptate, după ce răscoalele conduse la început de mileniu 2, țăranii români s-au răsculat la Bobâlna și apoi nesupunerea justă a lui Gheorghe Doja, martiriurile transilvane prin Horea, Cloșca și Crișan. Toate culminând cu liderul Avram Iancu, a căruit statuie tronează merituos spre centru și evident, cu revolta din 21 și 22 decembrie când armata a ucis în prima fază cel puțin 26 de protestatari anti totalitarism. Dar nu fac istorie acum.

Ce am căutat în Cluj?

În primul rând să o văd încă o dată pe cea care a devenit personaj real și principal în romanul pe care l-am scris vara trecută, un 2022 tumultuos și de neuitat. Cum s-a făcut nevăzută la aeroportul din Treviso, ca să zboare acasă în România, după vizita la noi de numai 5 zile, cum mi-a venit inspirația. După publicarea romanului Șapte, am zis că gata cu scrisul pentru ceva timp, poate în ani. A fost de ajuns să am ca oaspete pe cea al cărui scriitor preferat spune că sunt, ca să purced la scrisul altei cărți. Și, după al treilea capitol, m-am aprins tare. Am început să îl scriu pe următorul, ea citea, pe al șaselea, ea îl citea pentru că îi trimiteam pe e-mail. Așa s-au adunat vreo 500 de ore de discuții ziua-noaptea pe video whatsapp. Așa s-au încăierat orgoliile inventatului Grig cu ale Alesiei din Feleacu, devenită Fata din spatele cortinei. Așa s-au războit răscrucile, temerile, opiniile, timpurile, reciprocitățile, speranțele, până și visele. Căci, deși inspirat dintr-un fapt real, romanul a prins contur de poveste de dragoste imaginară și îndoielnică. Grig a visat iar ea, Fata din spatele cortinei, i-a visat visul. Jocul de șah psihologic l-a readus pe Aristotel în actualitate, ca să descopere din altă lume că metafizica și Freud l-au reîncarnat aievea, cu studiile lui despre vise cu tot. Nimeni din cei care au citit deja cartea, nu a înțeles exact unde era vis și unde realitate. În această ceață de mister al simțămintelor, chiar și cei doi protagoniști ai cărții s-au rătăcit în labirintul romanului ca un poem. Dar boala nevindecabilă a Fetei din spatele cortinei și din viața reală, l-au transformat pe Grig, în care parțial se identifică și subsemnatul ca autor, într-un grijuliu continuu și fericit tot continuu: Pentru că boala a devenit prietena Alesiei, alias Fata din spatele cortinei. Este stăpânită temeinic și clipele de bucurie ale lui Ale din Feleacu se succed una după cealaltă. Ea nu a vrut să iasă la pensie pe caz de boală. Ea a dorit să muncească, să aibă salariu, responsabilitate și o viață demnă. Așa m-a cucerit Fata din spatele cortinei, cum am ales să-i spun și în titlu. Așa că m-am dus la Cluj să lansez cartea și la Feleacu să îl văd cumva alături de ea și ai ei, de la un capăt la celălalt.

Promo 1: Comanda romanului Fata din spatele cortinei poate fi făcută și la editura Ecou transilvan direct, persoana contact Nadia Baciu Fărcaş Str. Horea, Nr. 60, Ap. 4, parter, Cluj Napoca, Telefon: 0364 730.441
Mobil: 0745 828.755

Team cultural de 5 stele la Biblioteca Județeană Octavian Goga

Romanul a apărut la editura Ecou transilvan tot din Cluj și cine putea să facă posibilul imposibil, dacă nu Nadia Fărcaș, editoarea mea și directoarea editurii. S-a dat peste cap să umple o sală cu oameni frumoși și la propriu și la figurat. A dat zeci de telefoane insistând pentru o participare care pe mine oricum m-a surprins plăcut. Și așa, distinșii oameni de cultură Ionuț Țene, referent cultural la Primăria Cluj, Victor Constantin Măruțoiu, de la Casa studenților Dumitru Fărcaș și Maria Someșan, s-au alăturat la masa din fața publicului, alături de mine, editoare și ce credeați, personajul real din carte, Ale din Feleacu, alias Fata din spatele cortinei. Sincer, străin în zonă, necunoscut și destul de emoționat, nu am izbutit să îmi stăpânesc emoția, deși nu era prima lansare pentru un volum scris de mine. Așa că îmi cer scuze că nu am mulțumit ulterior în privat cumva, acestor persoane deosebite. Mai gafez și eu, capitol la care chiar excelez uneori.

