De la Ecou transilvan până în inimile cititorilor. Buletin informativ

Notă: Articol verificat și sistemat parțial cu ajutorul inteligenței artificiale ( A.I ).

Bun găsit din nou, dragi cititori ai blogului meu pe care îl am de vreo 14 ani. Dacă ieri am sărbătorit-o măcar prin scris pe cea care a inspirat ultimul roman publicat de mine, de această dată mă opresc cu tot dragul la activitatea din ultimele zile a editurii clujene Ecou transilvan. Editoarea Nadia Fărcaș și-a reluat în ritmul intens cu care ne-a obișnuit activitatea editorială și evident, culturală, alături de inimosul și micuțul ei colectiv, profesionist pe deasupra.

Chiar astăzi are loc un eveniment cultural, unde chiar Nadia Fărcaș detaliază: Vă așteptăm cu mare drag alături de Ana Ana (Ana-Ana este pseudonimul de pe Facebook, n.a.)- nume real pe volum Ligia Bocșe și cartea ei ,, EXILAȚI ÎN CÂMPIILE ELISEE ” apărută recent la editura Ecou Transilvan. Evenimentul va avea loc Vineri, 29 Martie, a.c., ora 16, la CASINO, Centrul de Cultură Urbană Cluj. Tot în cadrul evenimentului va avea loc și un vernisaj expoziție de culoare.

Așadar, invităm și noi publicul pasionat de lectură și artă la acest eveniment care se anunță inedit. Pe lângă Nadia Fărcaș, mai prezintă prof. Lucia Elena Locusteanu, dr. Victor Constantin Măruțoiu, membru al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj.

𝗜𝗲𝗿𝗮𝗿𝗵𝘂𝗹 𝗔𝗹𝗯𝗮 𝗜𝘂𝗹𝗶𝗲𝗶, 𝗽𝗿𝗲𝘇𝗲𝗻𝘁 𝗹𝗮 𝗲𝘃𝗲𝗻𝗶𝗺𝗲𝗻𝘁𝘂𝗹 𝗹𝗮𝗻𝘀𝗮̆𝗿𝗶𝗶 𝘃𝗼𝗹𝘂𝗺𝘂𝗹𝘂𝗶 „𝗔𝗻𝗴𝗵𝗲𝗹𝗼𝗹𝗼𝗴𝗶𝗮 𝗡𝗼𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗧𝗲𝘀𝘁𝗮𝗺𝗲𝗻𝘁. 𝗢 𝗽𝗲𝗿𝘀𝗽𝗲𝗰𝘁𝗶𝘃𝗮̆ 𝗮 𝘁𝗲𝗼𝗹𝗼𝗴𝗶𝗲𝗶 𝗯𝗶𝗯𝗹𝗶𝗰𝗲 𝗰𝗼𝗻𝘁𝗲𝗺𝗽𝗼𝗿𝗮𝗻𝗲”

Marți, pe 26 martie, a fost lansat volumul „Anghelelologia Noului Testament”. Detaliere: sursa Facebook, Nadia Fărcaș:

Nadia Fărcaș, editor Ecou transilvan

Marți, 26 martie a.c., în ziua prăznuirii Soborului Sfântului Arhanghel Gavriil, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Irineu a fost prezent la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia. Începând cu ora 17.00, Ierarhul nostru a participat la evenimentul lansării cărții cu titlul „Anghelologia Noului Testament. O perspectivă a teologiei biblice contemporane”, scrisă de către domnul Victor Constantin Măruțoiu, originar din Cluj-Napoca. Manifestarea cultural-spirituală a avut loc în Aula „Dumitru Stăniloae” din incinta instituției de învățământ teologic universitar, fiind de față părintele prof. univ. dr. Mihai Himcinschi, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia. De asemenea, evenimentul a reunit numeroși părinți profesori, elevi seminariști, studenți teologi și credincioși albaiulieni.

Manifestarea cultural-academică și duhovnicească a fost moderată de părintele lect. univ. dr. Oliviu Botoi, consilier cultural al Eparhiei Alba Iuliei. În cuvântul rostit cu acest prilej, părintele consilier a subliniat caracterul inedit al lucrării scrise cu abnegație, osteneală și rafinament de către Victor Constantin Măruțoiu. În continuare, părintele Oliviu Botoi a realizat o prezentare succintă a autorului, amintind faptul că întreaga sa activitate științifică și literară îl recomandă ca fiind o personalitate a culturii autentice. Nu în ultimul rând, părintele consilier cultural a reliefat legătura specială pe care Victor Constantin Măruțoiu a avut-o cu Părintele Arhiepiscop Irineu din timpul când domnia sa era student la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.

În continuare, a luat cuvântul Nadia Fărcaș, administrator al Editurii Ecou Transilvan din Cluj-Napoca, sub teascurile căreia a văzut lumina tiparului opera lansată. Domnia sa, în calitate de editor al volumului, a realizat o prezentare succintă a cărții apărute în anul 2023, remarcând osteneala depusă de autor în perioada anilor de studiu. Apoi, s-a adresat publicului albaiulian Victor Constantin Măruțoiu, autorul cărții. Cu acest prilej, teologul și poetul clujean a realizat o prezentare complexă a volumului lansat, subliniind principalele particularități morale și biblice ale operei. În ultima parte a intervenției sale, domnul Victor Constantin Măruțoiu a adresat alese mulțumiri Părintelui Arhiepiscop Irineu, exprimându-și recunoștința pentru sprijinul academic și duhovnicesc oferit de Chiriarhul nostru pe parcursul anilor.

Frumusețea evenimentului a fost sporită de momentul muzical-artistic susținut de conf. univ. dr. Maria-Marina Simionescu. Domnia sa, cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, secția Muzică religioasă, a interpretat piesa „Ave Maria” de Franz Schubert. În ultima parte a manifestării cultural-academice, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu a rostit un cuvânt duhovnicesc, prilej cu care a subliniat importanța deosebită a cercetării pe care domnul Victor Constantin Măruțoiu a dedicat-o abordării anghelologiei.

Pe 25 martie la Timișoara, a avut loc un alt eveniment important. Regizorul, scenaristul și scriitorul Ioan Cărmăzan a prezentat volumul Îngeri deghizați, atât în limba română cât și sârbă, cu o prefață scrisă pentru ediția în română de dr.Victor Constantin Măruțoiu. Au prezentat Nadia Fărcaș, editor la Ecou Transilvan, Milan Knezeviç de la editura Bel Media (Belgrad), dr. Victor. C-tin Măruțoiu, prof. Manolita Dragomir-Filimonescu, scriitoare și Octavian Dragomir-Filimonescu, membru U.A.R.F.