Ionuț Țene m-a lăsat cu gura căscată

Poetul și istoricul Ionuț Țene. Foto: Camelia Hodiș

De fapt acesta este numele său de publicist și încă unul de calibru în cultura românească, poet și istoric căruia un anumit Istvan Szakatz i-a reproșat șovinismul, printr-o acuză gen psihologie inversă, unde era tocmai invers. Nu știam că dacă lucrezi într-o instituție publică, nu mai ai dreptul la opinie liberă, motiv pentru care omul Ionuț Țene s-a trezit cu acuze într-o anume vreme de tip nord-corean. Eu nu am timp să mă războiesc ideologic și nici să explic faptul că un istoric, dacă spune adevăruri crunte, are tot dreptul să o facă. De fapt, Ionuț Țene e un poet de calibru, membru al Uniunii Scriitorilor și nu numai, care a scris și publicat continuu lucrări, articole și poezie, toate de referință într-un spațiu al tuturor dar poate că nu întotdeauna și al domniei sale. A citit și intuit perfect psihologia cărții Fata din spatele cortinei, a remarcat faptul că un român plecat peste hotare nu și-a uitat nici scriitura în limba mamă și nici românismul. A mai numit cartea un roman-poem, distingând excelent rolurile lui Grig și ale Alesiei, personaje din vis sau aievea. Nu știi unde e vis sau realitate în această carte. Nu o să reușesc eu niciodată să mă ridic la înălțimea splendidei analize expusă în fața auditoriului de către publicistul și istoricul cu adevărat român consacrat Ionuț Țene. Și-a făcut timp să vorbească despre un scriitor necunoscut în zonă și asta pentru mine valorează enorm. Născut la Drăgășani, Ionuț Țene devine clujean de mic și pune umărul continuu la aflarea adevărului, perpetuarea poeziei prin el însuși, dezvoltării culturii. Restul e poveste, unde din inspectorul de specialitate din cadrul Serviciului Învățământ, Cultură, Culte al Primăriei Cluj-Napoca, devine omul simplu, ca toți ceilalți, însă mereu atent să răsfoiască concentrat cărțile care îi pică în mână. O recenzie scrisă din partea domniei sale despre cine merită, atrage cititorul pasionat, ca un magnet. Cam acesta este pe scurt Ionuț Țene, familist convins și om de cultură desăvârșit, care a vorbit la lansarea Fetei din spatele cortinei din 21 septembrie. Da, despre Fata din spatele cortinei a vorbit autorul Cronicilor de istorie românească sau Poezia noastră cea de toate zilele și multe altele.

Victor Constantin Măruțoiu a disecat războiul reciprocităților dintr-o partidă neobișnuită de „șah„

Poetul Victor Constantin Măruțoiu. Foto: Camelia Hodiș

Poetul prin excelență este și teolog și „este contemporan cu îngerii”, spune într-o recenzie bombastică Ionuț Țene. Să redăm citatul complet: „Pot spune că Victor Constantin Măruțoiu este contemporan cu îngerii nu numai ca și un poet clujean ”contemporan cu fluturii”. Prin îngeri, autorul se face părtaș la aceste ființe serafice, prin îngeri intrăm în atemporalitatea istoriei și suntem contemporani cu înveșnicirea. Îngerii care ne-au vegheat profeții ne protejează și pe noi, mai ales pe cei care prin înduhovnicire îi vedem. Autorul ne propune o viziune trăiristă de a viețui împăcați fiecare cu îngerul nostru care, la rândul acestuia, a fost contemproan cu Sf. Prooroc Ilie, Regele David, cu Sf. Apostol Petru sau cu poetul nostru național Mihai Eminescu”. Este vorba despre volumul Anghelologia Noului Testament, apărut la editura Ecou Transilvan. Victor Constantin Măruțoiu este referent cultural la Casa de Cultură a Studenților, Dumitru Fărcaș și coordonator al Cenaclului Studențesc Vox Napocensis. Chiar dr. Măruțoiu a vorbit la superlativ despre romanul Fata din spatele cortinei, punctând capitolul O neobișnuită partidă de șah unde Alesia din Feleacu și inventatul Grig, își dau șah prin dialoguri și fapte atât în vis cât și în realitate. Niciunul nu reușește să mute decisiv iar finalul romanului nu îi este clar. Boala nevindecabilă a Alesiei este reală și în viața de toate zilele dar episodul visului visat de ea, al lui Grig, o copleșește interior și o transformă în puternica momentului. Cititorul se pierde între adevăr și realitate și inclusiv în această partidă de șah punctată de talentatul poet C-tin Măruțoiu. Cum să nu te simți important când vorbesc asemenea oameni despre romanul Fata din spatele cortinei?

Promo 2: Comanda romanului Fata din spatele cortinei poate fi făcută și la editura Ecou transilvan direct, persoana contact Nadia Baciu Fărcaş Str. Horea, Nr. 60, Ap. 4, parter, Cluj Napoca, Telefon: 0364 730.441
Mobil: 0745 828.755

Maria Someșan, prima care a citit Fata din spatele cortinei „de la Răsărit până la Apus”

Scriitoarea Maria Someșan, foto Camelia Hodiș

Distinsa și talentata scriitoare a publicat inclusiv romanul O iubire de la răsărit până la apus, să mă ierte pentru asocierea din subtitlu. Maria Someșan a lecturat romanul și a ținut să îmi precizeze în privat că i-au plăcut inclusiv articolele mai erotice unde lipsește vulgarismul totalmente. A cunoscut-o pe Alesia din Feleacu aproape la fel de bine ca și mine adică citind atentă și asta s-a văzut în cuvântul ei de la evenimentul lansării Fetei din spatele cortinei. Recunosc cinstit, am cunoscut-o la o porție de sărmăluțe chiar la editură, unde am recunoscut atât omul din ea cât și femeia-înțelege-tot, că nu se putea altfel. Nu ai cum să o păcălești. Ea m-a văzut Grig imediat și nu doar autor. Că ăsta e adevărul. Mi-a plăcut Alesia, m-a disperat cruntul său diagnostic și ca să fiu fals șiret, i-am inventat un vis pe care ea l-a visat în alt vis. Nadia Fărcaș e completă și ca femeie și ca om, adică nu doar o gazdă excepțională dar și o bucătăreasă asemenea. În ambientul amical, nu aveam cum să bănuiesc importanța reală a lecturării Fetei din spatele cortinei de către scriitoarea Maria Someșan. Autoarea volumului Plai nemuritor, unire și credință, apărută chiar în anul centenarului sau al volumului Un univers pierdut. Lupta cu eternitatea a eternizat prin ea însăși frumosul care îi emană din cuvintele despre creațiile altora, așa cum a făcut și cu Fata din spatele cortinei. Veșnic recunoscător doamnei care mai degrabă întinerește, atâta vreme cât la propriu a fost nevoită să urce 6 etaje fără lift și asta e pe bune, scuzați plasticizarea scrierii mele dar se știe, Adrian Melicovici, deseori mimat anticalofil, mai trece și în latura umană a simplității lumești.

Nelu Nicoară Englezu, Corala VOCI TRANSILVANE și Ramona Nicoară, au completat superb tabloul lansării

Momentele artistice, provocate de aceeași neobosită și minunată Nadia Fărcaș, s-au petrecut prin Nelu Nicoară Englezu mai întâi, care a interpretat tare frumos din repertoriul muzicii ușoare de calitate. Oricum, el din anii 80 încântă publicul pentru ca nu demult, să se facă ascultat și apreciat la Vocea României. Ramona Nicoară a lecturat din Fata din spatele cortinei, exact capitolul cel mai sensibil, cel al bolii din viața reală a Alesiei din Feleacu, boală care din fericire, o lasă în pace și chiar de frică, i-a devenit și prietenă. La final, Corala VOCI TRANSILVANE, condusă de carismaticul Adrian Corojan, a susținut un mic concert care a încântat prin evoluția deja cunoscută pe mai multe meridiane.

Promo 3: Comanda romanului Fata din spatele cortinei poate fi făcută și la editura Ecou transilvan direct, persoana contact Nadia Baciu Fărcaş Str. Horea, Nr. 60, Ap. 4, parter, Cluj Napoca, Telefon: 0364 730.441
Mobil: 0745 828.755

La final de scriere, nu o pot uita pe editoarea Nadia Fărcaș. Cum am mai spus, neobosită și pretutindeni, ea m-a primit cu brațele deschise încă de la aeroport, unde, alături de Alesia și iubitul ei actual și sper că nu temporar ca în carte :D, m-a așteptat ca o gazdă veritabilă. Că am avut o emoție dublă și mi-a fost drag Clujul de cum am pus piciorul acolo, așa cum drag mi-a fost Feleacu, că îl văzusem doar în visul lui Grig. Nadia Fărcaș ai spune că nu își mai aparține. E a noastră, a celor cărora ne place să scriem și trebuie să avem grijă de ea. Că fără editura Ecou transilvan, promovarea completă a culturii nu ar mai exista. Dar despre Nadia mai am multe de spus și de acum înainte. Am văzut-o cum se agită să iasă totul bine, cum depune eforturi inimaginabile și deseori pe propriul buzunar ca să fie aproape de autori. Această femeie-legendă vie a vieții și dârzeniei, a făcut miracole între oameni. Fără să se pună pe ea în față. O adevărată doamnă și un editor cum rar poți întâlni. A vorbit despre mine și activitatea mea la superlativ, deja prea mult zic. Mulțumesc Nadia Fărcaș.

Era să uit și totuși nu: La lansarea Fetei din spatele cortinei a fost prezent la un moment dat însăși primarul din Feleacu, Gabriel Costea, care a omagiat-o pe Ale, a dat culoare evenimentului și desigur, a devenit cititor al romanului. Un primar adevărat, mereu aproape de de ceilalți.

E târziu și mă opresc. Dar niciodată definitiv. Cluj, Feleacu, mă voi întoarce.

Primarul comunei Feleacu, Gabriel Costea. Foto: Camelia Hodiș

Foto: Camelia Hodiș. Corala VOCI TRANSILVANE cu mine și editorul Nadia Fărcaș alături

Publicul de la eveniment

Foto Camelia Hodiș: În stânga poeta Dalia Alina Moldovan, Nelu Nicoară Englezu, Ramona Nicoară, iubitul real al Alesiei, scriitoarea Maria Someșan, în stânga Nadiei Fărcaș sunt Fata din spatele cortinei, „Larisa”, alt personaj al cărții, fratele meu dr.col. Năstase Dorel Melicovici și cumnata și poetul Victor C-tin Măruțoiu.

Nadia Fărcaș și Ecoul său…

Nadia Fărcaș, director al editurii Ecou Transilvan. Sursa foto: Profil Facebook

Există multe raze de soare, încă și din fericire, pentru noi, pământenii…mă refer la raze-suflet, care acompaniază profesionalismul desăvârșit. Vorbesc despre o ființă încă necunoscută mie și totuși, cunoscută cumva…Mă refer la Nadia, pe numele complet Nadia Fărcaș de la Clujul unde Someșul încă pare să își mai adune izvoarele-gânduri printre șuvoaie și scurgeri milenare…

Lumea cărților cumva uitată în tumultul contemporan, își regăsește drumul cu o consistență pe care numai această femeie minunată și puternică știe să o întrețină. Editura Ecou transilvan pe care o conduce nu doar cu suflet și profesionalism dar și cu pasiune, aduce la lumină poeți și scriitori contemporani cunoscuți sau necunoscuți, iar apoi, calea reușitei la unison, este deja găsită. Nadia părea și încă dă senzația că este sau era ascunsă, undeva într-un colț al bucuriilor pe care le oferă iubitorilor de povești frumoase sau lectură-pildă.