Dr. Victor Constantin Măruțoiu, fragment din prefața volumului: Trăim într-o lume a contrariilor. Viețuim între pandemie și război. Ne împărtășim cu in¬formații de cele mai multe ori cu nuanțe de iluzoriu, fiind contrare cu ceea ce am învățat, trăit și gândit sau determinându-ne să punem în balanță ceea ce este nou cu ceea ce este vechi, dar oferindu-ne, de-a lungul timpurilor, valorile tradiționale. În această masă dinamică de informații, persoana umană încearcă să-și găsească un țel, un drum, o cale de urmat. Totuși, alternanța de bine și rău îl situează pe om în cadrul celor ce și-au pierdut menirea și scopul. În acest punct se încadrează scrierile prezente în volumul propus de domnul prof. univ. dr., regizor Ioan Cărmăzan, dar l-am putea eticheta mai succint, mai complex și mai bine prin titulatura de scriitor de o finețe aparte, scrierile sale din acest volum fiind însumate sub titlul Îngeri deghizați.
Ni se propun texte de două sorginți: teatru (dramaturgie) și proză scurtă (suprarealistă).

Pe martie a apărut la Ecou transilvan volumul Drumul spre lumină, de Nina Breazu. Nadia Fărcaș: Prin acest volum Nina ne aduce, prin vocea sa blândă, o rază de soare, prin care ar vrea să schimbe răul prin bine, întunericul prin lumină, ea reușind să ne poarte pe acest drum de lumină, unde își lasă amprenta unui timp trăit frumos, din plin, aducându-ne mereu aminte de importanța iubirii și a iertării. Felicitări și din partea mea autoarei și mult succes cu acest stil sensibil de a scrie.

Tot la Ecou transilvan a mai apărut în luna martie volumul Scriitori, cărți, muze-ipostaze ale discursului amoros în literatura română, scris de prof. univ. dr. Gheorghe Glodeanu. Ei bine, acest volum chiar ar trebui să stârnească interes, pentru că subiectul este la prima vedere un fel de Cutia Pandorei, act curajos al merituosului autor. De aceea, ofer și linkul de unde puteți comanda cartea: Click chiar AICI. Tot pe site-ul editurii Ecou transilvan, veți regăsi un alt volum semnat de același autor, Mitografii, o incursiune într-o bibliotecă mitologică.

Bineînțeles că aș mai putea spune multe despre activitatea editorială a Nadiei Fărcaș și editurii Ecou transilvan, însă cum evenimentele organizate sau la care participă se succed cu repeziciune iar timpul nu îmi permite, prefer să fiu mai sumar. Știți că cititorii de bloguri se plictisesc repede când văd un text lung iar ei trebuie să fie de toate vârstele, oamenii simpli, pasionați sau curioși să lectureze ce le oferă cultura contemporană românească. Cei care prezintă și vorbesc despre aceste cărți tocmai asta încearcă să facă: Anume să îndemne pe fiecare să nu uite să mai citească și câte o carte, marcată de subiecte foarte interesante sau provocatoare. Și bine fac.

La final, țin să o salut cu cele mai frumoase gânduri pe scriitoarea mereu tânără sufletește, Maria Someșan. La bună vedere, dragilor!

Un material de Adrian Melicovici, scriitor rezident în Italia. De același autor puteți comanda la Ecou transilvan romanul Fata din spatele cortinei, cu personaj real din Feleacu, un roman al iubirii și luptei împotriva unei afecțiuni, reale și ea, a Alesiei.

Azi, aniversarea Alexandrei din Feleacu, alias Fata din spatele cortinei. Detalii fără represalii :P

Alexandra (Blonda), alias Fata din spatele cortinei și Lavinia ( Bruneta). alias Larisa în carte. La mijloc eu, evident 😛

Astăzi este o zi mai specială așa, nu neapărat pentru mine. Ale din Feleacu, alias Alexandra, personaj real în romanul Fata din spatele cortinei, își aniversează ziua de naștere. Vârsta este una înfloritoare și a tinereții care continuă, de aceea nici nu v-o spun. Așa cum continuă și inorogul din carte să se apropie de ea, cu cheile lacătului fericirii, pe care le va arunca undeva, ca să nu se întrerupă cumva, visul.

Se spune că timpul trece repede dar de data aceasta, el a rămas pe loc, pentru totdeauna. Ca și povestea parțial reală a cărei protagonistă este. La mulți ani, Alexandra!

Ne uităm uneori în amintirile noastre mereu prezente și uite că în somnul unei iubiri magnifice, personajul Grig le visează și pe cele viitoare! Apoi, în nopțile ei, Ale visează la rându-i acest vis inspirat chiar de ea. A rămas acolo, definitiv, între paginile unei cărți la care am scris cu tot sufletul, marcat de personalitatea și farmecul unei femei dintotdeauna luptătoare. Am dat glas unor ecouri, care se războiesc frumos între ele, am dat viață vieții (E un non sens ca exprimare dar mie îmi place). Am dat cuvântul unor voci interioare care l-au însoțit mereu pe personajul Grig, în rațiune, în adevăr și în neobișnuita iubire. Iar când Italia pe care a vizitat-o în premieră i-a rămas în inimă, oaspete fiind la noi acasă și pe bune, atunci am reactivat trovanții, pietrele care cresc și ele cu adevărat în pitorescul Feleacu. Ei au preluat grija vocilor interioare, protejând pașii celei care a suportat adevăruri deloc ușoare, mai multe paralizii sau semiparalizii, reale și ele, într-o bătălie despre care puteți afla mai multe răsfoind romanul Fata din spatele cortinei, a cărei copertă-față reprezintă un desen conceput și muncit chiar de Ale, nopți în șir. Au intrat în jocul meu, ca scriitor al ei preferat și partidele de „șah relațional” care s-au desfășurat fără să existe vreodată un învingător.

Alexandra este foarte cunoscută la Feleacu și respectată, apreciată, pentru simplitatea și discreția ei, practic un om normal ca mine și ca voi. Alexandra a ajuns astăzi să reprezinte un mesaj primordial, care spune că fiecare ființă, suferindă sau nu, merită să trăiască indiferent cât, fericită. Și să moară tot așa.

Ale este cea care a mai pus prin ea însăși Feleacu pe hartă și mai mult și în finalul cărții care deja a ajuns în bibliotecile mai multor cititori.

Puternica personalitate a lui Ale, niciodată strigată, doar remarcată, aduce atunci când o cunoști mai bine, mai ales ca femeie, un optimism și o alinare totodată a celor care au uitat să mai spere și să mai zâmbească. Femeia blondă cu părul așezat în fel și chip peste tâmple, are un caracter care provoacă și atrage. Este și inspirație de pilde la nesfârșit pentru cei care o iubesc sau…o doresc. Fără rațiune și nevinovată naivitate, fără vise mereu ascunse în spatele multor cortine, femeile nu ar putea să fie mai bine ele înșile în vise și năzuințe. Sunt multe de spus. Însă prefer să mă opresc aici, pentru că despre o persoană excepțională cum este Ale, nu poți cuprinde ușor tot ce ai avea de spus sau de visat. Așa cum alții ar avea de spus despre altcineva mult îndrăgit. La mulți ani, Alexandra! Te iubim toți necondiționat! – Clipul promo și detaliat al cărții unde este Ale personaj, aici: https://www.youtube.com/watch?v=46sDS7wsj-I&t=107s

Achiziția romanului AICI: Fata din spatele cortinei sau cei din zona Clujului pot merge direct la editura Ecou transilvan din municipiu, strada Horia 60, parter. La rubrica contact de pe site-ul editurii Ecou transilvan găsiți numerele necesare ptr. a suna înainte eventual, ca să fiți siguri că găsiți pe cineva acolo. Sau mai direct: Persoana contact

Nadia Baciu FărcaȘ Str. Horea, Nr. 60, Ap. 4
Cluj Napoca, jud Cluj
Telefon: 0364 730.441
Mobil: 0745 828.755
GPS: 46.781067, 23.587385
office@edituraecou.ro

Ecou transilvan- buletin informativ cultural mai…altfel

Ramona și Nelu Nicoară (Englezu), mereu alături de Ecou transilvan, Nadia Fărcaș, director al editurii și dr.Victor Constantin Măruțoiu, poet consacrat.