Capătă sens cam tot ce își doresc scriitorii sau poeții care poposesc în drumul lor spre succes, la Editura Ecou transilvan. Aplauzele nu sunt de complezență la evenimentele culturale ci iureș continuu întru menirea scriiturii românești, mereu frumos surprinzătoare. Nadia este neobosită și totuși, frumos obosită. Noțiunea timpului se remarcă doar ca un cuvânt banal și totuși nu prea, care deseori o încurcă. Pentru că vrea să facă mult și chiar dacă uneori este epuizată, renaște și întinerește ca femeie, ca om, ca editor. Căci ea este un editor-surpriză-placută iar cei care au cerut ajutorul său publicistic, sunt convins că mi-ar da dreptate.

Din zori de ziuă și până spre seară-noapte târziu, ea se autodepășește și astfel, ne mai povestește prin felul său de a fi și acționa despre oameni, fapte și cărți. Sigur că și ea este o specială „Fată din spatele cortinei”, și nu a doua ci prima, în inimile multora. Căci unde putea să apară oficial romanul cu același titlu, scris de mine, după ediția-probă deja solicitată, dacă nu la Cluj, de unde sunt unele personaje reale și de unde este editura Ecou transilvan? Nu știu și nu mai vreau să visez fete-cortină și nici să îmi fie visate visele. Tot ce îmi doresc este să o știu și pe Nadia femeia-vis, omul aproape de noi mereu și rătăcită măcar uneori în romantismul, încrederea și profesionalismul pe care le inspiră.

Retrasă cumva în sine, protejată de propria-i discreție și secretomanie plăcut-personală, Nadia devine așa cuget-primăvară în fiecare asemenea anotimp, inclusiv acum. Devenită dor-poveste, femeie niciodată descoperită, provoacă prin asta și mai multă emoție. Căci măcar profesional vorbind, așa obține necontenit încredere. Rafturi de cărți publicate și zeci bune de evenimente culturale cu editura Ecou Transilvan și Nadia Fărcaș în prim-plan, oferă perpetuarea speranței că românii încă iubesc cărțile și autorii români. Nadia este o femeie pe care nu știi niciodată de unde să începi să o cunoști. Nici ca profesionist nici în alt mod, indiscret dar cu bună intenție voind să faci asta. Așa se face că nemărginirea care o însoțește, ajunge să cuprindă și misterul-curiozitate de care aproape sigur nu te vei sătura. Este femeia mister și editorul potrivit întotdeauna la locul potrivit.

Deunăzi, mi-a dat de veste despre un eveniment de mare ținută, chiar din fața Teatrului național din Iași. Alteori, fie la Cluj fie la Târgu Mureș fie la Alba Iulia fie și fie ori peste hotare, Nadia merge cu inima deschisă pentru a prezenta autorii publicați. Este măsura niciodată îndeajuns a eforturilor acestei ființe-suflet. Singura modalitate prin care poti face lucruri extraordinare este sa iubesti ceea ce faci” zicea Steve Jobs. „Plăcerea muncii aduce perfecțiunea acesteia.” mai spunea și Aristotel, descoperitorul fără să aibă habar, al metafizicii.

Eu personal, sunt convins că Nadia a căzut de 7 ori dar că s-a ridicat de 8, vorba unui proverb chinezesc. Forța ei din asta vine: capacitatea de a se aduna din tot ce este pentru ceilalți, care merită atenția sa ( Doar joi, 30 martie au loc două lansări de carte prin editura Ecou transilvan a Nadiei). Și sufletul o ajută ca și caracterul deosebit să rămână dreaptă și neînvinsă în prilejuri care țin de ceea ce face ea. Îți place să scrii și crezi că o editură profesionistă și dedicată merită atenția? Atunci nu greșești deloc dacă alegi editura Ecou Transilvan, unde răbdarea, perseverența, pasiunea și seriozitatea își dau mâna prin Nadia Fărcaș. Fii sigur sau sigură că nu vei regreta alegerea editorială. Pentru că Nadia este o persoană extrem de corectă, devotată și curioasă la modul benefic să mai afle ce mai scriu frumos oamenii. Dacă mă întrebați pe mine, aș plusa dinadins spunând că Nadia (nume-poem), este ea însăși un roman de succes ori o poezie-suflet, prin tot ceea ce face. Că nu m-a pus ea nicicum să scriu ceva despre persoana ei aici și nu amestec niciodată lucrurile.

Pur și simplu am simțit că trebuie să spun și eu măcar câteva cuvinte despre Nadia și editura ei. M-a inspirat prin felul său de a veni în întâmpinarea mea și romanul Fata din spatele cortinei, este începutul fără sfârșit al unei colaborări îndelungate. Pășind optimist printre gânduri și proiecte literare, nu pot să nu fiu fericit foarte că o voi cunoaște și în viața reală pe Nadia. Și nu va trebui să îmi spună prea multe…singurul lucru pe care mi l-aș dori în momentul acela ar fi să citesc în ochii editoarei mele și a altor autori, fericire-abundă și să îi mulțumesc personal pentru ce va fi și ce se va citi … însă nu sunt pregătit de emoții…de alte emoții…dar mi le doresc, așa cum își dorește orice om care știe deja măcar puțin, despre Nadia Fărcaș.

Nu poți să nu speri ori să trăiești puțin mai împlinit dacă vrei ca ceea ce ai scris să apară prin editura Ecou transilvan, indiferent de unde ești și cine ești și dacă ești pasionat de scris. Pentru că eu cunosc deja câteva dintre prietenele Nadiei, pe una chiar și în realitate și pot să afirm că sunt ca și ea, de mare ținută. Și nu poți să nu zâmbești puțin mai fericit dacă ai cunoscut-o pe Nadia. Este clipa-dar pe care ți-o oferă amintire prezentă și poate și din viitor.

Va capta atenția povestea începută lângă Cluj? Parțial din culisele scrierii cărții

Clujul văzut de pe Dealul Feleacu și Fata din spatele cortinei. Surse foto: Pinterest

Salut. Eu nu am obiceiul să mă prezint întotdeauna ca fiind scriitorul Adrian Melicovici care trăiește de cam 10 ani în Italia. Pentru cititorii fideli, fani, prieteni dar și oamenii frumoși, sunt Adrian sau mai fain îmi place, Adi. Iar pentru cei din zona Clujului cu tot ce îl înconjoară, de la Feleacu până în Florești, tot Adi m-aș dori.

Cum am scris și în postările recente, am scris cu o viteză neașteptată dar și inspirație maximă, un alt roman, în doar 40 de zile. Spre comparație, romanul șapte, scris tot de mine și lansat recent în Irlanda la Dublin, a avut nevoie de peste 5 ani. Numai că dacă vorbim despre Fata din spatele cortinei, roman care apare în această toamnă sub semnătura mea, atunci trebuie să recunosc sincer și fără rezerve că implicarea emoțională incredibilă a fost ajutor maxim pentru a finaliza un manuscris început la finele lui iulie și terminat în primele zile ale lui septembrie. Ba mai mult, a ieșit mai mare decât șapte.

Recapitulez: Romanul Fata din spatele cortinei este o poveste de iubire, imaginară, inventată dar să fim serioși, și simțită de mine. Pentru că de personajele unui film sau ale unei cărți scrise, se atașează orice autor sau actor, depinde la care caz ne referim. Mi-am intrat în rol, mai ales că Alesia ca pseudonim firav totuși, este un personaj din viața reală. Iar în spatele poveștii de iubire imaginare, stă un fapt cât se poate de real.

Ajuns la corectura cărții, înaintea editorului, m-am trezit cu o întreagă echipă de suflet care verifică și corectează împreună cu mine. Multe dintre capitole au fost citite verbal, cu personajul real, alias Alesia, față în față, pe videocall. Soția mea, Cati Florea, asemenea. Înaintea lor a fost scriitorul Constantin P. Popescu, prozator proeminent și pictor, care a realizat corectura literar-stilistică. În același timp cu el, Laura Cătălina Dragomir, a lecturat cu atenție iar apoi a realizat o prefață. Practic, pe linia Miane (Italia)- București-Feleacu de lângă Cluj și Uldecona din Spania, manuscrisul a fost corectat „la lupă” cum se spune. Și i-a „prins” pe toți viitoarea carte, evident că și pe tânăra din Feleacu, deoarece este implicată direct și ca personaj. Pe spatele cărții vom avea câteva cuvinte ale scriitorului Constantin P. Popescu iar pe coperta față, o schiță desenată cu pasiune și profesionalism de Alexandra Cioplea. Apropo, dacă vedeți ce minunății lucrează de mână Alexandra, rămâneți plăcut surprinși și sigur veți dori să aveți și voi așa ceva de purtat.

Hai să vedem ce a scris C. Popescu pentru coperta spate despre mine și roman:

Adrian Melicovici: un romantic, un etern visător, scriitorul care nu renunță la stilul splendid al unor vremuri care par să tindă spre un apus definitiv. Este ceea ce l-a consacrat de mult timp, el aflându-se deja cu acest volum la a zecea ispravă editorială. Volumul de față oferă cititorului un roman de analiză psihologică a unui examen greu, cu care se poate întâlni oricând fiecare dintre noi. Ceea ce devine cu adevărat convingător în romanul de față este o anumită formă de dârzenie a speranțelor, un fel de încăpățânare în a crede în puterile vindecătoare și regenerative ale dragostei. Meritul principal al cărții pare să fie tocmai acesta, al transmiterii unui mesaj esențial pozitiv cititorului, în ciuda relatărilor explicite ale unor suferințe umane întâlnite pe cărările vieții, dincolo de toate frontierele sociale.  Adrian Melicovici, își provoacă cititorul la un examen al propriei conștiințe, prin întrebările pe care le adresează,  evident, retoric. El este „entuziastul de serviciu” atât de necesar în acest prezent, devenit deja tulbure pentru întreaga omenire. Pentru că, ne spune Adrian Melicovici prin această nouă carte, valori precum dragostea, credința și speranța sunt și vor rămâne etern victorioase.

Hai să spicuim foarte parțial și din prefața realizată de Laura Cătălina Dragomir, poeta și nu numai, din Uldecona, Spania:

Melicovici nu e un scriitor ușor de explicat, ironic, în ciuda unei aparente accesibilități lipsită de încurcături. Ziarist, ca expresie profesional-vocațională, e statornic fierului identificând momentul în care o temă devine prielnică inspirației sale. Adrian Melicovici e mai mult de tâlc decât de erudiție, chiar dacă buna pregătire intelectuală nu îl lasă niciodată singur, așa cum se sesizează în romanul „Fata din spatele cortinei”.