De la Macarie încoace, când cartea a văzut prima oară tiparul în spațiul românesc, la Târgoviște, cărțile au continuat să apară până astăzi. Dacă în străvechea așezare muntenească, Târgoviște, fostul Tergaistai, o capitală pelasgă de acum 4500 de ani, cum crede istoricul George Coandă, scriitorimea a existat mereu, iată că în inima Transilvaniei, o editură ambițioasă ține stindardul sus. Este vorba despre Ecou transilvan, condusă de ambițioasa Nadia Fărcaș. Aici, editoarea, acompaniată de un micuț colectiv sârguincios și profesionist, face tot posibilul ca fiecare autor publicat să aibă parte de o promovare pe măsură și lansări de carte memorabile. Nu există în spațiul ardelenesc cel puțin, o asemenea intensitate în înfăptuirea actului cultural, cum se întâmplă prin acțiunile acestei edituri. Scriitori și poeți debutanți ca și consacrați, duc către cititori povești în proză sau poezie, de neuitat.

Evenimentul următor are loc pe data de 5 octombrie, joi, la Bistrița. Anexa de la Antipa sau insectarul politic de Dan Marius Drăgan, va fi lansată la Librăria Casa Cărții Nicolae Steinhardt, pe strada Mihai Eminescu, nr 4-5. Vor prezenta Nadia Fărcaș și scriitoarea Maria Someșan.

Lansări recente la Cluj: În data de 29 septembrie 2023, a avut loc la Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj Napoca, prezentarea cărții MONUMENTELE ȘI STATUILE EMBLEMATICE ALE MUNICIPIILOR ȘI ORAȘELOR DIN JUDEȚUL CLUJ: GHID ISTORICO – TURISTIC de IOAN CIORCA, apărută la editura Ecou Transilvan. Mulțumesc celor care au prezentat cartea: Ioan Ciorca, Tudor Salagean – directorul Muzeului, marelui istoric Prof. Dr. Vladimir-Alexandru Bogosavlievici, președintelui Societății Avram Iancu – Tiberiu Groza. Mulțumesc în mod special doamnei director Prof dr. Alina Baraian de la Colegiul Baritiu pentru implicarea și susținerea acestui eveniment, scriitoarei Maria Somesan, prietenilor noștri Ramona Elena Nicoară, Nelu Nicoară Englezu, Dănuț, Daniel, Hodis Camelia, tuturor celor prezenți și în mod deosebit elevilor de la Colegiul Baritiu, ne informează Nadia Fărcaș, director la editura Ecou transilvan, unde este apărută și cartea.

Apariții internaționale:

De astă dată, autorul italian Enrico del Gaudio, a scris un roman mai diferit, în limba italiană, apelând încrezător la editura mai sus amintită, care a avut parte de o traducere formidabilă literară. Autorul a primit 9 premii literare printre care poate cel mai important, în 2023, IL FESTIVAL MONDIALE DI POESIA E NARRATIVA. Volumul va fi lansat și prezentat la Consulatul Italian din Cluj-Napoca pe 26 octombrie, în prezența excelenței sale, consulul dr. Massimo Novali. Volumul, care investighează și povestește câteva evenimente sângeroase care au însângerat Italia în ultimii 70 de ani, a fost scris pentru a nu uita pe toți acei oameni care au fost victime ale violenței și pentru a nu lăsa trista lor poveste a morții să cadă în uitare, spune autorul.

Pe data de 22 septembrie, a fost lansat volumul de poezie Dinamica fericirii de prof. Valeria Bilț, o expunere formidabilă asociată de lucrări laborioase realizate de artistul Mircea Nechita precum și versuri care exteriorizează cumva starea interioară a autoarei deja cunoscute. De altfel, am fost la evenimentul lansării de la Biblioteca Județeană Octavian Goga și evident, am și achiziționat cartea cu autograf, cum îi stă bine unui coleg de breaslă care ține morțiș să cunoască din scriitura colegilor de breaslă și evident, să se respecte. Alexandra Cotae, founder & CEO la Muticultural Bussines Institute: Amintirea unui eveniment deosebit și de înaltă ținută culturală: lansarea volumului de poezii „Dinamica Fericirii” a d-nei profesor Valeria Bilț din Târgu Lăpuș, Maramureș – vineri, 22 septembrie 2023, Biblioteca Județeană „Octavian Goga” Cluj. Volumul este publicat la editura Ecou Transilvan, director Nadia Fărcaș, cu ilustrații realizate de artistul Mircea Nechita. Calde felicitări autoarei pentru noul volum de poezii, precum și Nadiei și echipei editurii.

Pe 21 septembrie 2023, tot la Biblioteca Județeană Octavian Goga din Cluj, s-a lansat romanul Fata din spatele cortinei de Adrian Melicovici (Cu permisiunea voastră, subsemnatul). Un roman inspirat în vara anului 2022 de un personaj real din Feleacu. Ziarul Făclia de Cluj într-un material semnat de Iulia Anamaria Ghidiu: Originar din Moreni, județul Dâmbovița, stabilit în Italia de 11 ani, se întoarce în țară și ne aduce în atenție o poveste captivantă, al cărei personaj principal vine de pe meleaguri autohtone, mai exact din Feleacu. Un detaliu emoționant în cadrul lansării a fost reprezentat de însăși prezența protagonistei. Tot pentru aceeași publicație locală, editoarea Nadia Fărcaș declară: Adrian Melicovici este un romancier care își sporește calitățile scriitoricești de la volum la volum, Fata din spatele cortinei fiind, probabil, cea mai complexă carte a sa de până acum. Firul narativ ascunde nenumărate detalii care fac deliciul unei lecturi dintr-o suflare, cititorul nedorind să lase cartea din mâini până când va afla care este deznodământul acestei povești, înainte de toate, de dragoste, apoi, de luptă cu destinul. Autorul schimbă regulile unei iubiri aparent platonice dintre cele două personaje principale, Alesia, fata din Feleacu, care ascunde o suferință, cu zâmbetul pe chip și cu seninătatea femeii care și-a găsit liniștea în iubirea și iertarea semenilor, și bărbatul care o iubește iremediabil.

Dragi prieteni, miile de volume publicate de această editură, ne mențin speranța că cititul nu va muri, deși timpurile moderne amenință această pasiune, trebuie să o recunoaștem. Cluj-Napoca poate rămâne și fi declarată o capitală culturală europeană, nu doar transilvană, inclusiv acțiunilor și activității extraordinare a acestei deja prestigioase edituri. De menținut și faptul că celor pasionați de scris, nu trebuie să le fie teamă să colaboreze cu Ecou transilvan dacă se află la începuturile scriiturii și nici altor autori, mai mult sau mai puțin consacrați. Pentru că vor găsi partenerul potrivit și editorul potrivit la Ecou transilvan. Iar iubitorii de lectură, de proză ori poezie ori alte subiecte de interes, pot intra oricând pe site-ul http://www.edituraecou.ro unde vor descoperi o ofertă de carte senzațională.

Și acum, o informație care merită mereu amintită: Tot la Ecou transilvan, a apărut Biblia în versuri de la Cluj și a intrat în Cartea Recordurilor.

Ioan Ciorca, autor, în data de 7 iulie pe o rețea de socializare:

„La șase luni de la apariția ei în varianta pentru România și de la intrarea în patrimoniul Bibliotecii Naționale a României, „BIBLIA în versuri de la Cluj” – tipărită la Editura „Ecou Transilvan” din Cluj-Napoca – a intrat și în Cartea Recordurilor.

Proiectul BIBLIEI în versuri de la Cluj a început în ultimul deceniu al secolului XX, cu binecuvântarea ÎPS Bartolomeu Anania, cel care avea să devină primul Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. Apoi, în deceniul trei al secolului XXI, proiectul a fost finalizat, iar „BIBLIA în versuri de la Cluj” a fost lansată în varianta pentru România la Mănăstirea „Peștera Sfântului Andrei” din județul Constanța, cu binecuvântarea și sprijinul financiar al ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.

Lansarea a avut loc în data de 30 noiembrie 2022, iar la 30 mai 2023, a fost înscrisă în Cartea Recordurilor. BIBLIA de la București, din 1688, a lui Ștefan Cantacuzino, este prima traducere completă a Scripturii în limba română, sub titlul „BIBLIA, adecă Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și Noului Testament.”

BIBLIA de la Blaj, din 1795, a lui Samuil Micu, este cea de-a doua traducere a Sfintei Scripturi tipărită în limba română și prima din Transilvania. „BIBLIA în versuri de la Cluj” – apărută la 334 de ani distanță de la publicarea BIBLIEI de la București, respectiv la 227 ani de la publicarea BIBLIEI de la Blaj – este prima adaptare integrală în versuri a textelor Scripturii.

Mulțumesc lui Dumnezeu pentru ajutorul acordat în finalizareare acestui proiect, care a însuma 14 ani de muncă asiduă.”

La bună vedere, dragilor.

Autor material sau culegere declarații și texte, scriitor Adrian Melicovici, Italia, 2 octombrie 2023

Nadia Fărcaș și Ecoul său…

Nadia Fărcaș, director al editurii Ecou Transilvan. Sursa foto: Profil Facebook

Există multe raze de soare, încă și din fericire, pentru noi, pământenii…mă refer la raze-suflet, care acompaniază profesionalismul desăvârșit. Vorbesc despre o ființă încă necunoscută mie și totuși, cunoscută cumva…Mă refer la Nadia, pe numele complet Nadia Fărcaș de la Clujul unde Someșul încă pare să își mai adune izvoarele-gânduri printre șuvoaie și scurgeri milenare…

Lumea cărților cumva uitată în tumultul contemporan, își regăsește drumul cu o consistență pe care numai această femeie minunată și puternică știe să o întrețină. Editura Ecou transilvan pe care o conduce nu doar cu suflet și profesionalism dar și cu pasiune, aduce la lumină poeți și scriitori contemporani cunoscuți sau necunoscuți, iar apoi, calea reușitei la unison, este deja găsită. Nadia părea și încă dă senzația că este sau era ascunsă, undeva într-un colț al bucuriilor pe care le oferă iubitorilor de povești frumoase sau lectură-pildă.

Capătă sens cam tot ce își doresc scriitorii sau poeții care poposesc în drumul lor spre succes, la Editura Ecou transilvan. Aplauzele nu sunt de complezență la evenimentele culturale ci iureș continuu întru menirea scriiturii românești, mereu frumos surprinzătoare. Nadia este neobosită și totuși, frumos obosită. Noțiunea timpului se remarcă doar ca un cuvânt banal și totuși nu prea, care deseori o încurcă. Pentru că vrea să facă mult și chiar dacă uneori este epuizată, renaște și întinerește ca femeie, ca om, ca editor. Căci ea este un editor-surpriză-placută iar cei care au cerut ajutorul său publicistic, sunt convins că mi-ar da dreptate.

Din zori de ziuă și până spre seară-noapte târziu, ea se autodepășește și astfel, ne mai povestește prin felul său de a fi și acționa despre oameni, fapte și cărți. Sigur că și ea este o specială „Fată din spatele cortinei”, și nu a doua ci prima, în inimile multora. Căci unde putea să apară oficial romanul cu același titlu, scris de mine, după ediția-probă deja solicitată, dacă nu la Cluj, de unde sunt unele personaje reale și de unde este editura Ecou transilvan? Nu știu și nu mai vreau să visez fete-cortină și nici să îmi fie visate visele. Tot ce îmi doresc este să o știu și pe Nadia femeia-vis, omul aproape de noi mereu și rătăcită măcar uneori în romantismul, încrederea și profesionalismul pe care le inspiră.

Retrasă cumva în sine, protejată de propria-i discreție și secretomanie plăcut-personală, Nadia devine așa cuget-primăvară în fiecare asemenea anotimp, inclusiv acum. Devenită dor-poveste, femeie niciodată descoperită, provoacă prin asta și mai multă emoție. Căci măcar profesional vorbind, așa obține necontenit încredere. Rafturi de cărți publicate și zeci bune de evenimente culturale cu editura Ecou Transilvan și Nadia Fărcaș în prim-plan, oferă perpetuarea speranței că românii încă iubesc cărțile și autorii români. Nadia este o femeie pe care nu știi niciodată de unde să începi să o cunoști. Nici ca profesionist nici în alt mod, indiscret dar cu bună intenție voind să faci asta. Așa se face că nemărginirea care o însoțește, ajunge să cuprindă și misterul-curiozitate de care aproape sigur nu te vei sătura. Este femeia mister și editorul potrivit întotdeauna la locul potrivit.

Deunăzi, mi-a dat de veste despre un eveniment de mare ținută, chiar din fața Teatrului național din Iași. Alteori, fie la Cluj fie la Târgu Mureș fie la Alba Iulia fie și fie ori peste hotare, Nadia merge cu inima deschisă pentru a prezenta autorii publicați. Este măsura niciodată îndeajuns a eforturilor acestei ființe-suflet. Singura modalitate prin care poti face lucruri extraordinare este sa iubesti ceea ce faci” zicea Steve Jobs. „Plăcerea muncii aduce perfecțiunea acesteia.” mai spunea și Aristotel, descoperitorul fără să aibă habar, al metafizicii.