Doar că scriitorul vrea să descifreze singur, mântuit de influențe, marile sensuri ale existenței. Cu „Fata din spatele cortinei” s-a trezit la îndemâna minții, câștigând un personaj venit din viața reală, cu o poveste pe care doar el o știa pe de rost. Adrian Melicovici a admis ceea ce se întrevedea în observațiile realiste ale persoanei devenită personaj și s-a alăturat ca să scrie. O sincronizare dezvoltată cu precizie și transformată dintr-o intenție narativă într-un text întocmit limpede, fără îngroșările, uneori șiret-stilistice, ale operelor îndelung lucrate. „Fata din spatele cortinei” s-a născut din împrejurări care l-au cerut și pe autor ca actor.

Două opinii așadar, din două stiluri diferite. Însă cum rămâne cu acele culise strecurate în titlul acestui articol? Deloc de ascuns câteva lucruri. Ca autor dar și ca om, m-am atașat peste așteptările mele de Fata din spatele cortinei din realitate. Nu neapărat afecțiunea de care suferă fără de fapt să sufere autorul a provocat asta, ci felul ei de a fi și de a vedea lucrurile. Dacă o veți întreba vreodată cum pică ploaia din cer, veți avea parte de o adevărată demonstrație de chimie și circuit al apei în natură. Dacă o veți întreba despre cum trebuie să se îmbrace un bărbat deștept, veți asculta descrieri cinematografice amestecate cu opinii de bun gust care ar putea întruni strădaniile uneori zadarnice ale vestitelor case de modă. Dacă o veți întreba cum se muncește la țară, fix în Moromeții ajungeți. Dacă o veți chestiona cum se muncește la oraș și cam ce e pe acolo, The Sun al Angliei sau Știrile Pro Tv ar păli în fața coerenței, ultraexplicațiilor, fără ă-uri repetate din discursuri lămuritor așezate din partea celei care nu de logoree este caracterizată ci de bunul gust în tot și în toate. O oră întreagă îți poate explica ce reprezintă eticheta unui produs și ce ar putea fi greșit și cum ajunge marfa aia în mâna ta și de ce la un moment dat nu ar trebui să ajungă. Și de ce nu îi plac hotelurile ci preferă pensiunile sau de ce trotuarul x este aiurea față de trotuarul y. Rămâneți cu puține soluții să o învingeți în argumente.

În ceea ce privește iubirea, e o empatică incurabilă și oricât de stil literar cu schimbări rapide la 180 de grade ar prefera, tot o romantică rămâne și tot asimilează ceea ce simte celălalt. Asimilează stări, suferințe, bucurii, griji și apoi se detașează de ele pentru ea însăși pentru ca dimineața următoare, să o ia de la capăt. Îi place tot ce face oriunde s-ar afla și falsa ei introvertire e o poveste de adormit copiii pentru cine reușește să o cunoască mai bine.

La scrierea romanului Fata din Spatele Cortinei, care e Alesia în carte, în calitate de personaj real, a stat cu mine pe videocall aproape 400 de ore. S-a arătat preocupată și curioasă dar mereu sugestivă pentru fiecare capitol scris. A citit aproape odată cu scrierea mea manuscrisul. S-a dovedit a fi o ființă imposibilă deseori, extrem de dificilă și totodată încântătoare. M-a emoționat fiecare conversație cu ea oricât de mult m-ar fi scos din sărite, în ocazii inevitabile. Sub o presiune afectiv-riscantă, cu chipul ei fix în fața mea sute de ore, am scos-o la capăt, onorabil după ce în dezordinea justă am fost ba nediplomat, ba îngrijorat, ba emoționat, ba stângaci, ba dezechilibrat de farmecul ei mai ales cerebral, ba furios, ba încântat, ba dezamăgit, ba terminat psihic, ba reinventat afectiv, ba inspirat de ea după fiecare schimb de cuvinte, mai calm sau mai tensionat pe videocall, pe whatsapp sau la telefon, ba din nou reechilibrat, și asta tot datorită ei. Adică am izbutit să finalizez manuscrisul, iar la final, am respirat deloc ușurat ci și mai preocupat. După vreo câteva zeci de oftaturi și îngândurat foarte, m-am trezit în viața reală legat de această ființă, legat pentru totdeauna. O răsfățată care are nevoie să fie răsfățată. Pentru că oricât de tare se ține ea, viața nu a răsfățat-o atât cât merita. Sper ca după ce va ieși romanul din tipare, multă lume să o iubească pentru iubirea de alt fel pe care ea o are față de toți ceilalți, aflați pe patul de spital sau nu.

Fata din spatele cortinei va fi un roman șiret siropos pentru cei care caută doar scene fierbinți. Pentru că dincolo, se află adevărul din multe vieți unde se suferă, se așteaptă resemnare sau există deja și unde mesajele datorate Alesiei pot avea un ecou dacă așteptările mele vor găsi corespondent în preferințele cititorilor.

Feleacu devine mai frumos, Clujul la fel, oamenii din orice colț al țării sau din altă parte își recapătă speranța ori învață să trăiască în secunde ceea ce nu au făcut în ani, bolnavii suferinzi vor iubi fiecare clipă pe care o mai au de trăit iar iubirea față de oricine și nu doar față de o persoană, își recapătă sensul, unul din care Fata din spatele cortinei va rămâne nemuritoare nu doar în literatură ca personaj dar și în viața reală, ca femeie și ca om.