Eu personal, sunt convins că Nadia a căzut de 7 ori dar că s-a ridicat de 8, vorba unui proverb chinezesc. Forța ei din asta vine: capacitatea de a se aduna din tot ce este pentru ceilalți, care merită atenția sa ( Doar joi, 30 martie au loc două lansări de carte prin editura Ecou transilvan a Nadiei). Și sufletul o ajută ca și caracterul deosebit să rămână dreaptă și neînvinsă în prilejuri care țin de ceea ce face ea. Îți place să scrii și crezi că o editură profesionistă și dedicată merită atenția? Atunci nu greșești deloc dacă alegi editura Ecou Transilvan, unde răbdarea, perseverența, pasiunea și seriozitatea își dau mâna prin Nadia Fărcaș. Fii sigur sau sigură că nu vei regreta alegerea editorială. Pentru că Nadia este o persoană extrem de corectă, devotată și curioasă la modul benefic să mai afle ce mai scriu frumos oamenii. Dacă mă întrebați pe mine, aș plusa dinadins spunând că Nadia (nume-poem), este ea însăși un roman de succes ori o poezie-suflet, prin tot ceea ce face. Că nu m-a pus ea nicicum să scriu ceva despre persoana ei aici și nu amestec niciodată lucrurile.

Pur și simplu am simțit că trebuie să spun și eu măcar câteva cuvinte despre Nadia și editura ei. M-a inspirat prin felul său de a veni în întâmpinarea mea și romanul Fata din spatele cortinei, este începutul fără sfârșit al unei colaborări îndelungate. Pășind optimist printre gânduri și proiecte literare, nu pot să nu fiu fericit foarte că o voi cunoaște și în viața reală pe Nadia. Și nu va trebui să îmi spună prea multe…singurul lucru pe care mi l-aș dori în momentul acela ar fi să citesc în ochii editoarei mele și a altor autori, fericire-abundă și să îi mulțumesc personal pentru ce va fi și ce se va citi … însă nu sunt pregătit de emoții…de alte emoții…dar mi le doresc, așa cum își dorește orice om care știe deja măcar puțin, despre Nadia Fărcaș.

Nu poți să nu speri ori să trăiești puțin mai împlinit dacă vrei ca ceea ce ai scris să apară prin editura Ecou transilvan, indiferent de unde ești și cine ești și dacă ești pasionat de scris. Pentru că eu cunosc deja câteva dintre prietenele Nadiei, pe una chiar și în realitate și pot să afirm că sunt ca și ea, de mare ținută. Și nu poți să nu zâmbești puțin mai fericit dacă ai cunoscut-o pe Nadia. Este clipa-dar pe care ți-o oferă amintire prezentă și poate și din viitor.

Ultimele mele precizări despre „Fata din spatele cortinei”, autor subsemnatul

Dragi prieteni, vă aflați înaintea lecturării unui roman de dragoste, primul de acest gen, scris de mine. Povestea imaginară de iubire din carte, acoperă un fapt inspirat din realitate. Acțiunea se desfășoară în zona Feleacu-Cluj Napoca, mai ales. Tânăra care este personaj principal al romanului, există în viața reală și este o femeie tare plăcută, cultă, educată. A fost oaspetele nostru, al meu și al soției mele mai exact, câteva zile, timp în care am avut bucuria să îi cunosc atât personalitatea cât și alte trăsături remarcabile. Am rămas prieteni foarte buni și vorbim des.

Cititorul trebuie să înțeleagă de la bun început că dincolo de povestea de dragoste imaginară, se află mesaje de o importanță vitală pentru oameni care au nevoie de ceea ce transmite Alesia, devenită Fata din spatele cortinei. Se mai află lumea aceea reală și oamenii cu tot soiul de probleme care ar trebui să creadă mai mult în ei și în fiecare clipă pe care o mai au de trăit. Scenele fierbinți de amor din carte sunt pură ficțiune și ele se întâmplă și-așa mai mult în visele personajului Grig. În viața reală, fata din Feleacu a colaborat cu mine permanent, ajutând primordial la scrierea acestui roman sensibil. Acțiunea reală dar și fictivă, se defășoară în anul 2022. Emoția cu care am scris în 40 de zile această carte, a fost fantastică. Ca autor, am gândit cam cât merită și cum anume să fie iubită Alesia, nu neapărat pentru puterea cu care își stăpânește problema personală dar mai ales pentru cât poate însemna în viața vreunui bărbat inteligent. Și nu doar ea. Pentru că prietena noastră este și un mesaj, în spatele căruia se află milioane de alte ființe.

Evident, multe lucruri din roman sunt și reale, plimbările, informațiile despre anumite locuri, afecțiunea inspirată, dar ne oprim aici. Sunt multe de spus și hai să vedem cum anume a început povestea Fetei din spatele cortinei. Încă puțin și iese din tipare prin Editura Zven.

Adrian Melicovici, autor Fata din spatele cortinei

Va capta atenția povestea începută lângă Cluj? Parțial din culisele scrierii cărții

Clujul văzut de pe Dealul Feleacu și Fata din spatele cortinei. Surse foto: Pinterest

Salut. Eu nu am obiceiul să mă prezint întotdeauna ca fiind scriitorul Adrian Melicovici care trăiește de cam 10 ani în Italia. Pentru cititorii fideli, fani, prieteni dar și oamenii frumoși, sunt Adrian sau mai fain îmi place, Adi. Iar pentru cei din zona Clujului cu tot ce îl înconjoară, de la Feleacu până în Florești, tot Adi m-aș dori.

Cum am scris și în postările recente, am scris cu o viteză neașteptată dar și inspirație maximă, un alt roman, în doar 40 de zile. Spre comparație, romanul șapte, scris tot de mine și lansat recent în Irlanda la Dublin, a avut nevoie de peste 5 ani. Numai că dacă vorbim despre Fata din spatele cortinei, roman care apare în această toamnă sub semnătura mea, atunci trebuie să recunosc sincer și fără rezerve că implicarea emoțională incredibilă a fost ajutor maxim pentru a finaliza un manuscris început la finele lui iulie și terminat în primele zile ale lui septembrie. Ba mai mult, a ieșit mai mare decât șapte.

Recapitulez: Romanul Fata din spatele cortinei este o poveste de iubire, imaginară, inventată dar să fim serioși, și simțită de mine. Pentru că de personajele unui film sau ale unei cărți scrise, se atașează orice autor sau actor, depinde la care caz ne referim. Mi-am intrat în rol, mai ales că Alesia ca pseudonim firav totuși, este un personaj din viața reală. Iar în spatele poveștii de iubire imaginare, stă un fapt cât se poate de real.

Ajuns la corectura cărții, înaintea editorului, m-am trezit cu o întreagă echipă de suflet care verifică și corectează împreună cu mine. Multe dintre capitole au fost citite verbal, cu personajul real, alias Alesia, față în față, pe videocall. Soția mea, Cati Florea, asemenea. Înaintea lor a fost scriitorul Constantin P. Popescu, prozator proeminent și pictor, care a realizat corectura literar-stilistică. În același timp cu el, Laura Cătălina Dragomir, a lecturat cu atenție iar apoi a realizat o prefață. Practic, pe linia Miane (Italia)- București-Feleacu de lângă Cluj și Uldecona din Spania, manuscrisul a fost corectat „la lupă” cum se spune. Și i-a „prins” pe toți viitoarea carte, evident că și pe tânăra din Feleacu, deoarece este implicată direct și ca personaj. Pe spatele cărții vom avea câteva cuvinte ale scriitorului Constantin P. Popescu iar pe coperta față, o schiță desenată cu pasiune și profesionalism de Alexandra Cioplea. Apropo, dacă vedeți ce minunății lucrează de mână Alexandra, rămâneți plăcut surprinși și sigur veți dori să aveți și voi așa ceva de purtat.

Hai să vedem ce a scris C. Popescu pentru coperta spate despre mine și roman:

Adrian Melicovici: un romantic, un etern visător, scriitorul care nu renunță la stilul splendid al unor vremuri care par să tindă spre un apus definitiv. Este ceea ce l-a consacrat de mult timp, el aflându-se deja cu acest volum la a zecea ispravă editorială. Volumul de față oferă cititorului un roman de analiză psihologică a unui examen greu, cu care se poate întâlni oricând fiecare dintre noi. Ceea ce devine cu adevărat convingător în romanul de față este o anumită formă de dârzenie a speranțelor, un fel de încăpățânare în a crede în puterile vindecătoare și regenerative ale dragostei. Meritul principal al cărții pare să fie tocmai acesta, al transmiterii unui mesaj esențial pozitiv cititorului, în ciuda relatărilor explicite ale unor suferințe umane întâlnite pe cărările vieții, dincolo de toate frontierele sociale.  Adrian Melicovici, își provoacă cititorul la un examen al propriei conștiințe, prin întrebările pe care le adresează,  evident, retoric. El este „entuziastul de serviciu” atât de necesar în acest prezent, devenit deja tulbure pentru întreaga omenire. Pentru că, ne spune Adrian Melicovici prin această nouă carte, valori precum dragostea, credința și speranța sunt și vor rămâne etern victorioase.

Hai să spicuim foarte parțial și din prefața realizată de Laura Cătălina Dragomir, poeta și nu numai, din Uldecona, Spania:

Melicovici nu e un scriitor ușor de explicat, ironic, în ciuda unei aparente accesibilități lipsită de încurcături. Ziarist, ca expresie profesional-vocațională, e statornic fierului identificând momentul în care o temă devine prielnică inspirației sale. Adrian Melicovici e mai mult de tâlc decât de erudiție, chiar dacă buna pregătire intelectuală nu îl lasă niciodată singur, așa cum se sesizează în romanul „Fata din spatele cortinei”.

Doar că scriitorul vrea să descifreze singur, mântuit de influențe, marile sensuri ale existenței. Cu „Fata din spatele cortinei” s-a trezit la îndemâna minții, câștigând un personaj venit din viața reală, cu o poveste pe care doar el o știa pe de rost. Adrian Melicovici a admis ceea ce se întrevedea în observațiile realiste ale persoanei devenită personaj și s-a alăturat ca să scrie. O sincronizare dezvoltată cu precizie și transformată dintr-o intenție narativă într-un text întocmit limpede, fără îngroșările, uneori șiret-stilistice, ale operelor îndelung lucrate. „Fata din spatele cortinei” s-a născut din împrejurări care l-au cerut și pe autor ca actor.

Două opinii așadar, din două stiluri diferite. Însă cum rămâne cu acele culise strecurate în titlul acestui articol? Deloc de ascuns câteva lucruri. Ca autor dar și ca om, m-am atașat peste așteptările mele de Fata din spatele cortinei din realitate. Nu neapărat afecțiunea de care suferă fără de fapt să sufere autorul a provocat asta, ci felul ei de a fi și de a vedea lucrurile. Dacă o veți întreba vreodată cum pică ploaia din cer, veți avea parte de o adevărată demonstrație de chimie și circuit al apei în natură. Dacă o veți întreba despre cum trebuie să se îmbrace un bărbat deștept, veți asculta descrieri cinematografice amestecate cu opinii de bun gust care ar putea întruni strădaniile uneori zadarnice ale vestitelor case de modă. Dacă o veți întreba cum se muncește la țară, fix în Moromeții ajungeți. Dacă o veți chestiona cum se muncește la oraș și cam ce e pe acolo, The Sun al Angliei sau Știrile Pro Tv ar păli în fața coerenței, ultraexplicațiilor, fără ă-uri repetate din discursuri lămuritor așezate din partea celei care nu de logoree este caracterizată ci de bunul gust în tot și în toate. O oră întreagă îți poate explica ce reprezintă eticheta unui produs și ce ar putea fi greșit și cum ajunge marfa aia în mâna ta și de ce la un moment dat nu ar trebui să ajungă. Și de ce nu îi plac hotelurile ci preferă pensiunile sau de ce trotuarul x este aiurea față de trotuarul y. Rămâneți cu puține soluții să o învingeți în argumente.

În ceea ce privește iubirea, e o empatică incurabilă și oricât de stil literar cu schimbări rapide la 180 de grade ar prefera, tot o romantică rămâne și tot asimilează ceea ce simte celălalt. Asimilează stări, suferințe, bucurii, griji și apoi se detașează de ele pentru ea însăși pentru ca dimineața următoare, să o ia de la capăt. Îi place tot ce face oriunde s-ar afla și falsa ei introvertire e o poveste de adormit copiii pentru cine reușește să o cunoască mai bine.

La scrierea romanului Fata din Spatele Cortinei, care e Alesia în carte, în calitate de personaj real, a stat cu mine pe videocall aproape 400 de ore. S-a arătat preocupată și curioasă dar mereu sugestivă pentru fiecare capitol scris. A citit aproape odată cu scrierea mea manuscrisul. S-a dovedit a fi o ființă imposibilă deseori, extrem de dificilă și totodată încântătoare. M-a emoționat fiecare conversație cu ea oricât de mult m-ar fi scos din sărite, în ocazii inevitabile. Sub o presiune afectiv-riscantă, cu chipul ei fix în fața mea sute de ore, am scos-o la capăt, onorabil după ce în dezordinea justă am fost ba nediplomat, ba îngrijorat, ba emoționat, ba stângaci, ba dezechilibrat de farmecul ei mai ales cerebral, ba furios, ba încântat, ba dezamăgit, ba terminat psihic, ba reinventat afectiv, ba inspirat de ea după fiecare schimb de cuvinte, mai calm sau mai tensionat pe videocall, pe whatsapp sau la telefon, ba din nou reechilibrat, și asta tot datorită ei. Adică am izbutit să finalizez manuscrisul, iar la final, am respirat deloc ușurat ci și mai preocupat. După vreo câteva zeci de oftaturi și îngândurat foarte, m-am trezit în viața reală legat de această ființă, legat pentru totdeauna. O răsfățată care are nevoie să fie răsfățată. Pentru că oricât de tare se ține ea, viața nu a răsfățat-o atât cât merita. Sper ca după ce va ieși romanul din tipare, multă lume să o iubească pentru iubirea de alt fel pe care ea o are față de toți ceilalți, aflați pe patul de spital sau nu.