Un material de Adrian Melicovici, autor Fata din spatele cortinei, în curs de apariție

Din păcate, se scumpesc costurile continuu, hârtia la tipar se scumpește odată la câteva săptămâni chiar, serviciile editoriale se majorează drept consecință, așa că am nevoie de un minim sprijin ca să pot face un prim pas spre ieșirea din tipare a cărții. Însă țin morțiș să public această carte toamna asta, deși mă aflu contracronometru, așa că nu voi fi ipocrit să refuz orice ajutor, că e vorba de un singur euro sau mai mult. Las aici în speranța că nu voi deranja, contul meu bancar: IBAN, Banca della Marca ( Italia) : IT81Z0708461620000000311648, Adrian Melicovici.

Cu manuscrisul gata finalizat, un roman de suflet pentru Feleacu’ tot de suflet cu Cluj cu tot

Surse foto: Pinterest și bialog.ro. Imagine din comuna Feleacu’, județul Cluj

Ieri am terminat de scris cel mai frumos roman al meu, care o să apară în viitorul nu tocmai îndepărtat. Așa cred eu, că e cel mai frumos din tot ce am publicat. Va fi a zecea mea carte scrisă. Dar și cea în care am pus la bătaie, fără să mă străduiesc și chinui de fapt, suflet fără margini, trăiri care vor insufla multor cititori sper eu, alte trăiri. Pentru că acțiunea se desfășoară în zona Feleacu-Cluj. Este inspirat dintr-un fapt real care pe mine cel puțin, mă va marca toată viața. Este ceva așternut cu pasiune, strângere de inimă, teamă dar și bucuria că am reușit să devin foarte dornic să ajung anul viitor în cea mai frumoasă și veche așezare din județul Cluj. Romanul pe care l-am intitulat Fata din spatele cortinei are ca protagonistă și subliniez, personaj principal, o ființă din viața reală, care a copilărit și s-a autoeducat mai ales, în strălucitoarea istorie a așezării străvechi și plină de povești frumoase, încă nespuse. Este un roman de dragoste, poveste imaginară însă acompaniată de mărturii incredibile care se află dincolo de iubirea din carte. Pentru că fata din realitate se confruntă cu o problemă la fel de reală, pe care o stăpânește într-un mod extraordinar fără ca cineva să bănuiască bătăliile ei niciodată date în vileag.

E suficient să o cunoști doar preț de câteva minute pe tânăra din zonă ca să te întrebi, privind-o mai mult sau mai puțin discret în ochii ei minunați: Dar tu unde ai fost până acum? Vorbește despre Feleacu’ cu atâta mândrie și plăcere, că mintenaș îți trece prin cap să vezi locul acela unic în țară. Vorbește despre oamenii de acolo cu drag și niciodată până să apară această nouă carte a mea, nimeni nu va cunoaște cine le apără istoria, tradiția, frumusețea sufletească, omenia și iubirea față de tot ce înconjoară dealul acela mare cât un munte și semeț ca o Geneză continuă. Iar eu, voi ajunge negreșit la Feleacu’ și în Clujul la fel de drag, unde măcar o parte dintre bulevarde și câte o bucată de trotuar par parcă mai încărcate-mister-frumusețe de pașii celei despre care veți citi în foarte puține luni.

Manuscrisul, abia finalizat, l-am scris din Italia, unde locuiesc. Și unde minunăția de om simplu, Alesia pe numele din carte, alias de fapt Fata din spatele cortinei, se desfășoară ca un evantai de suflet pentru alte suflete. Te răcorește modestia și splendoarea din felul de a fi al micuței de la Feleacu’, pentru că deși nu mai e o adolescentă, statura o trădează însă personalitatea și felul de a fi, copleșește orice om, atâta e de plăcută cunoașterea ei îndeaproape. Imaginar, trăiește o poveste de dragoste neîmpărtășită cu personajul Grig, unde totuși, ca autor, am completat cu parțial lupta pentru ea însăși din viața reală. Fata din spatele cortinei este cea care se regăsește în bătăliile multor semeni care au nevoie măcar de o îmbrățișare în clipele disperării sau rătăcirii cauzate de afecțiuni care nici măcar la speranță nu mai îndeamnă.

Fata din spatele cortinei nu e niciodată falsă, nici în carte, nici în realitate. Este așa cum trebuie, sinceră, corectă, echilibrată și incredibil de empatică cu cei care ajung din nefericire, necăjiți și nu numai, pe holurile spitalului CFR din Cluj… Fata din spatele cortinei se dezvăluie amalgam de senzații și inspirații pentru orice scriitor care îi cunoaște măcar o mică parte din povestea existenței.

Răutăcioșii sau sarcasticii de serviciu vor spune ori în gând, ori direct, că autorul are o afecțiune cam anormală pentru o simplă localnică din Feleacu’. Așa, și? Dacă nu ar exista pasiunea, măcar un dram de sentimente, inteligența și nu numai, nu s-ar putea scrie o asemenea carte. Însăși soția mea admiră trăirile, receptivitatea, locurile descrise de Alesia dar mai ales inspirația pe care nu am mai avut-o niciodată când am scris o carte. Și da, vom veni împreună, să vedem totul din tot ce se poate, de la Feleacu’ până în istoriile Clujului și negreșit, vom trece și pe lângă spitalul unde oamenii trebuie să trăiască încrezători și să zâmbească măcar o secundă fericiți, până la ultima suflare.

Fata din spatele cortinei va pleca spre mii de cititori, încetul cu încetul, nu dintr-o dată. Și nu se va da înapoi să așeze între paginile sale măcar o fotografie sau două cu Dealul dealurilor, cu pietrele trovanți care cresc în cea mai lină tăcere, cu ce are mai sugestiv locul acela fantastic de unde a început povestea imaginară de dragoste.