Fata din spatele cortinei va fi un roman șiret siropos pentru cei care caută doar scene fierbinți. Pentru că dincolo, se află adevărul din multe vieți unde se suferă, se așteaptă resemnare sau există deja și unde mesajele datorate Alesiei pot avea un ecou dacă așteptările mele vor găsi corespondent în preferințele cititorilor.

Feleacu devine mai frumos, Clujul la fel, oamenii din orice colț al țării sau din altă parte își recapătă speranța ori învață să trăiască în secunde ceea ce nu au făcut în ani, bolnavii suferinzi vor iubi fiecare clipă pe care o mai au de trăit iar iubirea față de oricine și nu doar față de o persoană, își recapătă sensul, unul din care Fata din spatele cortinei va rămâne nemuritoare nu doar în literatură ca personaj dar și în viața reală, ca femeie și ca om.

Un material de Adrian Melicovici, autor Fata din spatele cortinei, în curs de apariție

Din păcate, se scumpesc costurile continuu, hârtia la tipar se scumpește odată la câteva săptămâni chiar, serviciile editoriale se majorează drept consecință, așa că am nevoie de un minim sprijin ca să pot face un prim pas spre ieșirea din tipare a cărții. Însă țin morțiș să public această carte toamna asta, deși mă aflu contracronometru, așa că nu voi fi ipocrit să refuz orice ajutor, că e vorba de un singur euro sau mai mult. Las aici în speranța că nu voi deranja, contul meu bancar: IBAN, Banca della Marca ( Italia) : IT81Z0708461620000000311648, Adrian Melicovici.

De neuitat: Romanul meu „șapte”, lansat la Dublin. Întâlnirea Itaca 14, povestită nonconformist de subsemnatul

Lângă mine, ambasadorul României în Irlanda și în partea opusă, editorii Itaca Publishing House

Începutul

Poveștile frumoase ale evenimentelor de mare ținută și cu profesionalism desăvârșit scrise de Itaca Publishing House, au continuat sâmbătă, 3 septembrie, la Dublin, odată cu lansarea oficială a ultimului roman scris de mine, adică cel care are titlul simplu dar deloc întâmplător, șapte. Organizatorii s-au întrecut pe ei de această dată, fiind vorba și de mine ca invitat special, voi spune poate subiectiv, că s-au depășit ca niciodată. Eu am rămas și acum pe acolo, chiar dacă am revenit acasă, în Italia, unde trăiesc. Pot să afirm cu sinceritatea care oricum mă caracterizează, că editorii editurii Itaca Publishing House și totodată organizatori, m-au tratat ca pe o celebritate de rang internațional, deși eu nu sunt așa ceva nici pe departe. Sunt doar Adrian, completat cu numele de familie, Melicovici. Aventurile cu zboruri întârziate ale curselor aeriene, nu au lipsit. Cu vreo oră peste normal, avionul a decolat într-un final către Irlanda, la Dublin. În toiul nopții, cel care s-a ocupat îndeaproape de romanul șapte, autor subsemnatul, ne-a așteptat la Dublin Airport, unde am făcut vreo jumătate de oră până la exit. Viorel Ploeșteanu ne-a așteptat și îi mulțumim. Apoi ne-a dus la hotelul Dublin One, de unde a început frumoasa aventură propriu-zisă. Prima sperietură am tras-o de la vreo trei statui gigantice din incinta hotelului unde niște urangutani mă priveau suspect, ca și cum m-ar fi întrebat, tu cine naiba mai ești și ce cauți pe-aici? Soția mea Cati, care mă însoțește pretutindeni la lansările cărților mele, nu i-a băgat în seamă. Eu însă, da. Că așa sunt unii dintre ăștia care scriu cărți, mai sociabili, inclusiv cu statuile. Și m-am trezit că încep să merg pe partea stângă, inclusiv ca pieton pentru că nu-i așa, în Irlanda volanul și chiar pașii trebuie domnule să fie pe dreapta. Și pe o ploaie torențială apoi mocănească, a început a doua zi, când m-am trezit cu niște cafele la barul hotelului mari cât rația pe 3 zile, una bucată. Pentru a participa la lansarea cărții mele, s-au deplasat de la Paris special, Mariana, o fană mai veche de a mea, de peste 6 ani și politicianul francez care mai e și deputat, Phillipe Aragon, un tip șarmant, simpatic, educat dar care mi-a confiscat logoreea pe tot timpul șederii în Dublin. 😀

Ziua a doua- deplasarea și primele impresii

A doua zi la ora 16.40, tot pe ploaie, au venit cei care fac minuni în cultura românească din comunitatea de la Dublin, adică directoarea editurii Itaca Publishing House, Doria Șișu Ploeșteanu și evident, Viorel, tot Ploeșteanu, ca să știți. 😛 Ne-am îmbarcat în mașina lor și duși am fost fix la un restaurant patronat de ani buni de către Maria, unde era programată o masă cu invitații speciali din Italia, adică eu și Cati. Ce masă frate, că aia a fost porția pentru un pluton întreg de infanteriști aflați pe teatrul de război. Niște cafele cât ceasul din perete și farfurii cât un tablou, ne-au făcut să ne suflecăm mânecile, întru gustarea cu sârguință a bunătăților preparate de Maria și mai ales românii angajați la ea. Unii transpiră la 100 metri garduri, noi am transpirat la o tonă de mâncare. C-așa e-n tenis. După care am făcut poze, eu mi-am tras burta la momentul zâmbiți vă rog și ne-am deplasat la Theacher’s Club, unde trebuia să înceapă după ora locală 19.30, evenimentul cultural Intâlnirile Itaca, ediția 14. Bineînțeles că unii au înțeles că pentru sold-out-ul anunțat de Viorel cu vreo câteva ore înainte, trebuie să fie acolo cu peste o oră și ceva înainte. Ori au înțeles greșit ora. Nu mai contează, a fost ok. Viorel a scos din portbagaj logistica, stație, boxe, cărți, fire, etc…etc…de ziceai că urmează să concerteze în an aniversar Jethtro Tull cu Ian Anderson în frunte cu tot. Și am intrat în locația mai sus pomenită, unde urma să se lanseze și cartea mea. Aia la care am scris peste 5 ani. Cu întreruperi pentru inventat muze ori așteptat să se termine pandemia lui pește prăjit care ne-a mâncat tuturor și banii și zilele. Însă Viorel și Doria Ploeșteanu așa procedează lunar, la fiecare Întâlnire Itaca, dar eu mă activez cu ego cu tot, că na, la mine e mai fain ca la nimenea. Și ca să descoperiți cât de important m-am simțit, eu, tocmai eu, cel care acum vreo 35 de ani, învățam diagrama fier-carbon ca să pot trata oțelurile speciale pentru tab-uri, ca muncitor mai întâi necalificat. Că între timp am scris și publicat vreo 9 cărți, aia e partea a doua. Anii trec, transformarea e inevitabilă. Deci să urmăriți și sacoul meu, ăla mai roșu așa, l-a căutat Cati prin toate magazinele, ca să dau bine la bun gust și impresie. Nu vă ascund că inclusiv „aia mică” adică blonda-personaj real din romanul meu următor l-a văzut cu o seară înainte și lasă că aflați mai multe când o fi să fie. Când m-a complimentat ușor poetul Dan Șerb, la Dublin, pentru ținută, deja am săltat nasul direct în tavan de unde am coborât rapid, pentru că tocmai sosea ambasadorul României în Irlanda, un domn elegant și care s-a arătat mai modest și mai temperat decât vulcanicul Adrian plus Melicovici, cu celălalt nume, cum vă spuneam.

Evenimentul- desfășurător de răsunet

Și s-a umplut spațiul destinat ediției 14 al Întâlnirilor Itaca, de la Theacher’s Club 1, Dublin. Pe Parnwell West etc. Mese rotunde, scaune de curtea lui Ludovic al nu știu câtelea, invitați eleganți, doamne îmbrăcate bestial și tinere prezente pentru cultură. Se celebra la punctul 1 Ziua Limbii Române, prin recitarea a câte o poezie de către poeții invitați, apoi urma punctul 2 cu prezentarea și lansarea romanului meu șapte, alături de Viorel Ploeșteanu, apoi mai urma un duet de jazz din ăla chiar super frumos auzului, nu lălăială de adormit cu radio dat drumul, servirea finger foood, adică un platou de ale gurii suficient cât să sature o secție întreagă de spital ori călătorii dintr-o cursă aeriană întârziată. Nici chiar așa, exagerez dar a fost!

Și poeții au recitat, vedeți fotografii pe aici, nu îi mai nominalizez pentru că se vor recunoaște. A fost și un irlandez care a citit o poezie de Mihai Eminescu, chiar un moment superb, a fost și „unul” care a ieșit din rând și în loc de o poezie a citit două, dar a fost iertat pentru că s-a dovedit a fi chiar un talent, alături de Maria Covaci, ale cărui versuri, numai de debutant nu ar putea să pară. Bineînțeles că a recitat din poeziile ei și poeta, scriitoarea și directoarea editurii Itaca Publishing House, Doria Șișu Ploeșteanu, care s-a așezat calmă dar vizibil emoționată să își recite splendidele creații, pe care le recomand cu mare drag.

Evident că mai pe la început a vorbit Laurențiu Mihai Ștefan, ambasadorul României în Irlanda prezent cu familia la eveniment. Nu prea vin ambasadorii așa des pe la lansări de carte însă în Irlanda există așa, un magnet, propulsat de soții Ploeșteanu, că am fost norocos să îl am prezent.

Și mi-a venit rândul să vorbesc despre cartea mea, ultima apărută, șapte, prin editura Itaca Publishing House, care a organizat totul. Mai înainte a vorbit Viorel Ploeșteanu, care mi-a făcut o prezentare de îmi venea să mă întreb dacă nu cumva am avut și vreun covor roșu așezat dinainte și eu l-am ocolit ca ‘nea Cutare, că na. Când și-a terminat discursul, am avut impresia că trebuie să mă uit eu după Adrian Melicovici, să văd: Cine este domnule ăla atât de frumos descris și profesionist apreciat? Când am realizat în scurte momente că e vorba de mine, am luat cuvântul. Nu am avut foi cu discursuri pregătite, nu am obiceiul. Ba mai mult, mi-am criticat și cartea de unul singur, ca și cum vorbeam eu cu mine în afara evenimentului. Dar cartea e frumoasă, vă spun eu. Adică e bestială na, ce să scriu și eu numai să o comandați 😛 . Adică cine citește romanul șapte de Adrian Melicovici, cu maximă răbdare și atenție, va descoperi că ce scria prin jurnalul bunicului găsit de nepotul de 12 ani, chiar face toți cei 10 euro ceruți ca preț. Sunt aproape 6 ani de scris și documentare, deci prețul e chiar mic. Așa că puteți continua să comandați cartea pe site-ul editurii Itaca Publishing House, fără probleme, că eu mă bucur să am cititori cât mai mulți. Și nu uitați că pe acel site, mai sunt alte vreo 12-14 titluri, ale altor autori, toți din Diaspora, poezie, romane, variante tipărite sau e-Book. Itaca Publishing House se străduiește să mențină limba și cultura română cu mare succes în Diaspora. Pentru că Întâlnirile Itaca 14 și lansarea romanului meu șapte, s-au concretizat într-un succes. Neașteptat.

Nu există epilog după ce părăsești Dublin și pe cei care au fondat revista Itaca, editura Itaca Publishing House, Distincțiile Revistei Itaca unde am și fost primul câștigător al trofeului înmânat în 2016 la secțiunea proză. Nu există epilog pentru că vrei întotdeauna să revii, nu doar să vezi orașul și Irlanda, dar și să participi la minunatele Întâlniri Itaca, din fiecare primă sâmbătă a lunii.

Romanul șapte care a fost lansat la Dublin, autor subsemnatul, poate fi comandat aici. Mulțumesc frumos și mă scuzați că v-am deranjat cu acest material scris cu inima și în stilul enervant caracteristic. Vă pup.

Un material scris de Adrian Melicovici

Viorel Ploeșteanu lângă mine, editor Itaca Publishing House

Doria Șișu Ploeșteanu, directorul editurii Itaca Publishing House, citind una dintre minunatele sale creații poetice în cadrul evenimentului Întâlnirile- Itaca 14

Chris Guilfoyle, chitarist al duetului făcut cu Aleka

Aleka și Chris, duetul care a concertat cel mai fain jazz adaptat posibil

Poeți din Irlanda care au recitat cu ocazia celebrării Zilei Limbii Române, lipsește cel care a recitat două poezii, las că îl vedeți mai jos imediat, nu e vina mea că a întârziat. 😀

Participanți la eveniment, oameni unul mai frumos ca altul la caracter și nu numai

Poetul care a întârziat din motive obiective, am glumit mai adineauri. Mai nou e și cititor al romanului meu și îi mulțumesc

Cu poeta Maria Covaci, o nouă amică a mea și o talentată în ale poeziei

Cu Ester, altă cititoare-participant la eveniment, mulțumesc mult

La restaurantul La Dolce Vita, doamna Maria e lângă Viorel în drepta, o scumpă de patroană, ce să mai. Mergeți acolo liniștiți, că în tot Dublin-ul nu mai găsiți așa faină locație.