Nu a fost ușor să comunic cu personajul din realitate dar îi mulțumesc infinit pentru toată deschiderea avută față de mine. Frumușica micuță de la Feleacu’- a fost în contact aproape zilnic cu mine, m-a ajutat să înțeleg lucruri extraordinare, care se află dincolo de iubirea imaginată în carte. Sunt mesaje pentru toți ceilalți. Pentru că cineva a visat-o, în roman și apoi ea a visat un vis. Chiar așa! Toți avem dreptul la vise frumoase! Toți! Toți avem dreptul să iubim, să ne fie dor, să ne bucurăm de fiecare zi, să luptăm cu problemele noastre care par distructive pentru că orice om are dreptul să închidă ochii fericit, fie că pleacă spre Rai din cauze naturale ori răpus de boli nedorite.

Îmi iubesc maxim personajul și îl ador în viața reală. N-ai cum altfel! N-ai cum! Nu există alternative față de ea, decât să o iubești în primul rând ca om și apoi, care are mai mult curaj dar mai ales inteligență și ca femeie. O îmbrățișezi măcar cu gândul pentru ardoarea cu care iubește dreptatea, adevărul, simplitatea fiecărei clipe care urmează și mai ales, ne îndeamnă pe toți să facem asta.

Clujul l-am mai văzut și o să îl mai văd când va fi momentul lansării oficiale a cărții. Însă mi-ar plăcea să iau autobuzul, să urc colinele acelea ca oricare suflet de om, care merge la oraș ori cu treburi, ori să admire și de departe locul frumos despre care scriu și de unde se vede peisajul de vis al comunității de oameni minunați, cum îi descrie ea de câte ori stăm de vorbă.

În carte, Fata din spatele cortinei este iubită și dorită. Sentimental sau afectiv. În realitate, merită prețuită și de asemenea, iubită și dorită. Căci o admiri și când îți zice nu dacă îi ceri ceva și o transformi în muza-iubire-de-semeni dacă îți spune da. Forța din viața reală a Fetei din spatele cortinei, este cu mult peste cea din carte. Nu știu dacă am reușit să mă ridic prin ce am scris la ceea ce merită această ființă. Pentru că viața bate cartea. Înțelegeți ce zic?

La Feleacu, o inimă bate pentru ea însăși dar întotdeauna și pentru ceilalți. Dorințele ei, sunt și ale milioanelor de femei care au dreptul să fie visate și iubite. Mesajele pe care le transmite mai departe de povestea de dragoste uimitoare sper eu, a cărții, sunt pentru toți ceilalți. În roman, nu e o iubire fracțiune de secundă ci una cerebrală, care te face să te gândești de 10 ori la cine este de fapt și cum este Fata din spatele cortinei. Și mai ales, te determină să te meriți întâi pe tine ca să meriți pe alții. Să te iubești și ajuți întâi pe tine ca să poți iubi și ajuta pe alții. În spatele cortinei, se ascund nu doar poveștile ei ci și ale tuturor. Romantismul uneori exagerat pentru cititorii neatenți ai viitoarei mele cărți, riscă, e drept, să determine concluzii pripite. Dar mai bine chiar și așa, decât să ocolești incredibila lecție de viață pe care cu generozitate deloc reținută și mai ales cu empatie, mi-a dăruit-o Fata din spatele cortinei de la Feleacu’.

Romanul va putea fi citit în puține luni și pe la anul, autorul, alături de soția lui, va veni și la Feleacu’ și Cluj. Ca să o mai îmbrățișeze odată pe micuța de care suntem mândri și ca să respirăm aerul satelor de pe dealul dealurilor. Și de ce nu, să dăm măcar un bună ziua, bună să vă fie inima, minunaților localnici de la Feleacu’.

Adrian Melicovici, este originar din Dâmbovița și astăzi un scriitor rezident la Miane, un sat de munte din Italia. A mai publicat 9 cărți până acum, 7 romane și 2 volume de poezii. Ultima sa carte a apărut la Dublin și a fost lansată oficial pe 3 septembrie anul curent, tot în Irlanda, este vorba de romanul șapte. Care poate fi achiziționat de aici prin comandă directă de oriunde din Europa.

Adrian Melicovici este membru al Societății Scriitorilor Dâmbovițeni din anul 2009 și membru onorific al celei mai vechi instituții culturale din Italia, La Camerata Dei poeti din Italia din decembrie 2012.

A efectuat expediția Speranța Unui Vis în anul 2009 prin care a parcurs pe jos distanța de la Târgoviște la Roma, 2200 km, cu steagul României la vedere, pentru a promova imaginea țării, a tuturor românilor și a militat astfel și împotriva violenței și a discriminării.

În anul 2016 a fost premiat cu trofeul Distincțiile Revistei Itaca-Dublin pentru romanul anului 2015-Secretul Uriașului 160, secțiunea proză.

Un material de Adrian Melicovici, Italia 8 septembrie 2022 și autor al viitorului roman în curs de apariție, Fata din spatele cortinei.

Povestea acestei fotografii făcute de mine. Apusul de Foc

Notă: Povestea pe care o veți citi este reală 100%. Ea datează din 2012 dar în imaginația mea, este repovestită la momentul anului 2045.

Povestea apusului de foc

Așadar, nu îmi tace gura de când am devenit ușor, ușor, moșneag. Mă rog, un început de moșneag, pentru că încă mă țin bine, zic eu. În ce an spuneam că mă aflu deja când scriu toate astea? Ah, 2045.